30,710 matches
-
în scopuri pașnice. Norvegia, Australia, Franța, Noua Zeelandă și Regatul Unit și-au recunoscut reciproc teritoriile revendicate în Antarctica. Administrația norvegiană a insulei este efectuată prin intermediul Departamentului de Afaceri Polare din cadrul Ministerului Justiției și Siguranței Publice, cu sediul la Oslo. Anexarea insulei este reglementată prin intermediul Legii de Dependență din 24 martie 1933. Acesta stabilește aplicabilitatea pe insulă a legii penale, legislației civile și de procedură, pe lângă alte legi care specifică explicit că sunt valabile și pe insulă. Mai mult, ea stabilește că
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
revendicate în Antarctica. Administrația norvegiană a insulei este efectuată prin intermediul Departamentului de Afaceri Polare din cadrul Ministerului Justiției și Siguranței Publice, cu sediul la Oslo. Anexarea insulei este reglementată prin intermediul Legii de Dependență din 24 martie 1933. Acesta stabilește aplicabilitatea pe insulă a legii penale, legislației civile și de procedură, pe lângă alte legi care specifică explicit că sunt valabile și pe insulă. Mai mult, ea stabilește că tot terenul aferent insulei aparține statului și interzice stocarea sau detonarea de produse nucleare. De la
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
cu sediul la Oslo. Anexarea insulei este reglementată prin intermediul Legii de Dependență din 24 martie 1933. Acesta stabilește aplicabilitatea pe insulă a legii penale, legislației civile și de procedură, pe lângă alte legi care specifică explicit că sunt valabile și pe insulă. Mai mult, ea stabilește că tot terenul aferent insulei aparține statului și interzice stocarea sau detonarea de produse nucleare. De la 5 mai 1995, legea norvegiană a impus ca toată activitatea norvegiană din Antarctica, inclusiv din Insula Petru I, să urmeze
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Legii de Dependență din 24 martie 1933. Acesta stabilește aplicabilitatea pe insulă a legii penale, legislației civile și de procedură, pe lângă alte legi care specifică explicit că sunt valabile și pe insulă. Mai mult, ea stabilește că tot terenul aferent insulei aparține statului și interzice stocarea sau detonarea de produse nucleare. De la 5 mai 1995, legea norvegiană a impus ca toată activitatea norvegiană din Antarctica, inclusiv din Insula Petru I, să urmeze legea ecologică internațională pentru Antarctica. Toți cetățenii norvegieni care
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
sunt valabile și pe insulă. Mai mult, ea stabilește că tot terenul aferent insulei aparține statului și interzice stocarea sau detonarea de produse nucleare. De la 5 mai 1995, legea norvegiană a impus ca toată activitatea norvegiană din Antarctica, inclusiv din Insula Petru I, să urmeze legea ecologică internațională pentru Antarctica. Toți cetățenii norvegieni care plănuiesc activități pe Insula Petru I trebuie astfel să raporteze Institutului Polar Norvegian, care poate interzice orice activitate neconformă. Toate persoanele care vizitează insula trebuie să respecte
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
interzice stocarea sau detonarea de produse nucleare. De la 5 mai 1995, legea norvegiană a impus ca toată activitatea norvegiană din Antarctica, inclusiv din Insula Petru I, să urmeze legea ecologică internațională pentru Antarctica. Toți cetățenii norvegieni care plănuiesc activități pe Insula Petru I trebuie astfel să raporteze Institutului Polar Norvegian, care poate interzice orice activitate neconformă. Toate persoanele care vizitează insula trebuie să respecte legile privitoare la protecția naturii, tratarea deșeurilor, poluare, și să dețină asigurări pentru operațiuni de căutare și
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Antarctica, inclusiv din Insula Petru I, să urmeze legea ecologică internațională pentru Antarctica. Toți cetățenii norvegieni care plănuiesc activități pe Insula Petru I trebuie astfel să raporteze Institutului Polar Norvegian, care poate interzice orice activitate neconformă. Toate persoanele care vizitează insula trebuie să respecte legile privitoare la protecția naturii, tratarea deșeurilor, poluare, și să dețină asigurări pentru operațiuni de căutare și salvare.
