302,248 matches
-
reprezintă 3-4% din totalul musulmanilor. Singura țară din lume în care ei sunt majoritari este Oman, acolo unde sunt aproximativ 75% din populație. Ibadiți mai sunt în diferite regiuni din: Curentul ibadit a apărut în orașul Basra, din actualul Irak. Numele curentului vine de la cel al lui ʿAbdu l-Lăh ibn Ibăḍ, care a creat o sciziune în rândul curentului kharigit, care era prima sectă politico-religioasă a islamului. O altă teorie referitoare la originea ibadismului spune că mișcarea a fost creată de
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
(nume de război Leka; în sârbă chirilica: Александар Ранковић "Лека"; 28 noiembrie 1909 - 20 august 1983) a fost un lider comunist iugoslav de origine sârbă, considerat a fi al treilea cel mai puternic om din Iugoslavia după Iosip Broz Tito și
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist. În 1936 a devenit membru al Comitetului Regional al Ligii Comuniste din Șerbia și în 1937 membru al Biroului Politic al Comitetului Central. În ianuarie 1939 a început să acționeze ilegal sub numele de cod "Marko". În mai 1939 Ranković a participat la consultările comuniștilor din Iugoslavia din Drava Banovina și Šmarna Gora, iar mai târziu a participat la cea de-a 5-a Conferință a Ligii Comuniste din Iugoslavia care a avut
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
este cunoscută ca perioada de așa-zisă „Normalizare”, ce a urmat după Primăvara de la Praga. s-a născut ca fiu al unui muncitor șomer din localitatea Pozsonyhidegkút, comitatul Pojon, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria (localitatea face parte acum din Bratislava (Slovacia), sub numele de Dúbravka). El s-a alăturat Uniunii Tineretului Comunist la vârsta de șaisprezece ani, în timp ce era elev la un gimnaziu din Bratislava. În 1933, când și-a început studiile la Facultatea de Drept a Universității Comenius din Bratislava, a aderat
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
pericol, iar invazia trupelor Tratatului de la Varșovia, așa cum s-a întâmplat la 20-21 august 1968, a fost considerată justificată. Această politică prin care se accepta folosirea forței oriunde se credea că socialismul ar fi în pericol a devenit cunoscută sub numele de Doctrina Brejnev, iar cele și „Două mii de cuvinte” ale lui Vaculík a fost un pas către aplicarea ei timpurie. După ce Gustáv Husák a venit la putere în 1969 și cenzura a crescut, Vaculík (care nu mai era acum membru
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
punct de atracție pentru localnici și turiștii străini. În timpul lunilor de vară, malurile Drinului Alb din dreptul podului Fshajt devin o destinație populară, pe malurile apei existând un camping pentru mai multe familii. Aproape de pod există două stânci cunoscute sub numele de „Piatra Vulturului” (în ) și „Piatra lui Skanderbeg” (în ), care conține o gravură din secolul al XV-lea a nobilului albanez George Kastrioti Skanderbeg. Portretul lui Skanderbeg a fost pictat pe stâncă în 1968 de către Mexhid Yvejsi cu ocazia aniversării
Podul Fshajt () [Corola-website/Science/336026_a_337355]
-
rebotezată în "Respublica Ragusina", denumire atestată la 1385. În italian i se spune "Repubblica di Ragusa"; în croată se numește "Dubrovačka Republika". Denumirea croată de "Dubrovnik" provine de la cuvântul "dubrava", „dumbravă”; printr-o neobișnuită etimologie populară, turcii au modificat acest nume în "Dobro-Venedik", adică Veneția-Bună. Denumirea a început să fie folosită în paralel cu cea de "Ragusa" încă din secolul al XIV-lea. Numele latinesc, italian și dalmat "Ragusa" provine de la "Lausa" (din grecescul ξαυ: "xau", „prăpastie”); ulterior acestea a fost
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
croată de "Dubrovnik" provine de la cuvântul "dubrava", „dumbravă”; printr-o neobișnuită etimologie populară, turcii au modificat acest nume în "Dobro-Venedik", adică Veneția-Bună. Denumirea a început să fie folosită în paralel cu cea de "Ragusa" încă din secolul al XIV-lea. Numele latinesc, italian și dalmat "Ragusa" provine de la "Lausa" (din grecescul ξαυ: "xau", „prăpastie”); ulterior acestea a fost modificat în "Rausium", "Rhagusium" sau "Ragusium" (Appendini afirmă că până pe la anul 1100, marea trecea peste locul unde se află "Ragusa "astăzi, și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
marea trecea peste locul unde se află "Ragusa "astăzi, și dacă este așa, aceasta ar fi adevărat doar pentru Placa ori Stradun) sau "Rausia" (chiar "Lavusa", "Labusa", "Raugia" și "Rachusa") și în cele din urmă în "Ragusa". Schimbarea oficială a numelui din Ragusa în Dubrovnik a avut loc în timpul dominației austro-ungare. Republica controla un teritoriu compact în sudul Dalmației - frontierele sale finale au fost definitivate încă din 1426 - cuprinzând coasta continentală de la Neum la peninsula , precum și peninsula și insulele Lastovo și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
