30,218 matches
-
suferințelor inerente detenției. De exemplu, "uzul forței fizice împotriva unei persoane private de libertate care nu s-a dovedit strict necesar prin raportare la comportamentul" acelei persoane constituie tratament degradant[28]. În cauza "Barbu Anghelescu c. României" (2004), CEDO a condamnat statul român pentru încălcarea art. 3 referitor la tratamentele degradante pentru că polițiștii au fost cei care l-au agresat primii pe reclamant, fără ca recurgerea la forță să fie cerută de comportamentul acestuia[29]. Cu privire la tratamentele inumane, în cauza "Irlanda c
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
să-l tortureze dacă nu le vor spune unde se află victima. Gafgen cedează după 10 minute de amenințări și comunică polițiștilor unde se află trupul neînsuflețit al băiețelului, ulterior recunoscând că l-a ucis prin sugrumare. Gafgen a fost condamnat la închisoare pe viață pentru fapta sa, însă a depus plângere împotriva ofițerilor de poliție care l-au amenințat cu torturarea. În decizia pronunțată de o Cameră a CEDO, s-a constatat că Germania nu a încălcat, prin polițiștii implicați
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
fost înlăturat de la putere, capturat, reținut ca prizonier de război și dus în Statele Unite. Noriega a avut opt capete de acuzare de trafic de droguri, șantaj și spălare de bani, în aprilie 1992. Pe 16 septembrie 1992, el a fost condamnat la 40 de ani de închisoare (care mai târziu a fost redusă la 30 de ani). Pedeapsa cu închisoarea în SUA s-a încheiat în septembrie 2007; în urma cererii de extrădare din partea atât a Panama cât și a Franței, având
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
1999, Franței i-a fost aprobată extrădarea lui Noriega în aprilie 2010. A ajuns la Paris, pe 27 aprilie 2010, și după reluarea procesului, care este o regulă în Franța după orice sentință în contumacie, a fost găsit vinovat și condamnat la șapte ani de închisoare în iulie 2010. O eliberare condiționată i-a fost acordată pe data de 23 septembrie 2011, pentru a fi extrădat și a ispăși 20 de ani de închisoare în Panama. S-a întors în Panama
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
difuzată și de postul Radio Europa Liberă, ajungând să fie cunoscută de populația României, Iulius Filip a fost deferit tribunalului militar din Cluj și apoi celui din București, pentru că ar fi comis infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste. A fost condamnat la pedeapsă privativă de libertate de cinci ani și patru luni, pedeapsă pe care a executat-o în închisorile din Cluj, București, Jilava și Aiud. A fost închis în subsolul Securității (14- 19 decembrie 1981), București, strada Rahovei 37-39 (19
Iulius Filip () [Corola-website/Science/337243_a_338572]
-
organizația Amnesty International. Mititelu a fost eliberat, pe 18 mai 1978, după 32 de zile de reținere, fără a se lua alte măsuri împotriva lui, cu diagnosticul „apt de muncă”. În februarie 1980 Mititelu a fost arestat din nou și condamnat la șase luni de închisoare contravențională pentru „parazitism social”, în baza Decretului 153/1970. După ieșirea din închisoare a continuat să ducă același mod de viață, inclusiv după căderea regimului lui Ceaușescu. S-a sinucis în 1999.
Cezar Mititelu () [Corola-website/Science/337259_a_338588]
-
Max Dimont, povestea lui Baraba așa cum apare în evanghelii este lipsită de credibilitate din punct de vedere roman, deoarece prezintă autoritatea romană, reprezentată de Pilat din Pont, intimidată de o mulțime mică de civili neînarmați în a elibera un prizonier condamnat la moarte pentru răscoală împotriva Imperiului Roman. Un guvernator roman care ar fi făcut acest lucru ar fi fost la rândul lui executat.
Baraba () [Corola-website/Science/337350_a_338679]
-
a comite atentatul din clubul de noapte Reina. Guvernatorul Istanbulului, Vasip Șahin, a catalogat incidentul drept atac terorist. Guvernul turc a ordonat cenzura temporară a mass-mediei, invocând temeri legate de securitate și ordinea publică. Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a condamnat dur atacul, spunând că Turcia va lupta până la capăt împotriva tuturor formelor de atac ale grupărilor teroriste și susținătorilor acestora. De altfel, Turcia face parte din coaliția internațională care bombardează pozițiile jihadiștilor Statului Islamic din Siria și Irak.