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
la construcții se folosesc, pe lângă piatra, lemnul, pământul, și sticla pentru realizarea de ferestre. Perioada bizantină este ilustrată de Podul lui Constantin cel Mare și de diverse orașe și cetăți refăcute din ordinul lui Iustinian: Sucidava, Drobeta și altele. Pe insula Păcuiul lui Soare este ridicată, între anii 972-976, o cetate care servea drept fortăreață pentru Imperiul Bizantin. Începutul arhitecturii medievale în piatră în Țara Românească este marcat de Cetatea Severinului, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Construit
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
mangustei cu coadă scurtă ("Herpestes brachyurus"), mangustei indiene brune ("Herpestes fuscus") și mangustei crabivore ("Herpestes urva") - 36, la masculi - 35. Genul este reprezentat prin 10 specii răspândite în Africa, sudul Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji. Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
brune ("Herpestes fuscus") și mangustei crabivore ("Herpestes urva") - 36, la masculi - 35. Genul este reprezentat prin 10 specii răspândite în Africa, sudul Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji. Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri dese din zone deluroase, prin pajiști ierboase, cât
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
36, la masculi - 35. Genul este reprezentat prin 10 specii răspândite în Africa, sudul Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji. Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri dese din zone deluroase, prin pajiști ierboase, cât și prin locuri deschise, nisipoase, până în deșerturi. Nu
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji. Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri dese din zone deluroase, prin pajiști ierboase, cât și prin locuri deschise, nisipoase, până în deșerturi. Nu au o periodicitate în activitatea lor de 24 ore, fiind active atât ziua, cât
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
de după cap. Reproducerea nu are un caracter sezonier și are loc cel puțin pentru unele specii tot timpul anului. Durata gestației este de aproximativ 60 zile. Numărul de pui la o naștere este de 2-4. Mangustele au fost introduse în insulele din zona Antilelor și în Hawaii pentru combaterea șerpilor, șobolanilor și a șoarecilor. Însă mangustele s-au înmulțit în scurt timp excesiv și au devenit dăunătoare: ele mâncau pe lângă animalele dăunătoare un număr mare de mamifere endemice mici (ca ex.
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
Antilelor și în Hawaii pentru combaterea șerpilor, șobolanilor și a șoarecilor. Însă mangustele s-au înmulțit în scurt timp excesiv și au devenit dăunătoare: ele mâncau pe lângă animalele dăunătoare un număr mare de mamifere endemice mici (ca ex. solenodonul din Insulele Antile) și păsări folositoare, în zonele în care nu aveau dușmani naturali. Din această cauză, în prezent, într-o serie de țări este strict interzis importul sau creșterea de manguste. Mangustele se domesticesc ușor. Fiind prietenoase și plăcute la înfățișare
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
pasageri: comerciantul grec Euthym Trikalisz (proprietarul încărcăturii) și fiica sa, Timéa, în vârstă de 13 ani. Nava reușește să intre pe teritoriul Ungariei după traversarea dificilă a defileului de la Porțile de Fier și ancorează într-o noapte în apropierea unei „insule a nimănui”, formată în ultimii 50 de ani prin depunerea de aluviuni în jurul unei stânci de pe cursul fluviului și care nu aparținea niciunui stat deoarece nu apărea pe nicio hartă. Pasagerii și căpitanul înnoptează pe insulă, cunoscându-le pe mama
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
noapte în apropierea unei „insule a nimănui”, formată în ultimii 50 de ani prin depunerea de aluviuni în jurul unei stânci de pe cursul fluviului și care nu aparținea niciunui stat deoarece nu apărea pe nicio hartă. Pasagerii și căpitanul înnoptează pe insulă, cunoscându-le pe mama Teréza și pe fiica ei, Noémi, ce se refugiaseră acolo cu 12 ani în urmă după ce familia lor fusese ruinată; ele duceau o viață idilică departe de civilizație, trăind din trocul de produse cu marinarii ce
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
mama Teréza și pe fiica ei, Noémi, ce se refugiaseră acolo cu 12 ani în urmă după ce familia lor fusese ruinată; ele duceau o viață idilică departe de civilizație, trăind din trocul de produse cu marinarii ce debarcau periodic pe insulă. În seara următoare, Euthym Trikalisz îi dezvăluie căpitanului că nu era comerciant grec, ci pașa turc Ali Ciorbadji ce fugea din Imperiul Otoman pentru că sultanul voia să-l ucidă pentru a-i confisca averea și a-i duce fata în
