30,387 matches
-
pot fi primare sau secundare. Leziunile primare apar în urma undei de șoc și se asociază cu LAD ducând la leziuni de discontinuitate la nivelul fasciculelor substanței albe. Leziunile secundare apar în urma conurilor de angajare, în cazul herniilor transtentoriale, și a suferinței arterelor penetrante. Este descrisă „hemoragia Duret” (colecții mici hematice localizate median și în tegmentul punții) și „semnul Kernohan” (edem focal, necroză sau necroză hemoragică a pedunculului cerebral controlateral, secundar compresiunii dată de marginea tentoriului în timpul hernierii transtentoriale) [15]. Examenul RMN
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
HERNIA CEREBRALĂ Hernia cerebrală posttraumatică (HC) apare în urma efectului de masă exercitat de leziunile posttraumatice focale sau difuze (hematoame, contuzii, edem), țesutul cerebral herniază dintr-un compartiment în altul (fig. 3.32). Hernia subfalciformă. În urma efectului de masă, dat de suferința emisferului cerebral, girusul cingulat este împins pe sub coasă. Imagistic se vizualizează hernierea girus cinguli sub falx cerebri, ventriculul lateral ipsilateral este comprimat, ventriculul lateral contralateral este ectaziat, secundar obstructiei foramenului Monro, arterele cerebrale anterioare deplasate, în caz de compresie vasculară
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea ce-ar fi fost să fie.” Căci, nod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
național, Mihai Eminescu, a cărui imagine cu mitologia aferentă își are debutul acum în registrul simbolismului și secession-ului, dar și a unui sentimentalism kitschizat precum în ilustratele en vogue ale lui Salmen. Câteva reprezentări naturaliste ilustrează dimensiunea lumească a suferinței poetului. Intrarea acestei figuri culturale prestigioase într-o sferă idealizantă, patrimonială, hagiografică corespunde în termenii lui Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care constituie subiectul unor opere de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chimerele. Într-una dintre ele chimericul se apropie de decadentism prin dimensiunea coșmaresc vizionară care-l situează în același timp în consonanță cu viziunea rodiniană a Porților infernului. În corpul soclului, Paciurea imolase figuri tulburătoare, contorsionate spasmodic în prada unei suferințe a cărei expresie este asociată chinurilor infernale sau ale unui marasm fantasmal. În această sculptură care nu ne-a parvenit, tiparul fiind distrus accidental după o expoziție la Milano, se poate sesiza afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu constituia o simplă reluare a obsesiei byroniene a "marelui om rău", acest erou pervertit care este totuși superior omologului său lipsit de defecte, și nu reprezenta câtuși de puțin o variantă maladivă a fascinației primilor romantici pentru moarte și suferință. Decadența presupunea abandonul ideii de progres, fie el spiritual sau material, din care se nutreau intelectualii începând cu secolul XVIII. Această idee era în mod special răspândită în perioada în care Huysmans publica cele mai importante două cărți, pentru că ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-o dublă tratare, naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în Eloe cu Ellenai (1907-1909) din care răzbate un sens redempționist, mesianic, al suferinței care transcende scena mizerabilistă a decupajului istoric. Dacă prima pictură întreține un simbolism difuz recuperabil din haloul unei suferințe spiritualizate, în cea de-a doua, catafalcul improvizat, modest pe care zace Ellenai a fost înlocuit cu aripile îngerului Eloe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în Eloe cu Ellenai (1907-1909) din care răzbate un sens redempționist, mesianic, al suferinței care transcende scena mizerabilistă a decupajului istoric. Dacă prima pictură întreține un simbolism difuz recuperabil din haloul unei suferințe spiritualizate, în cea de-a doua, catafalcul improvizat, modest pe care zace Ellenai a fost înlocuit cu aripile îngerului Eloe care o poartă spre paradis. Remarcabil în pictura lui Malczewski este tocmai această trecere dinspre tabloul cu subiect istoric, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea a unei femme