Atentatul din Istanbul (2017) () [Corola-website/Science/337383_a_338712]
-
Trifu. În secolul al XVII-lea, în cadrul ocnelor se deosebesc două categorii de muncitori: -muncitorii liberi: ocolașii (refetașii-muncitori împroprietăriți, cu drepturi ce reveneau oricărui slujitor al statului) și șalgăii (muncitori mineri secui veniți de dincolo de carpați); -criminalii -„ocnașii” care erau condamnați la muncă pentru grave delicte. Din cauza adâncimii mari accesul în ocnă era dificil. Pentru a economisi timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a avut repercursiuni asupra
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
a iubitului ei, Ulrich de Lichtenstein. În ciuda scrisorilor pe care Anna le-a trimis soțului ei și a rudelor care l-au rugat s-o ierte, la 12 decembrie, la Jena, Schöppenstuhl (Înalta Curte) a anulat căsătoria și i-a condamnat pe ambii iubiți la decapitare prin sabie. Johann Casimir în ultimul moment a schimbat pedeapsa la închisoare pe viață. Fratele Annei, Electorul Christian I a confirmat sentința și a refuzat să o ajute, ea împărțind aceeași cu sora ei Elisabeta
Anna de Saxonia (1567–1613) () [Corola-website/Science/337393_a_338722]
-
secolul al XVII-lea, în cadrul ocnelor de sare se deosebesc două categorii de muncitori: -muncitorii liberi: ocolașii (refetașii-muncitori împroprietăriți, cu drepturi ce reveneau oricărui slujitor al statului) și șalgăii (muncitori mineri secui veniți de dincolo de carpați); -criminalii -„ocnașii” care erau condamnați la muncă pentru grave delicte. Din cauza adâncimii mari accesul în ocnă era dificil. Pentru a economisi timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a avut repercursiuni asupra
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
deshumarea pe cale arheologică a osemintelor foștilor deținuți politici, care au decedat în Penitenciarul-Spital de la Târgu Ocna. Conform surselor documentare existente, în penitenciarul-spital Târgu Ocna au murit, numai în perioada dintre anii 1950 și 1954, un număr de 54 de persoane condamnate pentru delicte politice, însă până în anul 1964 numărul deținuților politici decedați a fost mult mai mare. După deces, cadavrele defuncților au fost înhumate fără sicriu, iar mormintele nu au fost marcate cu cruce. În privința localizării acestora, nu există niciun plan
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
și reacții de indignare din partea unor politicieni și a unor ONG-uri. În penitenciarele din România sunt închise 29.660 de persoane, deși capacitatea de detenție, calculată la 4 m², este de 17.772. Doar în 2014, România a fost condamnată să plătească 196.400 de euro din cauza condițiilor din închisori. Până la jumătatea lunii iulie a anului 2014, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a emis 11 hotărâri împotriva statului român pentru condițiile de detenție precare și tratamentul inuman și degradant din
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
când au fost închiși aici, în afară de prizonieri militari, opozanți civili ai regimului austro-ungar și apoi în primul an al ocupației naziste a Cehoslovaciei. Mai multe mii de patrioți cehi au suferit în Špilberk la acea vreme, unii dintre ei fiind condamnați la moarte. Pentru majoritatea lor, Špilberk a fost doar o oprire în drumul lor către alte închisori germane și lagăre de concentrare naziste. În perioada 1939-1941, Armata Germană și Gestapo-ul au organizat o amplă reconstrucție a cetății Špilberk, în
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
a fost arestat și, în curând, Ranković a fost descoperit de către poliție. El a fost capturat la Belgrad, într-o locuința comspirativă. Procesul lui Ranković a fost unul din primele procese de după proclamarea dictaturii regelui Alexandru I. El a fost condamnat la 6 ani de închisoare și și-a ispășit pedeapsa în închisorile din Sremska Mitrovica și Lepoglava. În timpul detenției sale, el a făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
pe Bakalli deoarece s-a crezut că el ar fi mai dur în relația cu Tirana. În urma demonstrațiilor, Universitatea din Priștina a fost epurată de studenții și profesorii considerați a fi „separatiști”. 226 studenți și muncitori au fost judecați și condamnați la pedepse de până la cincisprezece ani de închisoare. Mulți albanezi au fost îndepărtați din funcțiile oficiale, inclusiv președintele universității și doi rectori. Ei au fost înlocuiți cu activiști comuniști conservatori. S-a interzis, de asemenea, ca Universitatea să utilizeze manuale
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
