30,283 matches
-
accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre cei mai avizați și mai sensibili comentatori. Textele trădează mai întâi pe degustătorul subțire. Într-o a doua instanță, plăcerea ingenuă a lecturii se convertește în luciditate analitică. Dincolo de diversitatea universurilor poetice cărora li se schițează anatomia - Ileana Mălăncioiu și Dan Laurențiu, Ștefan Aug. Doinaș, A.E. Baconsky și Victoria Ana Tăușan, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Ursachi sau Ioana Ieronim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
unui stil creativ de rezolvare a problemelor, dar are efecte și asupra dezvoltării personalității elevilor. Elevul se obișnuiește să abordeze fără teamă problemele, să le analizeze și să le rezolve. Este stimulat să devină curios și deschis, să îndeplinească cu plăcere sarcinile. Nu mai puțin important este și impactul în planul relațiilor interpersonale. Elevii învață să-și cunoască propriile capacități și să le compare cu ale celorlalți colegi din clasă, capătă încredere în forțele proprii, comunică mai ușor cu ceilalți, își
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
pe baza unei condiții de neutralitate față de indivizi (anonimitate) exprimată prin principiul un om un vot. În al cincilea rând, orice alegere colectivă trebuie făcută pe baza principiului sumei utilităților cardinale și comparabilității interpersonale a utilităților: „adunați toate valorile tuturor plăcerilor de o parte și cele ale tuturor durerilor de cealaltă parte. [...] Luați în calcul numărul persoanelor care au un interes într-o problemă și repetați procesul anterior pentru fiecare dintre acestea. Adunați numărul care exprimă gradul tendinței pozitive pe care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a sosit la Paris, unde Nicolae Iorga s-a înscris la Școala Practică de Studii Superioare, stabilindu-se în Cartierul Latin. Trăiau în Parisul sfîrșitului de veac, dar Iorga era mult prea cufundat în studiile lui ca să aibă vreme pentru plăcerile pline de viață ale epocii. Era total izolat. În plus, faptul că bursa era insuficientă îi impunea restricții. Ducea o viață austeră, fără prieteni, fără să facă vizite acasă vreunuia din colegi. Soții Iorga se duceau la teatru, uneori chiar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la facultate al lui Iorga era D. Onciul de la Cernăuți. Acesta poseda un simț austriac al metodei filologice stricte. Trioul Iorga-Bogdan-Onciul aducea cu el tinerețe, o nouă metodă științifică și responsabilitate occidentală și strînse relații prietenești cu studenții. A fost plăcerea îndoielnică a lui Maiorescu să-l prezinte pe Iorga înainte de primul său curs, lucru pe care l-a făcut într-un stil pe care europenii îl numesc "corect". Concizia prezentării vădea o ostilitate rece: "Vi-l prezint pe d-l
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a descris țelurile "Sămănătorului": el susținea că scriitorii revistei simțeau că pierduseră prea multă vreme adînciți în amărăciunea lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nevoit să traverseze (din motive geografice) Germania, în drum spre Scandinavia, a declarat că Germania i s-a părut "tristă" și că "germanii se străduiau să facă gesturi față de ceilalți ca să dea impresia că sînt amabili"159. Iorga vizita cu plăcere Iugoslavia, Cehoslovacia și Polonia, țările acestea făcînd parte din Sistemul de la Versailles. El considera Polonia și chiar și Finlanda ca fiind aliați firești în fața amenințării rusești 160. Îl îngrijora Rusia, mai ales din cauza Basarabiei. Iorga a insistat întotdeauna ca România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de cărbune. Aici, în locuința lui dintr-un colț al unui bloc, expus unui mediu în continuă schimbare și dezordonat, trudește acest biet om modern. Truda lui îl stoarce (de toată vlaga) și îl forțează să-și caute refugiu în plăceri care îi distrug nervii bolnavi. Martirul acesta al unei civilizații absurde e singur. Familia este (doar) o amintire. Atunci cînd nu este copleșit de necazuri, nu găsește nici o alinare în prietenie, în ciuda unor scrisori vechi sau în discuții despre zilele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nou Hristos", deoarece "teroristul Zelinschi" era răspunzător de trei asasinate: a lui Manciu, a lui Duca și a lui Stelescu. Există mulți români care nu sînt de acord cu Iorga. Care conchidea din nou: "Trebuie uneori să te bucuri de plăcerile amare ale lipsei de popularitate"66. Procesul vieții lui Iorga ca politician început cu aproape patruzeci de ani în urmă, o dată cu articolul publicat de el în "L'Indépendance Roumaine", își împlinea astfel ciclul complet. Era acum angajat pe linia politică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pp. 100-133 39 Op. cit., pp. 142-143 40 Op. cit., pp. 133-135 41 Este vorba despre Cristian Rakovski, care a trăit în România înainte de a trece de partea Sovietelor. Rakovski făcea parte dintre cei pe care lui Iorga "îi făcea o deosebită plăcere să-i urască". Personalizîndu-și ura, Iorga folosea adesea pentru Uniunea Sovietică și pentru sistemul comunist termenul de "Rakovskism" 42 "Neamul românesc", 14 februarie 1920 43 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 146. În 1919, în timpul campaniei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
