30,140 matches
-
într-o acțiune când comică și când tragică, după caractere, ea se termină trist ca viața oamenilor cu caracter puternic și cu pasiuni energice. Drama nu a fost numită bastardă decât pentru că nu este nici comedie nici tragedie, nici Democrit râzând, nici Heraclit plângând. Dar cei vii astfel sunt. Cine râde mereu, sau plânge mereu? În ceea ce mă privește, nu cunosc din ăștia." Nu ar trebui confundat adevărul artei cu realismul. Drama romantică este adevărată pentru că nu este realistă. Introducând sublimul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ea se termină trist ca viața oamenilor cu caracter puternic și cu pasiuni energice. Drama nu a fost numită bastardă decât pentru că nu este nici comedie nici tragedie, nici Democrit râzând, nici Heraclit plângând. Dar cei vii astfel sunt. Cine râde mereu, sau plânge mereu? În ceea ce mă privește, nu cunosc din ăștia." Nu ar trebui confundat adevărul artei cu realismul. Drama romantică este adevărată pentru că nu este realistă. Introducând sublimul și grotescul, ea deformează realitatea pe care o stilizează când
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dovedesc un spirit libertin, a dezlănțuit trăsnetele nu numai ale partidului cucernicilor, ci și pe cele ale predicatorilor cei mai cunoscuți, ca Bourdaloue în special. 61 Citat din Horațiu, Arta poetică, v. 105. "Fie am să adorm, fie am să râd." 62 Nicole nu se referă decât o dată la un alt autor dramatic decât Corneille. El nu-i dă nici numele, nici opera, căci marele Corneille este singura țintă care ar fi, în ochii săi, demnă de interes. Este vorba de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Păcatul Îi aparține zeului, acesta este pecetluit cu degetul său. Într-adevăr, tu nu cunoști sfaturile zeului; astfel, nu poți să cunoști ziua de mâine. Pune-te În mâinile zeului și tăcerea ta le va face să se coboare. Nu râde de un orb, nu-ți bate joc de un pitic și nu pune În pericol un șchiop. Nu-ți bate joc de un om care este În mâinile zeului și nu fi aspru cu el dacă greșește. Cu adevărat, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tot. Este vorba despre un simțămînt, un simțămînt străvechi. Îi vezi pe evreii din Bucovina purtînd o blană de vulpe în jurul capetelor. Așa s-a stabilit cu sute de ani în urmă, în sensul că sînt vicleni ca vulpea. Astăzi rîd, dar continuă să o poarte. Este adevărat că sînt inteligenți, dar duc o altă viață și nu fac rău nimănui". "Poate că aici e buba", spuse Harriet, "faptul că trăiesc separat. În privința loialității, prioritatea o are la voi cea față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
afirma cu mîndrie că faptul că știa atît de bine limba și că putea intra ușor în legătură cu oamenii îl făceau "să nu pot fi confundat cu masa demnă de dispreț a străinilor din Italia pe care autohtonii îi exploatează și rîd de ei pe la spate"53. Iorga a ținut întotdeauna un jurnal meticulos al impresiilor lui de călătorie care va fi publicat mai tîrziu 54. Și-a manifestat interesul față de un poet contemporan, Giosué Carducci, care și-a început cariera ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Maria era furioasă. Argetoianu își amintește scena de la Palatul Cotroceni, care a avut loc chiar în salonul în care Regina Maria fusese găsită în brațele colonelului canadian Boyle. Regina Maria avea un temperament necontrolat, făcînd crize de isterie, plîngînd și rîzînd rînd pe rînd. L-a numit pe prințul Nicolae "mizerabilul ăsta". După care s-a întors spre Iorga și spre Argetoianu spunînd: "și voi sînteți niște mizerabili!" În cele din urmă s-a aruncat în brațele lui Iorga (dar, conform
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga le-a spus că trebuie să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot să creadă ce vor, dar că trebuie să se comporte civilizat 79. Adresîndu-se unui public american, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cum s-au schimbat lucrurile: confuzie și degradare, degradarea tuturor sentimentelor și întărirea superstițiilor, a celor mai trăsnite misticisme, paralel cu cel mai primitiv cult al mașinii, care se insinua cu brutalitate în ordinea morală și călca totul în picioare, rîzînd triumfător în fața hecatombelor de morți uciși cu cele mai perfecte și mai sofisticate unelte de distrugere. Totuși, cei care au reușit în aceste "vremuri stupide" (secolul al XIX-lea) să-și facă educația au fost formați în spiritul unei religii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de plauzibile”. Intelectualii francezi care vizitau blocul sovietic se extaziau mai mult decât oricine dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-o țară În care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an mai târziu, În Ungaria ocupată de sovietici: „Nu trebuie decât să redai pământul poporului și În câțiva ani Fericirea va fi lege
