30,395 matches
-
PLEXOPATIA La nivelul mușchilor afectați evaluarea inițială pune în evidență recrutarea scăzută a potențialelor de acțiune a unității motorii relevând o afectare structurală sau funcțională a axonilor. După aproximativ 2-3 săptămâni apar potențialele de fibrilație și undele ascuțite pozitive care sugerează degenerarea axonală. Potențialele de acțiune a unității motorii polifazice, de amplitudine scăzută și cu instabilitate temporală caracterizează regenerarea activă a axonilor motori. În contrast, potențialele de acțiune ale unității motorii de lungă durată, cu amplitudine înaltă și cu configurație stabilă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instrumentar al simțurilor informate cultural, al intuiției, al unei hermeneutici de reflex mantic, conform opțiunii mallarméene pentru care "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din desfătarea poemului, care constă din a ghici puțin câte puțin: a-l sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui mister este ceea ce constituie simbolul: a evoca puțin câte puțin un obiect pentru a arăta o stare de spirit, sau, invers, a alege un obiect și a degaja din el o stare de spirit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general, în direcția figurilor încețoșate și a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat pe pictori să sugereze starea de spirit eclipsând detaliul precis. Impresioniștii au încercat să reînvie impresiile naturale prin dizolvarea imaginilor în componente de lumină, prin renunțarea la marginile clare și clar-obscurul din pictura academică. Simbolismul a căutat imagini care să evoce reacții obscure. Dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema generică a picturii decadente și care are în vedere fenomenul constatat de critici și filozofi ca Désiré Nisard, Paul Bourget, Friedrich Nietzsche cu privire la o estetică a fragmentului, o emancipare a unității în detrimentul întregului, a detaliului în raport cu ansamblul. John Reed sugerează că această imagine de ansamblu constituie doar un efect de interpretare, ea nu există ca atare, ci se formează mental ca urmare a demersului hermeneutic. Prin urmare, nu avem de-a face cu un stil propriu-zis, precum Secesionismul, Art Nouveau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printr-o simetrie de factură speculară, se regăsește în fața verticalei chiparoșilor. Insula este dispusă ca un amfiteatru al cărui centru a fost invadat de arbori, fără nimic din dezordinea romantică a peisajului, ci respectând primatul arhitectonicii corpurilor de piatră care sugerează un templu. Acest amfiteatru blochează în mod deliberat perspectiva, o închide definitiv, așa cum moartea închide orice posibilitate, orice evoluție, orice speranță. II.4. Prerafaeliții Pe 9 iulie 1896, Ștefan Popescu îi scria din München o scrisoare emoționată Ștefaniei Gherea, fiica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acum purtătoarea senzuală a oglinzii omului modern"97. Mai mult, chiar Atena este cea care recomandă această metamorfoză, Atena face obiectul acestei subversiuni echivalentă pentru Schorske cu cea inițiată de Freud prin eliberarea libidoului și a forțelor obscure ale subconștientului, sugerată printr-un motto extras din Eneida lui Virgiliu: Flectere si nequeo superos, Acheronta movebo ( Dacă nu voi putea îndupleca puterile înalte, voi stârni infernul), care deschide cartea sa, Interpretarea viselor (Die Traumdeutung, 1899). Zeița înțelepciunii, Atena, nu mai este garantul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femeie, își țin capul în palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite frământări sufletești, trupul unei femei care-și ține o mână pe sân, gest ambiguizat erotic, plutește la rândul lui înfășurat în spirala corporală. Aceste corpuri sugerează suferința unei umanități care plutește la voia întâmplării, condusă de instinctualitatea oarbă către autodistrugere. Medicina, la care se referea și Petică, este expusă la a zecea expoziție a Secesion-ului, între 15 martie și 12 mai 1901 și prezintă o continuitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate, acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât prin extaz". Pentru aceasta trebuie să ai în vedere "misticismul care are drept limbaj semnul, care evocă invizibilul prin simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit și eternul prin efemer"110. Cum se poate observa, avem aici un concentrat al programului simbolist în artele plastice, iar termenii propuși de Hans H. Hofstätter, "atitudine mentală", Max Deri "permutare naturalistă" sau Moréas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cum am menționat, și în crearea unei atmosfere de o densitate specifică, o atmosferă enigmatică provenită și din tenta alegorică a tabloului pe care titlul o reclamă, din eclerajul crepuscular al unei lumini ce se dizolvă melancolic, în decorul care sugerează prin dezordinea vegetală un loc părăsit, retras, cât și atitudinii aproape hieratice a femeii care ascultă vrăjită o muzică ce ne este inaccesibilă. În același sens se orientează și observațiile Paulei Constantinescu, care subliniază importanța efectelor de lumină în generarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă, ca și în primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează prezența sensibilității simboliste și prin gesticulația personajelor și mizanscena ceremonială care sugerează un decupaj dintr-un performativ ritualic, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă, ca și în primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează prezența sensibilității simboliste și prin gesticulația personajelor și mizanscena ceremonială care sugerează un decupaj dintr-un performativ ritualic, la care participă două personaje. Montajul simbolist rezidă și din înghețarea acțiunii în vederea emblematizării ei, caracterul postural paradigmatic fiind și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