10 octombrie 1913 206 "Neamul românesc", 19 octombrie 1906 207 Oameni care au fost, vol. II, p. 176 208 Este remarcabil faptul că tînărul Paul Gore i-a fost prezentat lui Iorga de către una dintre persoanele pe care "îi făcea plăcere să le urască", Constantin Stere. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 30, 1906, Documentele 23 și 24, și volumul 31 (1906), document 11. Tînărul Gore și-a scris scrisorile către Iorga în românește cu caractere latine 209 Scrisoarea a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pp. 370-373 59 O viață de om..., vol. III, p. 255. D.V. Țoni, un fost partizan al lui Iorga, președintele Asociației Profesorilor, va deveni din cauza protestelor sale împotriva reducerii salariilor cadrelor didactice, unul dintre cei pe care Iorga "îi făcea plăcere să-i urască" 60 Memorii, vol. VI, pp. 189 și 199 61 Op. cit., vol. VII, pp. 156 și 176 62 Iorga, Credința mea, p. 196. Dr. Angelescu era vinovatul de încălcarea promisiunilor lui Iorga față de minorități. Dar ungurii ardeleni l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deși bulevardul era parcă prea grandios pentru o simplă arteră de circulație Într-o capitală europeană de talie mijlocie), iar orașul se mândrea pe bună dreptate cu edificiile publice și spațiile sale civice. Viena Își invoca gloria de odinioară cu plăcere. Dar În privința trecutului mai recent era foarte reticentă. Iar motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului, contribuind În mod decisiv la arta, muzica, teatrul, literatura, jurnalismul și ideile care Însemnau Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lăsat ispitiți de promisiunea autonomiei (o ocazie de a scăpa de monopolul elitei francofone asupra statului belgian) și au sprijinit ocupația germană, repetând astfel o greșeală din primul război mondial. Aici, ca și În alte părți, naziștii au jucat cu plăcere cartea alianței, câtă vreme le-a convenit: belgienii flamanzi care erau prizonieri de război au fost eliberați În 1940, la Încetarea ostilităților, În timp ce valonii francofoni au rămas În lagăre de prizonieri până la sfârșitul războiului. În Franța și Belgia, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte femei - de relații cu nemții e revelatoare. Multe dintre acuzații nu erau complet false: prestarea de servicii sexuale În schimbul mâncării, al hainelor sau ajutorului reprezenta deseori singura salvare pentru femeile și familiile aflate la strâmtoare. Dar popularitatea acuzei și plăcerea dușmănoasă pe care o suscitau pedepsele demonstrează că, pentru femei, ca și pentru bărbați, ocupația a fost resimțită În primul rând ca o umilință. Jean-Paul Sartre descria colaborarea În termeni deliberat sexuali, ca „supunere” În fața puterii ocupantului; În numeroase romane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai zvâcnit un timp În Spania: Luis Garcia Berlanga a realizat Bienvenido Mister Marshall În 1953, iar trei ani mai târziu Juan Antonio Bardem regiza Muerte de un ciclista. Ca și alte distracții ale momentului, mersul la cinema era o plăcere colectivă. În micile orașe italiene, filmul săptămânal era văzut și comentat de toată lumea: un divertisment public, dezbătut public. În Anglia, la matineele de sâmbătă pentru copii, pe ecran defilau cântece, iar spectatorii erau Îndemnați să cânte În cor, ghidați de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoluția adusă de mașina de familie. Până În anii ’50, mașina motorizată era un lux pentru majoritatea europenilor și În multe părți o raritate. Chiar și În orașele importante, ea sosise foarte recent. Majoritatea oamenilor nu călătoreau pe distanțe lungi de plăcere, iar când mergeau la serviciu sau la școală foloseau transportul public: trenuri, tramvaie și autobuze. La Începutul anilor ’50, În Spania existau doar 89.000 de mașini particulare (excluzând taxiurile): una la fiecare 314.000 de persoane. În 1951, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’20 -, indivizii (mai cu seamă familiile) foloseau din ce În ce mai mult mașinile pentru a călători după bunul-plac: În expediții de cumpărături la supermarketurile recent amplasate la marginea orașelor și mai ales În excursii de weekend și concedii anuale 17. Călătoria de plăcere nu era ceva nou În Europa, deși ea fusese rezervată mai Întâi aristocrației și, mai recent, celor cu dare de mână și pretenții culturale din clasa de mijloc. Dar, ca orice alt sector economic, turismul a avut de suferit În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
