302,248 matches
-
Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina (Evfrosina), fata banului Toma Stamatin. După Gheorghe Ungureanu, familia Sion descindea dintr-o veche familie de răzeși, Coșescu, din ținutul Tutovei, numită așa după numele moșiei Coșești și coborâtoare dintr-un Sion, atestat la anul 1558.Ionașcu Coșescu i-a avut ca fii pe Războian Coșescu, Mereuță (Mirăuță ), Irimia și Vasile Coșescu. Războian Coșescu a avut un fiu căruia i-a pus numele Sion. Acest
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
așa după numele moșiei Coșești și coborâtoare dintr-un Sion, atestat la anul 1558.Ionașcu Coșescu i-a avut ca fii pe Războian Coșescu, Mereuță (Mirăuță ), Irimia și Vasile Coșescu. Războian Coșescu a avut un fiu căruia i-a pus numele Sion. Acest Sion Coșescu a trăit pe la 1678. Fiul lui Sion Coșescu, Andrei, a adoptat numele Sion ca nume de familie. Andrei Sion ,căsătorit cu o Gafița a avut un fiu, Toader Sion, care are la rândul său trei fii
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
i-a avut ca fii pe Războian Coșescu, Mereuță (Mirăuță ), Irimia și Vasile Coșescu. Războian Coșescu a avut un fiu căruia i-a pus numele Sion. Acest Sion Coșescu a trăit pe la 1678. Fiul lui Sion Coșescu, Andrei, a adoptat numele Sion ca nume de familie. Andrei Sion ,căsătorit cu o Gafița a avut un fiu, Toader Sion, care are la rândul său trei fii: Constantin, Ioniță și Iordache. Ultimul dintre ei este tatăl paharnicului Costandin Sion. Șerban Cioculescu a remarcat
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
ca fii pe Războian Coșescu, Mereuță (Mirăuță ), Irimia și Vasile Coșescu. Războian Coșescu a avut un fiu căruia i-a pus numele Sion. Acest Sion Coșescu a trăit pe la 1678. Fiul lui Sion Coșescu, Andrei, a adoptat numele Sion ca nume de familie. Andrei Sion ,căsătorit cu o Gafița a avut un fiu, Toader Sion, care are la rândul său trei fii: Constantin, Ioniță și Iordache. Ultimul dintre ei este tatăl paharnicului Costandin Sion. Șerban Cioculescu a remarcat în lucrarea "Varietăți
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
la 24 august 1857. Frații Antohie, Costache și Constantin Sion au plăsmuit o falsă cronică moldovenească, atribuită unui autor fictiv, Campoducele Arbore, care ar fi fost scrisă în secolul al III-lea al erei noastre. Această falsă cronică a căpătat numele de "Cronica lui Huru" sau "Izvodul lui Clănău". "Petru Clănău", boier al lui Ștefan cel Mare, ar fi tradus textul cronicii în "Moldavă", în târgul Vasluiului. Frații Sion au inventat "Cronica lui Huru" spre a servi neamului Sion să-și
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit. Originea bizantină a cuvântului vlah este sprijinită și de istoricul Stelian Brezeanu, care consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, semnalați sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar bazată pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea Cartierul Blachernae se numește astăzi Ayvansaray. Față de
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
Blachernae. Izvorul sfânt este în mica biserică Sfânta Maria. În limba turcă se numește Ayazma. Biserica Sfânta Maria (Maica Domnului) a fost reconstruită dar la dimensiuni mult mai mici. Biserica deținea o icoană faimoasă a sfintei Maria, numită Blachernitissa, după numele cartierului. Biserica a fost terminata și înfrumusețată de către împăratul Leon I, care a adăugat "Hagiasma" (fântâna cu apa sfințită) și "Hagion Lousma" (baia sfântă, unde se spălau preoții). Leon I a mai construit și Paraclisul "Hagia Soros", un relicvar special
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
Blachernae era la sud de biserică, pe a șaptea colină a cetății. Construcția a început în secolul al VI-lea. În timpul dinastiei Comnenilor, palatul era reședința preferată a împăratului, în dauna palatului oficial din estul cetății. Există o mănăstire cu numele Vlaherne și în insula Corfu. Datează din secolul al XII-lea și are dimensiuni mici, fiind amplasată pe un promontoriu, aproape de capătul pistei aeroportului din Corfu. http://www.milisoft.ro/MainPage.php?iditem=296d308fb77e70a73aec14d2d1d28ecc5ea4c25b (despre etimologie)
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