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
căsătorie. Turcoaica acceptă cererea în căsătorie a lui Tímár ca un gest de recunoștință și se creștinează. În perioada următoare fostul căpitan încearcă zadarnic să câștige dragostea soției sale. Într-una din călătoriile sale prin țară, el ajunge iarăși în „insula nimănui” (pe care o concesionase anterior pe timp de 90 de ani) și află că Noémi îl iubește cu adevărat, ceea ce îi prilejuiește o dilemă morală. Reîntors din scurta sa expediție, el pune bazele unei întreprinderi de export a grâului
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
dilemă morală. Reîntors din scurta sa expediție, el pune bazele unei întreprinderi de export a grâului unguresc în Brazilia, angajându-l ca agent comercial pe ticălosul Tódor Krisztyán și trimițându-l acolo pentru a nu mai tulbura liniștea celor din „insula nimănui”. Afacerea de export are succes, iar guvernul imperial îi acordă lui Tímár titlul de consilier regal și-l decorează cu Ordinul Sf. Ștefan, recompensându-i eforturile depuse pentru dezvoltarea economiei naționale. În anii următori el își petrece primăvara și
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
de export are succes, iar guvernul imperial îi acordă lui Tímár titlul de consilier regal și-l decorează cu Ordinul Sf. Ștefan, recompensându-i eforturile depuse pentru dezvoltarea economiei naționale. În anii următori el își petrece primăvara și vara în „insula nimănui”, muncind acolo alături de Noémi și Teréza, și revine apoi în fiecare toamnă la Komárom. Negustorul se detașează însă tot mai mult de propriile afaceri, încredințând administrarea lor unor agenți comerciali și bancheri de încredere. Noémi adoptă un copil al
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
încredere. Noémi adoptă un copil al unei contrabandiste ce a murit la naștere; micul Dódi se îmbolnăvește însă de difterie și moare. Tot mai deprimat după ce zăcuse bolnav de febră tifoidă, Tímár se gândește să se sinucidă la revenirea în insulă, dar renunță după ce află că Noémi adoptase un alt copil căruia îi dăduse același nume. În următorii cinci ani, fostul marinar construiește pe insulă o casă din lemn și îl învață pe Dódi să citească și să scrie. Teréza moare
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
deprimat după ce zăcuse bolnav de febră tifoidă, Tímár se gândește să se sinucidă la revenirea în insulă, dar renunță după ce află că Noémi adoptase un alt copil căruia îi dăduse același nume. În următorii cinci ani, fostul marinar construiește pe insulă o casă din lemn și îl învață pe Dódi să citească și să scrie. Teréza moare în urma unei boli de inimă, iar Tímár pleacă în acea iarnă la Komárom pentru a obține divorțul de soția sa. Ajuns la conacul său
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
conacul său de pe malul lacului Balaton pentru a se gândi la o soluție, Tímár este surprins de vizita lui Tódor Krisztyán, care fraudase compania din Brazilia, fusese condamnat la 15 ani de galere și evadase. Ticălosul îl șantajează, cerându-i „insula nimănui” și o mare parte din avere, dar, fiind refuzat, pleacă pe lacul înghețat către abația Tihany pentru a lăsa patru scrisori în care să denunțe viața infamă a fostului marinar. Krisztyán cade însă într-o spărtură din gheața lacului
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
patru scrisori în care să denunțe viața infamă a fostului marinar. Krisztyán cade însă într-o spărtură din gheața lacului și se îneacă. Tímár, care observase sfârșitul ticălosului, decide să renunțe la viața sa dublă și pleacă pentru totdeauna în „insula nimănui”, mărturisindu-i Noémiei adevărul; cadavrul descompus al vagabondului este găsit în primăvara următoare și este identificat, după hainele purtate și bijuteriile găsite asupra lui, a fi Tímár, fiind înmormântat cu onorurile cuvenite rangului său nobiliar. După o perioadă de
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
risipită de fiul ușuratic al soților Kacsuka, iar urmașii lor au trăit de pe urma unei pensii acordate de o fundație caritabilă. După trecerea a patruzeci de ani de la dispariția misterioasă a lui Tímár, autorul acestei cărți a vizitat împreună cu un prieten „insula nimănui”, găsind acolo o colonie numeroasă ce trăia în tihnă, muncind cu plăcere și bucurându-se de frumusețea naturii. Drepturile familiei de coloniști asupra insulei urmau să expire abia peste 50 de ani. Romanul este împărțit în cinci părți cu
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]