salariați beneficiau de concedii cu plată: În 1960, majoritatea angajaților din Europa continentală aveau dreptul legal la două săptămâni de concediu plătit (trei În Norvegia, Suedia, Danemarca și Franța) și preferau să și-l petreacă departe de casă. Voiajul de plăcere devenea turism de masă. Companiile de transport au Înflorit, transformând tradiția excursiei anuale cu autocarul pe litoral (dragă muncitorilor din fabrici și ferme) În servicii comerciale intrași internaționale. Tineri antreprenori În domeniul aviatic - precum britanicul Freddie Laker, care a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Olanda, mai degrabă o mișcare muncitorească decât un partid socialist, animată În special de preocupările (și de banii) sindicatelor afiliate. Avea așadar un caracter mai puțin ideologic, dar și vederi mai Înguste. Purtătorii de cuvânt ai Partidului Laburist subscriau cu plăcere la obiectivele de ansamblu ale social-democraților de pe continent, Însă interesele lor erau mult mai practice și cu caracter local. Tocmai din cauza stabilității inerente a culturii politice britanice (sau cel puțin engleze) și mulțumită bazei muncitorești tradiționale (aflată, ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locatarii vedeau foarte clar ce Îi așteaptă. Până și cinematograful european - care până de curând zăbovise nostalgic asupra vechilor orașe și a vieții urbane - explora acum impersonalitatea rece, neîndurătoare a metropolei moderne. Regizori ca Antonioni sau Godard filmau cu o plăcere aproape senzuală mediul urban industrial, nou și țipător, În filme ca Alphaville (1965) sau Deșertul roșu (1964). O victimă aparte a iconoclasmului din arhitectura postbelică a fost gara feroviară - Întruchipare efemeră a realizărilor victoriene și, adesea, un monument remarcabil În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
epocă, punând capăt optimismului senin din deceniul anterior. Când IRA Provizorie și grupurile paramilitare protestante apărute În replică s-au așezat În fine la masa negocierilor pentru a obține aranjamente constituționale pe care guvernul britanic le-ar fi oferit cu plăcere de la Început, muriseră 1.800 de oameni și un nord-irlandez din cinci avea o rudă rănită sau ucisă În luptă. Pe acest fundal, celelalte „patologii” din Europa anilor ’70 sunt Într-adevăr minore, deși ele au contribuit la atmosfera generală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
octombrie 1980, conservatorilor care o implorau să-și schimbe tactica, făcând cale Întoarsă, ea le-a răspuns: „Întoarceți-vă dacă vreți. Doamna nu-i de Întors”); satisfacția cu care a adoptat eticheta sovieticilor, care i-au spus „Doamna de Fier”; plăcerea evidentă cu care a Înfruntat și Învins un șir Întreg de oponenți, de la junta militară din Argentina În războiul pentru insulele Falkland până la liderul sindical al minerilor, Arthur Scargill; poșeta vânturată agresiv În fața liderilor adunați ai Comunității Europene, atunci când a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prețurilor mai mare. Când succesorul ei, John Major, nu a inclus Marea Britanie În „capitolul social” al tratatului Uniunii Europene, Jacques Delors l-a acuzat că transformase țara Într-un „paradis pentru investițiile străine”: vină pe care thatcheriții o mărturiseau cu plăcere. Ca economie, așadar, Marea Britanie thatcherizată era mai eficientă. Dar ca societate, ea a suferit un dezastru cu consecințe catastrofice pe termen lung. Desconsiderând și desființând toate resursele deținute În colectiv, susținând vehement o etică individualistă preocupată exclusiv de bunuri cuantificabile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transnistreană a fost girată de prezența Armatei a 14-a sovietică (mai târziu rusă), care a ajutat-o să respingă Încercările moldovenilor de a recupera teritoriul. Într-un context din ce În ce mai instabil, autoritățile sovietice (mai târziu ruse) și-au oferit cu plăcere protecția acestui microstat, loial Moscovei de nevoie, complet dependent de bunul plac al Rusiei și guvernat de satrapi comuniști locali care controlau teritoriul și care l-au transformat la scurt timp Într-un paradis al contrabandei și al spălării de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]