fatale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își țin capul în palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite frământări sufletești, trupul unei femei care-și ține o mână pe sân, gest ambiguizat erotic, plutește la rândul lui înfășurat în spirala corporală. Aceste corpuri sugerează suferința unei umanități care plutește la voia întâmplării, condusă de instinctualitatea oarbă către autodistrugere. Medicina, la care se referea și Petică, este expusă la a zecea expoziție a Secesion-ului, între 15 martie și 12 mai 1901 și prezintă o continuitate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloului, simbolizată printr-un schelet al cărui craniu se află lângă chipul emaciat al unei femei ale cărei trăsături au prins contururi de tigvă. Viața se prezintă sub aspectul ei irațional, dominată de pulsiunile erotice, de voința de putere, de suferință și eșec. Eros și Thanatos sunt cele două jaloane generice ale traseului destinal. Ca și în Filozofia, corpurile bărbaților și femeilor plutesc într-un spațiu indefinit, similar imensității cosmice din primul tablou. Chipurile lor vădesc un straniu amestec de suferință
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suferință și eșec. Eros și Thanatos sunt cele două jaloane generice ale traseului destinal. Ca și în Filozofia, corpurile bărbaților și femeilor plutesc într-un spațiu indefinit, similar imensității cosmice din primul tablou. Chipurile lor vădesc un straniu amestec de suferință și voluptate. Niciunul dintre aceste chipuri nu are ochii deschiși, ca și cum ar fi sub presiunea unui transport oniric-voluptuos pe care-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însărcinate din colțul din dreapta sus al tabloului. Moartea, mai precis craniul scheletului, stă între femeia însărcinată și o alta care-și alăptează copilul, în timp ce un personaj cu trup descărnat își ține capul în mâini într-o expresie a disperării și suferinței. Am mai văzut această postură și în Filozofia, expresie a eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu printr-un exces de individualizare, ci în absența unei conștiințe structurante, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culme unde adoarme, tânărul se confruntă în spațiul oniric cu fantasmele sale erotice întruchipate de zânele-iele, care încearcă să-l seducă pentru a le urma în palatul unde locuiesc, glasul seducției fiind cel al doinei, cântec popular melancolic, asociat adesea suferințelor din dragoste. Promisiunea împlinirii erotice eufemizată de chemarea-doină a zânelor asociază amnezia thanatică. În cântecul-chemare al ielelor, precum în cel al sirenelor adresat lui Ulise, se află codificată prezența morții. Aceste forme diafane, fantasmale, desprinse din inconsistența norilor, sunt cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a mai bine de un deceniu se poate observa deplasarea interesului pictorului de la o realizare aproape naturalistă, focalizată pe agonia fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a suferinței și a redempțiunii. În prima situație, așa cum remarcă Virgil Vătășianu, cel care realizează o interesantă monografie a operei, pictorul urmărește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a suferinței și a redempțiunii. În prima situație, așa cum remarcă Virgil Vătășianu, cel care realizează o interesantă monografie a operei, pictorul urmărește un raport descriptiv, moartea dobândind sensul unei binecuvântări. "Personajele compoziției erau dela început determinate: unul din ele trebuia să fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opinia lui Petre Popescu-Gogan care realizează o trecere în revistă a reprezentărilor având ca subiect personalitatea sau opera poetului, primii artiști care valorifică imaginea acestuia la scurt timp după moartea sa ar fi atrași, mai degrabă, de dimensiunea umană a suferinței acestuia. Ei surprind chipul îmbătrânit prematur al unui Eminescu consumat de boală, într-o abordare naturalistă care lasă loc descripției impudice, expresiei cariației corozive a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scurt timp după moartea sa ar fi atrași, mai degrabă, de dimensiunea umană a suferinței acestuia. Ei surprind chipul îmbătrânit prematur al unui Eminescu consumat de boală, într-o abordare naturalistă care lasă loc descripției impudice, expresiei cariației corozive a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie mai moderată a acestui autenticism dolorist constă în înregistrarea realistă a imaginii poetului în jurul vârstei de treizeci de ani. Astfel că, în 1890, sculptorul academist Ion