absolvit la 20 ani facultatea de drept a Universității Harvard, cu notă medie cea mai înaltă din istoria acestei instituții. Stabilindu-se la Boston, el a înființat acolo o firmă de avocați (care mai funcționează și în zilele noastre sub numele Nutter MacClennen&Fish) și s-a făcut renumit că un apărător al cauzelor sociale progresiste. Începând din anul 1890 el a elaborat conceptul de „drept la viață privată” (right to privacy) despre care a publicat un articol cu acest titlu
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Comerț (FTC). El s-a făcut cunoscut și prin Documentul Brandeis, care a promovat sprijinirea dovezilor în justiție pe expertizele unor martori specialiști din alte profesii. Brandeis a murit la Washington D.C. în anul 1941. Brandeis s-a nascut sub numele de Louis David Brandeis în 1856 la Louisville, Kentucky, ca mezin între patru copii. Părinții săi, Adolph Brandeis și Frederika născută Dembitz erau evrei așkenazi care au emigrat în Statele Unite, părăsindu-și casele lor părintești din Praga, capitala regatului Bohemiei
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
a binecuvântat strădaniile". După biograful Melvin Urofsky, Brandeis a fost influențat în mare măsură de unchiul său Lewis Naphtali Dembitz. Acesta era un evreu practicant al religiei și era foarte activ în mișcarea sionistă.Mai târziu Brandeis și-a schimbat numele de mijloc din David în Dembit în onoarea unchiului. După pildă acestuia a devenit și el un activist sionist. Unchiul era un om cu o educație rafinată, meloman și iubitor de lectură, care în 1860 a fost delegat la convenția
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
care nu era sigur de dreptatea clientului, îl prevenea pe acesta că se va ocupa de caz numai ca să obțină un rezultat echitabil pentru toate părțile. Firma lui Brandeis și Warren a continuat să existe până în zilele noastre, astăzi sub numele Nutter McClennen & Fish. Brandeis a definit noțiunile moderne al dreptului individual la confidențialitate într-un articol pe care l-a publicat împreună cu partenerul său, Warren, în revistă „Harvard Law Review” din 15 devembrie 1890, intitulat „The Right to Privacy.” Stimulat
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Tribunalul Ilfov și a fost înființată Judecătoria Cornetu. Dan Lupașcu a avut inițiativa creării unui nou site pentru Curtea de apel București (ce permite turul virtual al Palatului de Justiție), stabilirii denumirii sălilor de ședință din Palatul de Justiție, afișării numelor judecătorilor în sălile de judecată, deschiderii unui muzeu al justiției ș.a. Unele decizii pronunțate de către complete de judecată din care a făcut parte au fost controversate în presă. Astfel, în martie 2004, pe fondul unor divergențe cu ministrul justiției Rodica
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
candidate pentru implementarea Convenției de twinning dintre România și Germania, având ca obiectiv: „Consolidarea funcționării sistemului judiciar” din România și a organului său reprezentativ - Consiliul Superior al Magistraturii”, a participat la numeroase reuniuni interne și internaționale privind autoritatea judecătorească, iar numele său a apărut de mai multe ori în presă ca un posibil ministru al justiției. În paralel cu activitatea de judecător, Dan Lupașcu a desfășurat activitate didactică la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București (1993-1995), Universitatea din București (1994-1995), Institutul
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
Ștefan cel Mare devine un simplu om. În actul al IV-lea, după ce doctorii străini îi ard rana de la picior cu fierul înroșit în foc, Ștefan aude, afară, printre glasurile celor care-l aclamau pe Bogdan, câteva voci răzlețe rostind numele lui Ștefăniță. Devenit justițiar în numele legii străbune, Ștefan îl străpunge cu sabia pe Ulea (care „murise înainte de-al izbi", copleșit de forța morală a voievodului). Scena - cu prelungiri cosmice - face din Ștefan cel Mare un personaj de mit: cu
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172, care fusese grav avariat de o inundație în 1342. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră ("Kamenný most") sau Podul Pragăi ("Pražský most"), primind numele de abia în 1870. Fiind singurul mod de traversare a râului Vltava (Moldau) până în 1841, Podul Carol a fost cea mai importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga, Orașul Vechi și zonele adiacente. Această legătură a făcut ca orașul
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