mute din Kosovo în Serbia Centrală, după revoltele din luna martie care au condus la mai multe decese în rândul sârbilor și la profanarea bisericilor și cimitirelor ortodoxe sârbe. 33 formațiuni naționaliste au fost destrămate de Poliția Iugoslavă care a condamnat 280 de persoane (800 au fost amendate, iar încă 100 au fost anchetate) și a confiscat arme ascunse și materiale de propagandă. Demonstrațiile din Kosovo au reprezentat începutul unei crize profunde în Iugoslavia, care a dus mai târziu la destrămarea
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
din Slovacia. Acel partid obținuse 62% din voturi la alegerile din Slovacia din 1946, întârziind astfel timp de doi ani preluarea puterii de către comuniști în Cehoslovacia. În 1950, el a căzut victimă epurărilor staliniste ale conducerii partidului și a fost condamnat la închisoare pe viață, fiind închis din 1954 până în 1960 în Închisoarea Leopoldov. Comunist convins, el a privit intotdeauna detenția sa ca o gravă neînțelegere, după cum a subliniat periodic în mai multe scrisori de apel adresate conducerii partidului. Este bine
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
a negat rolul conducător al partidului, la fel ca și discursul lui Vaculík din 1967. El a devenit popular în întreaga Cehoslovacie atât în rândul intelectualilor, cât și al muncitorilor, iar popularitatea sa a crescut doar după ce partidul l-a condamnat oficial. Au crescut, de asemenea, în mod semnificativ preocupările Uniunii Sovietice. În urma publicării manifestului „Două mii de cuvinte”, conducerea partidului sovietic în frunte cu Leonid Brejnev a considerat că situația din Cehoslovacia a devenit similară cu cea care a avut loc
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
populație, datorită constituirii unei armate naționale. Ca urmare, au izbucnit confruntări armate în estul Șerbiei, pe valea râului Timoc. Regele Milan i-a învinovățit pe radicali pentru aceste revolte și a trimis trupe pentru a zdrobi rebeliunea. Pašić a fost condamnat la moarte în contumacie și abia a reușit să scape de arestare, fugind în Bulgaria. Alți douăzeci și unu au fost condamnați la moarte și executați, iar încă 734 au fost închiși. În următorii șase ani, Pašić a trăit împreună cu rudele sale
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Milan i-a învinovățit pe radicali pentru aceste revolte și a trimis trupe pentru a zdrobi rebeliunea. Pašić a fost condamnat la moarte în contumacie și abia a reușit să scape de arestare, fugind în Bulgaria. Alți douăzeci și unu au fost condamnați la moarte și executați, iar încă 734 au fost închiși. În următorii șase ani, Pašić a trăit împreună cu rudele sale în Bulgaria, fiind susținut financiar de guvernul bulgar. El a trăit la Sofia, unde a lucrat ca antreprenor în construcții
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
în timpul exilului sau la Sofia. Sprijinul oficial acordat de bulgari a devenit unul dintre motivele pentru care regele Milan a hotărât să declanșeze Războiul sârbo-bulgar în 1885. După ce a suferit o înfrângere decisivă, regele Milan a acordat o amnistie celor condamnați pentru participarea la revoltă din Timoc, dar nu și lui Pašić, care a rămas în exil în Bulgaria până la abdicarea lui Milan în 1889. Câteva zile mai târziu, guvernul nou al lui Sava Grujić l-a grațiat pe Pašić. La
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
au întemnițat timp de nouă luni în 1898, deoarece "Samouprava" a publicat o declarație despre opoziția să anterioară față de regele Milan. Pašić a afirmat că a fost citat greșit, dar fără nici un efect. Fostul pompier, Đura Knežević, care a fost condamnat la moarte, a încercat să-l asasineze pe fostul rege Milan în iunie 1899 (în sârbă: "Ивандањски атентат"). În aceeași seară, Milan a declarat că Partidul Radical a încercat să-l omoare, iar toți conducătorii Partidului Radical au fost arestați
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
închisoare după pedeapsă anterioară. Acuzațiile antiradicale ale lui Milan au fost nefondate și chiar Austro-Ungaria, principalul său aliat, a recunoscut că Partidul Radical nu a fost implicat, în ciuda insistentei lui Milano că "măcar" Nikola Pašić și Kosta Taušanović să fie condamnați la moarte. Austro-Ungaria se temea că executarea pro-rusului Pašić ar obligă Rusia să intervină, abandonând acordul din 1897 de a lăsa Șerbia într-o poziție de status-quo. Un emisar special a fost trimis de la Viena la Milan pentru a-l
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
a unui acord încheiat cu ministrul de interne Đorđe Genčić, guvernul a șters acuzele de implicare a sa din declarație, astfel încât să arate ca Pašić s-a comportat ca un laș și a cedat în fața presiunii polițienești. Pašić a fost condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat imediat. Acest lucru a provocat un conflict ulterior în cadrul Partidului Radical deoarece membrii mai tineri l-au considerat pe Pašić un laș și trădător și au părăsit partidul. În restul perioadei
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]