în oraș prin Poarta Pile, și nu i-au lăsat să intre pe rebelii ragusani. Îmbătat de victorie, și având susținerea lui Vlaho Kaboga, generalul Milutinović a ignorat acordul de la Gruž făcut cu nobilimea. Evenimentele au rămas în istorie sub numele de „episodul steagului”. Drapelul Sfântului Blasiu a fost arborat alături de culorile austriece și britanice, dar numai pentru două zile întrucât, la 30 ianuarie, generalul Milutinović a ordonat maiorului Sabo Giorgi (Đorđi) să-l dea jos. Cuprins de mândrie patriotică, Giorgi
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Civilă ("Curia consulum causarum civilium") și o Curte Penală ("Sex iudices de criminali") separate, cu drept de ape la Senat. Judecătorii celor două curți trebuia să fie patricieni ragusani și erau aleși anual de către Sfatul Mare. Oficialii (magistrați), cunoscuți sub numele de "provveditori" ("proveditores terrae") supravegheau activitatea sfaturilor, curților și celorlalți oficiali. Cunoscut sub numele de „gardienii justiției”, aceștia puteau suspenda deciziile Sfatului Mic, prezentându-le Senatului pentru dezbateri finale. "Provveditori" erau aleși anual de Sfatul Mare dintre patricienii de peste 50
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
cu drept de ape la Senat. Judecătorii celor două curți trebuia să fie patricieni ragusani și erau aleși anual de către Sfatul Mare. Oficialii (magistrați), cunoscuți sub numele de "provveditori" ("proveditores terrae") supravegheau activitatea sfaturilor, curților și celorlalți oficiali. Cunoscut sub numele de „gardienii justiției”, aceștia puteau suspenda deciziile Sfatului Mic, prezentându-le Senatului pentru dezbateri finale. "Provveditori" erau aleși anual de Sfatul Mare dintre patricienii de peste 50 de ani. Statutul ("Liber statutorum civitatis Ragusii" din 1272 cu modificări în 1358), "Liber
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
din aprilie până în noiembrie. Această specie a fost descrisă și redenumită deseori de diferiți micologi. Dar numai doi taxoni s-au menținut: Unul este "Pluteus atricapillus", descris în 1786 de micologul german August Batsch în lucrarea sa "Elenchus Fungorum" cu numele de gen "Agaricus", acesta fiind redicționat de savantul francez Victor Fayod în "Pluteus" (1889). Această denumire a fost și mai este folosită de mulți micologi în cărți de descriere, vândute până astăzi (de exemplu la Bruno Cetto, Rose Marie și
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
Christian Schäffer care a descris ciuperca inițial în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" din 1774, de asemenea sub genul "Agaricus" (corectat de Elias Magnus Fries în "Pluteus"). Numele binomial valabil în moment (2016) a fost fixat de micologul german Paul Kummer în lucrarea sa "Der Führer in die Pilzkunde" din 1871. Specia crește pe lemn mort. În cazul în care lemnul este îngropat în pământ, ar putea apărea
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
căzut pentru prima dată sub influența Bisericii Romano-Catolice, ca urmare a faptului că regii creștini din Danemarca, Suedia și Livonia nord-germană, ca și cavalerii teutoni, s-au luptat pentru stăpânirea regiunii în războaiele ce au devenit cunoscute mai târziu sub numele de Cruciadele Nordice. Porțiuni din estul Letoniei (în special principatele Koknese și Jersika) au intrat în scurt timp sub influența conducătorilor vikingi din dinastia Rurik, care adoptaseră creștinismul ortodox încă din secolul al XII-lea. După ce Letonia a căzut sub
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
din secolul al XVIII-lea, fiind adaptat spațiului boltit. Pictura se află într-un stadiu avansat de degradare, fiind acoperită cu un strat gros de fum, iar în unele porțiuni pictura a căzut, rămânând doar bolta de cărămidă. Nu cunoștem numele zugravului, dar pictura prezintă similitudini cu cea a altor biserici din zonă, executată de Nistor Zugravul din Feleac, care a lucrat icoane și a pictat biserici în sate din apropierea Miceștiului: Copăceni (1781), Mărtinești (1783), Vâlcele (1795) și Petreștii de Sus
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
anul 1793, an care atestă momentul realizării picturii sfântului lăcaș. Alte inscripții sunt ilizibile din cauza stării accentuate de degradare a stratului pictural. Probabil la o operațiune de curățare a picturii vor putea fi citite și aceste inscripții, care ascund probabil numele celui care le-a pictat. Pereții verticali erau odinioară împodobiți cu aceeași frumoasă pictură, însă în urma unor lucrări de consolidare, tencuiala a fost decapată și înlocuită cu una pe bază de ciment, această intervenție ducând la dispariția picturii vechi. Pentru