emblematizării ei, caracterul postural paradigmatic fiind și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă, care are în vedere, așa cum sugerează Marian Popescu, trei vârste ale umanității: tinerețea, maturitatea și senectutea. Influența Art Nouveau-ului se remarcă în fluiditatea veșmintelor care, dincolo de simbolistica culorilor, roșu, albastru, alb, cu sugestiile simbolice pe care le proiectează, par să curgă în sensul pârâului, asemeni firului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un cadru bucolic. Instinctul îi dirijează mutual către o unire paradisiacă sub semnul purității sufletești și a anotimpului alegorizat, Flora, Primăvara. Dragostea împărtășită nu face loc spasmului dionisiac al instinctelor dezlănțuite, iar prezența lor solitară în mijlocul câmpului cu flori sugerează beatitudinea inocentă a cuplului adamic de dinainte de păcat. Nu există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este esențială. Idila se destramă cu repeziciune atunci când apare un intrus, de aceea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oricât ar părea de îndepărtate, cele două direcții, ele se regăsesc în arta plastică simbolistă, unde senzualitatea Jugendstil a țigăncilor lui Vermont și Luchian se întâlnește cu figura parsifalizată rodinian a lui Eminescu la Dimitrie Paciurea sau Filip Marin. Criticul sugerează același lucru cu privire la muzică, adresându-se, în special, tânărului George Enescu, protejat al reginei Elisabeta a României. Exemplele valorificării folclorului muzical ungar, Liszt și Brahms, constituie un factor emulativ. Interesant, atunci când se referă la cultura maghiară în Schimbarea la față
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
metabolismul poetic deopotrivă cu libertatea fanteziei pe care basmul o condiționează în formule bine precizate. Orientalizarea basmului, "fantezia orientală", consună cu un exotism pe care metisajul mitologic al picturii lui Loghi îl revendică plenar chiar în notele sale kitsch. Karnabatt sugerează că lumea basmului reprezintă deopotrivă o formă de evaziune și de transcendență puse sub semnul artei, pentru care simbolurile joacă rolul unei medieri. În aceste basme palpită o caldă fantezie orientală, un izvor nesecat de ficțiuni fermecătoare: e sentimentalitate, e
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric, al poeziei. Altfel, lira nu face parte câtuși de puțin dintre instrumentele foclorice românești, pentru aceasta pictorul ar fi putut utiliza fluierul sau naiul, instrumente dionisiace, panice. Simbol al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efect de mască, acordând o și mai mare vizibilitate intensității tulburătoare a privirii. De o frontalitate meduzantă, portretul acestei Belle Dame sans Merci este decupat la nivelul gâtului pe textura densă a fundalului de trestii, pentru a bloca dispersia privirii sugerând totodată declicul terifiant, spectral al unei apariții. Încă mai ambiguă este la Gh. Petrașcu tratarea simbolistă a unui peisaj, Seara la mare (Feerie de seară) (ulei pe pânză, 0,917 x 0,738, 1913, inv. 249), în care tema mitologică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața lui, sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul reușește să o sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui Artur Verona constituie un astfel de tablou, în notă simbolistă, prin care pictorul prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor, de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un câmp de luptă și o șarjă de cavalerie, personajul care conduce atacul este o femeie pe un cal alb, ținând un drapel ca pe o lance. Corpul ei, urmând liinile de forță ale galopului, se dizolvă în siajul violent, sugerând inconsistența unei apariții care ghidează armata în plin atac. Celălalt tablou reprodus are o și mai marcată amprentă simbolistă, amintind de tabloul lui Verona, Speranța. În mijlocul unui amalgam turbionar de trupuri topite în indistinct, din care abia se disting câteva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum în Luceafărul, unde figura poetului apare excizată la suprafața unui bloc compact, neregulat, de bronz, asemeni unei amprente fosile. În jurul chipului, mască fulminantă, se disting contururile delicate ale unor reverberații în masa poliedrului, ca și cum sculptorul ar fi vrut să sugereze coagularea formală, ieșirea dificilă din indistinctul materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în poemul omonim. Paciurea va viza cu Himerele sale același efort al ideii, al fanteziei, al imaginației, de a prinde trup, de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corp de bărbat atrage luarea aminte prin poziția adoptată, care seamănă cu aceea a Gânditorului (1880-1882/1904) lui Rodin, însă nicio clipă acest corp nu reflectă liniștea, autocentrarea subiectului într-un efort cognitiv materializat la nivelul corporalității. Acest corp contorsionat sugerează, mai degrabă, rezistența pe care materia o opune modelării sale, temă care va deveni centrală pentru sculptura paciuriană. Există și o viziune tragică asupra actului creației, corpul operei, soclul-stâncă pe care tronează capul poetului, devine un corp de substitut, menit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]