20 ianuarie 1949) este un compozitor, pianist și cantautor israelian de muzică ușoară, aranjor și dirijor de cor. s-a născut în 1949 și a crescut la Hadera în Israel, ca fiul mijlociu dintre trei frați, într-o familie muzicală. Numele de Shlomo l-a primit dupa bunicul sau Solomon. Tatăl său, Aharon Otto Gronich, cânta la o mare varietate de instrumente (clarinet, trompeta, flaut etc) a fost cel dintâi dirijor al Fanfarei Armatei israeliene, a dirijat fanfara ostașilor evrei la
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
Răscoala din Herțegovina din anii 1875-1877 (în sârbo-croată: "Hercegovački ustanak", în alfabetul chirilc sârb: Херцеговачки устанак) a fost o revoltă a etnicilor sârbi împotriva Imperiului Otoman, începută și desfășurată în principal în Herțegovina (de unde și numele), de unde s-a răspândit și în Bosnia. A fost cea mai importantă răscoală antiotomană din Herțegovina. Ea a fost precipitată de răul tratament practicat de beii și din — anume de ignorarea sau de opunerea de rezistență de către latifundiarii bosniaci față de
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Diamant este o stație a premetroului din Bruxelles situată în comuna Schaerbeek din Regiunea Capitalei Bruxelles. Stația se află la intersecția autostrăzii cu străzile "Avenue des Cerisiers/Kerselarenlaan", "Avenue de Roodebeek/Roodebeeklaan" și "Avenue Diamant/Diamantlaan" și poartă numele acesteia din urmă. Diamant a fost construită în același timp cu A3 (E40), care se termină în zona stației și se bifurcă în câteva tuneluri și bretele. Stația Diamant a fost deschisă pe 2 mai 1972 și face parte din
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
până la inceputul lui iunie. Exemplare mai mici ale speciei "Morchella elata" pot fi confundată ușor cu alte soiuri de genul "Morchella", ca de exemplu cu "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella punctipes", sau "Morchella steppicola". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
sub vreascuri, pe defrișări sau arsuri vechi. În anul 1753, marele savant suedez Carl von Linné a descris specia pentru prima dată în opera sa "Species Plantarum" sub denumirea "Phallus esculentus". Compatriotul său Christian Hendrik Persoon a redenumit specia sub numele actual "Morchella esculenta" în volumul 2 al operei sale din 1801 "Synopsis Methodica Fungorum" și naturalistul francez Jean Florimond Boudon de Saint-Amans (1748-1831) a sancționat taxonul în cartea sa "Flore Agenaise ou description méthodique des plantes" (1821). În secolul al
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
confundată ușor cu alte specii de genul "Morchella", ca de exemplu cu "Morchella conica", "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elata", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella steppicola", sau "Verpa bohemica". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
constante ale Rusiei și Frederick al II-lea al Danemarcei a cumpărat fosta , pe care a pus-o sub controlul fratelui său . Magnus a încercat să-și extindă posesiunile din Livonia creând un , vasal Rusiei, stat ce a existat cu numele până la defecțiunea lui Magnus din 1576. În 1576 principele Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei și a întors soarta războiului cu succese între 1578 și 1581, inclusiv ofensiva comună suedo-polono-lituaniană din . Aceasta a fost
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
la revendicarea Revalului, să furnizeze la cerere două sau trei sute de călăreți, să plătească 10.000 de taleri despăgubiri directe, să predea Rusiei niște mine de argint din Finlanda, aflate în apropierea graniței și să-i permită țarului să poarte numele de „domn al Suediei”. Solia a plecat după ce a primit de la Ivan un ultimatum prin care cerea cedarea de către Suedia a teritoriului din Livonia, altfel va fi război. Juusten a rămas în urmă, în timp ce Ioan a respins cererile lui Ivan
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
altfel, ultima dată când cei doi regizori s-au întâlnit. Primul film al lui Ján Kadár realizat după imigrarea în Statele Unite ale Americii și primul său film de lung metraj regizat singur după anul 1950 a fost "Un înger pe nume Levine" ("The Angel Levine", 1970), o versiune modificată în mod substanțial a povestirii „Angel Levine” (1958) a lui Bernard Malamud. El a regizat mai târziu "Minciunile tatălui meu" ("Lies My Father Told Me", 1976) în Canada.
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]