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
a asumat conducerea țării și a exilat-o pe Drahomíra. El l-a învins pe Radslav, ducele rebel de Kouřim. El a ctitorit, de asemenea, o biserică rotondă consacrată Sf. Vitus în Cetatea din Praga, care există și astăzi sub numele de Catedrala Sf. Vitus. La începutul anului 929, oștile comune ale ducelui Arnulf al Bavariei și regelui Henric I Păsărarul au ajuns la Praga, în urma unui atac brusc, forțându-l pe Venceslau să reia plata unui tribut care fusese impuse
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
avut loc în 938, este comemorată în data de 4 martie. Începând din anul 2000, ziua de sărbătorire a Sfântului Venceslau (28 septembrie) este sărbătoare publică în Republica Cehă, celebrată ca Ziua Suveranității Cehe. Potrivit unei legende un conte pe nume Radislas a organizat o rebeliune și a pornit cu oastea împotriva lui Venceslau. Acesta din urmă, trimițându-i o solie, i-a făcut o ofertă de pace, dar Radislas a perceput mesajul regelui ca un semn de lașitate. Cele două
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
Ziua Sfântului Ștefan (sărbătorită în Occident pe 26 decembrie). Aceasta a fost publicată de John Mason Neale în 1853 și ar putea fi o traducere a unui poem al poetului ceh Václav Alois Svoboda. Orografierea uzuală în engleza americană a numelui Ducelui Wenceslas, "Wenceslaus", este întâlnită ocazional în variantele ulterioare ale colindei, deși el nu a fost folosit de Neale în versiunea lui. Venceslau nu trebuie să fie confundat cu regele Venceslau I al Boemiei (Venceslau I Premyslid), care a trăit
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
O piesă de teatru scrisă de Alick Rowe și difuzată în 1987 de postul de radio BBC, "Crisp and Even Brightly", cu Timothy West în rolul lui Venceslau, este o repovestire comică a poveștii colindei, prezentând complotul unui paj pe nume Mark și al unor spioni pentru a-l detrona pe rege. Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5000 de coroane emisă la 24 februarie 1944 de Banca Națională pentru Boemia și Moravia și care a circulat în perioada
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
puterii divine. Ea este blândă și cultivarea aspect al hindus zeița Shakti și una dintre divinitățile centrale ale sectei Shakta Zeita-orientate. Ea este zeița-mamă în hinduism și are multe atribute și aspecte. Fiecare dintre aspectele ei este exprimat cu un nume diferit, dându-i peste 100 de denumiri în povești hinduse regionale din India. Împreună cu Lakshmi (zeița bogăției și prosperitate) și Saraswati (zeița cunoașterii și învățării), ea formează trinitatea zeițe hinduse (Tridevi). este soția zeului Shiva hindus - distrugător, reciclator și regenerator
Parvati () [Corola-website/Science/336036_a_337365]
-
yoni. Ea se găsește pe larg în literatura indiană antică, iar statuile ei și iconografie grație templele hinduse peste tot in Asia de Sud și Asia de Sud-Est. Parvata (पार्वती) este unul dintre cuvintele sanscrit pentru "munte"; "Parvati" provine numele ei de a fi fiica regelui Himavan (de asemenea, numit Himavat, Parvat) și mama Mena. Regele Parvat este considerat domn al munților și personificarea din Himalaya; Parvati implică "ea a muntelui". Parvati este cunoscut sub mai multe nume în literatura
Parvati () [Corola-website/Science/336036_a_337365]
-
a fi fiica regelui Himavan (de asemenea, numit Himavat, Parvat) și mama Mena. Regele Parvat este considerat domn al munților și personificarea din Himalaya; Parvati implică "ea a muntelui". Parvati este cunoscut sub mai multe nume în literatura hindus. Alte nume de care ei se asociază cu munți sunt Shailaja (Fiica munților), Adrija sau Nagajaa sau Shailaputri (fiica Munților), "Haimavathi" (fiica lui Himavan) și "Girija" sau "Girirajaputri" (fiica regelui din munți ). Lalita sahasranama conține o listă de 1000 de nume de
Parvati () [Corola-website/Science/336036_a_337365]
-
Adrija sau Nagajaa sau Shailaputri (fiica Munților), "Haimavathi" (fiica lui Himavan) și "Girija" sau "Girirajaputri" (fiica regelui din munți ). Lalita sahasranama conține o listă de 1000 de nume de Parvati (că Lalita). Două dintre cele mai renumite epitete Parvati sunt numele Uma și Aparna.The Uma este folosit pentru Sati (prima soție a lui Shiva, care este renăscut că Parvati), în textele anterioare, [care?], Dar în Ramayana, este folosit că sinonim pentru Parvati . În Harivamsa, Parvati este denumit Aparna ( "Cel care
Parvati () [Corola-website/Science/336036_a_337365]