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Stalin. Între ei, comuniștii - mai ales cei din blocul estic - nu aveau decât dispreț pentru iluziile tovarășilor de drum. Când suporterii Mișcării pentru pace (predominant francezi, italieni și indieni) vizitau democrațiile populare, comuniștii locali Îi omagiau pentru sprijinul lor, râzând pe la spate de „papagali”, noua generație de „idioți utili”, cum spunea Lenin. Comuniștii au reușit să cucerească simpatia (măcar condiționată) a multora din Europa de Vest, iar parada făcută de partidele comuniste, mai ales În Franța și Italia, cu sprijinul unor elite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contau, par să fi avut mai degrabă efectul contrar. Tinerii spectatori europeni filtrau conținutul propagandistic al filmelor americane obișnuite - invidiind „traiul bun” prezentat pe ecran În mai mare măsură decât o făcuseră părinții lor cu douăzeci de ani Înainte, dar râzând În hohote de patosul exagerat și naivitatea amorului american și a rutinei domestice. În același timp Însă, acordau o atenție sporită stilului actoricesc adesea subversiv. Muzica din filmele americane a reapărut În Europa la radio, În cafenele, baruri și discoteci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucrări serioase de analiză istorică, nici doctrinele politice ale vremii, ci colecții de graffiti și sloganuri contemporane. Culese de pe ziduri, panouri și de pe străzile orașului, aceste găselnițe inteligente Îi Îndeamnă pe tineri să facă dragoste, să se distreze, să-și râdă de cei aflați la putere, În general să facă ce le place - și, astfel, să schimbe lumea. Sous le pavé, cum spunea sloganul, la plage („Sub pavaj, plaja”). Sloganurile din mai 1968 nu invită niciodată la atacuri serioase. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vie și să glorifice vinul. Spre exemplu, regele insulei Itaca (insulă situată în apropiere de Corfu) și tatăl lui Ulise, Laertes, era foarte mândru de cele cincizeci de rânduri de viță de vie de soiuri diferite. Însuși Ulise cel șiret râdea de vinul rustic al ciclopului Polifem cel nedemn de lumea greacă pe care o reprezenta. Romanii sunt cei care au folosit primii termenul de "grec" (graeci) referindu-se la eleni. Elada (Hellas) era pentru acest popor o abstracție la fel
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sau ziarist/ Ar fi... s-o faceți prea de oaie./ Eu sunt: măturătorul de gunoaie” (Adevărata mea meserie). SCRIERI: De inimă albastră, pref. autorului, București, 1899; Strofe și apostrofe, București, 1900; Ahturi și ofuri, pref. Anton Bacalbașa, București, 1901; Eu râd, tu râzi, el râde, București, 1903; Franțuzomania, București, 1904; Scrisori din Italia, București, [1904]; Fabule, București, 1907; Romeo și Julieta la Mizil. Săracu’ Dumitrescu, București, 1907; Schițe vesele, București, [1908]; Matache Pisălog, București, 1914; D-atunci și d-acolo. Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
Ar fi... s-o faceți prea de oaie./ Eu sunt: măturătorul de gunoaie” (Adevărata mea meserie). SCRIERI: De inimă albastră, pref. autorului, București, 1899; Strofe și apostrofe, București, 1900; Ahturi și ofuri, pref. Anton Bacalbașa, București, 1901; Eu râd, tu râzi, el râde, București, 1903; Franțuzomania, București, 1904; Scrisori din Italia, București, [1904]; Fabule, București, 1907; Romeo și Julieta la Mizil. Săracu’ Dumitrescu, București, 1907; Schițe vesele, București, [1908]; Matache Pisălog, București, 1914; D-atunci și d-acolo. Versuri ușurele scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