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei imagini, chiar dacă criticul se referă cu precădere la imaginea "literară" forjată de critici și publiciști și nu la cea "vizuală" desprinsă din artele plastice. Ultima etapă a existenței acestuia poartă amprenta tragică a periplului dantesc prin bolgiile saturate de suferință ale existenței. O serie de amănunte sordide consemnate în diverse mărturii 259 configurează acest portret mizerabilist, naturalist, al degradării fiziologice, la care se adaugă cu prisosință altele 260 ulterioare decesului, care aruncă o umbră de derizoriu peste sfârșitul poetului. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altele 260 ulterioare decesului, care aruncă o umbră de derizoriu peste sfârșitul poetului. În opinia lui Frunzetti, intervenția târzie a medicului legist contribuise la rigidizarea trăsăturilor într-o dezolantă, teribilă mască macabră a figurii poetului mască extrasă unui limb al suferinței. Această mască va fi din ce în ce mai mult ignorată, în ciuda "autenticității" sale, înfățișând dimensiunea mult prea lumească a condiției umane supuse exacțiunilor biologice. Masca mortuară oferă cealaltă față a medaliei, cea decadentă, în care se află încifrată imaginea ideală a poetului, desprinsă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Filip Marin, care-l are ca subiect pe Mihai Eminescu, ilustrează clivajul fondator care va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează mulajul după chipul poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului până la rictusul macabru. Dualismul reprezentării este recuprabil prin tensiunea între naturalism și simbolism, pe punctul de a fi angajate polemic. Proiectul unui triptic monumental avându-l ca subiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care-l apropie pe Paciurea de Rodin. "Un bărbat, șezând cu capul în jos, ascuns între brațe, viguros construit, are de o parte și de alta două figuri de femei, una în picioare și aceasta exprimând neliniștea și tristețea. Peste suferința acestor personaje-simbol se ridică energicul chip eminescian. Proiectul, aproape odată și jumătate cât statura unui om, are un modelaj rodinian, susținut însă pe o forță constructivă ce amintește de dramatismul lui Michelangelo, coordonatele acestea manifestându-se adesea în opera lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu s-a reîntregit ca formă. Visul este materia volatilă a poeziei, himerele poetului o construiesc, mintea sa se ridică deasupra acestei tensiuni dureroase, de expresie aproape fizică, pentru a recupera demnitatea celui care se află desupra tuturor bucuriilor și suferințelor omenești, Hyperion, "nemuritor și rece". Expresia onirică a poeziei eminesciene nu își găsește niciunde mai fidel expresia decât la Paciurea. "Paciurea, ca și Eminescu, declarat sub influența acestuia, a văzut viața ca vis"276. De asemenea, un bronz al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suntem departe de o abordare fiziologică a maladiei, boala lui Petrașcu este una a frunții, a spiritului, nu a intestinelor, a pielii sau a genitaliilor. Febra amplifică intensitatea privirii, o spiritualizează, pictorul apare ca un artist inflamat de flacăra creației, suferința fiind unul din ingredientele necesare înfăptuirii operei. Luchian este poate pictorul care transferă în propriul său corp intensitatea actului creator datorită maladiei și de cazul său cel mai apropiat mi se pare a fi cel al pictorului simbolist rus Mihail
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip ușor emaciat care poartă amprenta corozivă a unei suferințe resemnate, un Ecce Homo dolorist. Într-un alt autoprotret apare ținând o țigară aproape complet fumată, privirea sa are acum o intensitate aproape insuportabilă, semn al unor puternice combustii interioare. În Autoportretul din 1907 (desen) chipul său are un aspect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]