s-o faceți prea de oaie./ Eu sunt: măturătorul de gunoaie” (Adevărata mea meserie). SCRIERI: De inimă albastră, pref. autorului, București, 1899; Strofe și apostrofe, București, 1900; Ahturi și ofuri, pref. Anton Bacalbașa, București, 1901; Eu râd, tu râzi, el râde, București, 1903; Franțuzomania, București, 1904; Scrisori din Italia, București, [1904]; Fabule, București, 1907; Romeo și Julieta la Mizil. Săracu’ Dumitrescu, București, 1907; Schițe vesele, București, [1908]; Matache Pisălog, București, 1914; D-atunci și d-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
emploi du verbe " pleuvoir " au lieu de " tomber " augmente la poéticité du texte cible. Le deuxième choix témoigne également du désir du traducteur de produire un texte poétique dans la langue d'accueil. " [...] durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd. " (" leș douleurs ne șont pas profondes que lorsqu'elles rient ") " [...] douleur qui riț point n'est mortelle. " (Veniți după mine tovarăși !/Suivez-moi, camarades !) (Poncet, 1996 : 66). Le traducteur choisit une formule plus concentrée, proverbiale, pour exprimer le sens de départ
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Aichelburg, Grâi și suflet, Bucarest. BLAGA, Lucian, Puizii aleapti (Poèmes choisis), traduit par Ionel Zeană, Cartea Aromana, Constantă, 1995. BLAGA, Lucian, Sömnlös wind : Dikter, traduit par Jan Milos, Eslöv : AB Gondolin, 1995. BLAGA, Lucian, Božja senka, traduit par Petru Krdu, Râd, Beograd, 1995. BLAGA, Lucian, Der wunderbare Samen, Deutsche Nachdichtung und Geleitwort von Wolf Aichelburg, Universal Dalsi, Bucarest, 1998. BLAGA, Lucian, Tristețe metafizica, traduit par Lajos Áprily ; édition soignée par Ion Acsan ; préface par Elemér Jancsó, Éditions Grâi și suflet, Bucarest
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aleapti (Poèmes choisis), traduit par Ionel Zeană, Cartea Aromana, Constantă, 1995, 85 p. 1078 V. Lucian Blaga, Sömnlös wind : Dikter, traduit par Jan Milos, Eslöv : AB Gondolin, 1995, 79 p. 1079 V. Lucian Blaga, Božja senka, traduit par Petru Krdu, Râd, Beograd, 1995. 1080 V. Lucian Blaga, Der wunderbare Samen, Deutsche Nachdichtung und Geleitwort von Wolf Aichelburg, Universal Dalsi, Bucarest, 1998, 80 p. 1081 V. Lucian Blaga, Tristețe metafizica, traduit par Lajos Áprily ; édition soignée par Ion Acsan ; préface par Elemér
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Atena sau în teatrul "Globe" din Londra. Va exista întotdeauna o deosebire categorică între un act de reconstituire imaginară și adeziunea efectivă la un punct de vedere trecut. Nu putem să credem sincer în Dionysos și în același timp să râdem de el, așa cum făceau probabil spectatorii Bacantelor lui Euripide *9; și puțini dintre noi acceptă cercurile Infernului și muntele Purgatoriului înfățișate de Dante drept adevăruri în sensul strict al cuvântului. Dacă într-adevăr am putea reconstitui înțelesul ce-1 avea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te cheme, / Când între noi stă timpul ca un geam / Și ne privim tăcuți ca în portrete.../ Aș vrea să râd cum râde-un diamant / Și-aș vrea să te prefaci nepăsător, / Dar peste umăr cupe să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te cheme, / Când între noi stă timpul ca un geam / Și ne privim tăcuți ca în portrete.../ Aș vrea să râd cum râde-un diamant / Și-aș vrea să te prefaci nepăsător, / Dar peste umăr cupe să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
structural senzuală [...]. Fenomen natural la un scriitor secondat de un artist al formelor, al volumelor, al culorilor, al liniilor, al imaginației plastice” (Aurel Martin). Narațiunile pe teme sportive - hipismul în Napoleon fugea repede (1947), fotbalul românesc interbelic în Un balon râdea în poartă (1968) - sunt creația unui scriitor agreabil, sprijinit consecvent de talentul graficianului. Pretutindeni în prozele lui R., notarea realistă, exactă și totodată dezinvoltă a gesturilor și vorbirii se îmbină în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului și al eroilor săi), se ascunde un liric și un sentimental care râde ca să nu plângă, dotat cu înțelepciunea celui ce privește viața, semenii și pe sine însuși ca spectacol. Povestirile avându-l ca protagonist pe Neagu Beagu îl înfățișează și în postura - nu mai puțin autentică și atractivă - de scriitor pentru copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]