304,830 matches
-
gunoi al orașului și oborul de vite. Pentru a proteja ceea ce mai rămăsese din curtea domneasca, în anul 1921, autoritățile statului au declarat ruinele curții domnești și Biserica "Sf. Gheorghe" că monumente istorice. Între anii 1923-1931, s-au efectuat aici cercetări arheologice sub conducerea acad. Virgil Drăghiceanu; cercetările au fost continuate după război de cercetătorii ieșeni Alexandru Andronic și Stela Cheptea. În urma acestora s-au conturat fazele de construcție ale palatului domnesc și s-a identificat în mare parte planul construcției
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
Pentru a proteja ceea ce mai rămăsese din curtea domneasca, în anul 1921, autoritățile statului au declarat ruinele curții domnești și Biserica "Sf. Gheorghe" că monumente istorice. Între anii 1923-1931, s-au efectuat aici cercetări arheologice sub conducerea acad. Virgil Drăghiceanu; cercetările au fost continuate după război de cercetătorii ieșeni Alexandru Andronic și Stela Cheptea. În urma acestora s-au conturat fazele de construcție ale palatului domnesc și s-a identificat în mare parte planul construcției. Zidurile curții domnești au fost consolidate și
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
cu profesorul Jean Tricart de la universitatea din Strasbourg (Franța), iar datorită profesorului Vintilă Mihăilescu a cunoscut și apreciat opera marelui geomorfolog francez Emmanuel de Martonne(1873-1955), un mare prieten al României, memoriei căruia îi este dedicat articolul acesta. Activitatea de cercetare a desfășurat-o toată viata în paralel cu cea didactică. A fost membru activ al Institutului de Geografie încă de la înființarea acestuia în 1944, unde a condus, un timp, Sectorul de Geomorfologie. A participat direct la cercetările desfășurate pentru elaborarea
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
acesta. Activitatea de cercetare a desfășurat-o toată viata în paralel cu cea didactică. A fost membru activ al Institutului de Geografie încă de la înființarea acestuia în 1944, unde a condus, un timp, Sectorul de Geomorfologie. A participat direct la cercetările desfășurate pentru elaborarea Monografiei geografice, voi. I (1954-1958) și a altor lucrări fundamentale realizate de Institut. A colaborat și cu alte instituții de cercetare din tara noastră, între care Institutul de Meteorologie și Hidrologie, Institutul Geologic (veri întregi lucrând pe
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
înființarea acestuia în 1944, unde a condus, un timp, Sectorul de Geomorfologie. A participat direct la cercetările desfășurate pentru elaborarea Monografiei geografice, voi. I (1954-1958) și a altor lucrări fundamentale realizate de Institut. A colaborat și cu alte instituții de cercetare din tara noastră, între care Institutul de Meteorologie și Hidrologie, Institutul Geologic (veri întregi lucrând pe teren cu profesorul M. Paucă, de la care a învățat geologie practică), Institutul de Pedologie sau Institutul de Arheologie, lucrând pe șantierele de la Histria și
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
cele purtătoare de culturi materiale, periglaciarul din tara noastră, peneplenizarca unor platforme, etc.). Din acea epocă vor rămâne în memoria mereu vie a membrilor Institutului de Geografie ședințele de comunicări pe care le anima prin expunerea cu pasiune a rezultatelor cercetărilor sale de teren, ale analizelor de hartă, intervențiile sale în dezbaterea unor aspecte controversate, ca, de exemplu, stratigrafia depozitelor cuaternare, inclusiv a celor păstrătoare de cultură materială sau a celor periglaciare. Orizontul său de cercetare început cu "Cîmpia Olteniei" se
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
expunerea cu pasiune a rezultatelor cercetărilor sale de teren, ale analizelor de hartă, intervențiile sale în dezbaterea unor aspecte controversate, ca, de exemplu, stratigrafia depozitelor cuaternare, inclusiv a celor păstrătoare de cultură materială sau a celor periglaciare. Orizontul său de cercetare început cu "Cîmpia Olteniei" se lărgește la întreaga Câmpie Română - căreia îi consacră, în 1976, o sinteză a cercetărilor de teren a unei bogate informații de specialitate, între care se detașează forajele, analizele sporo-polinice, reconstituirile paleogeografice, servind cu precădere practicienilor
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
controversate, ca, de exemplu, stratigrafia depozitelor cuaternare, inclusiv a celor păstrătoare de cultură materială sau a celor periglaciare. Orizontul său de cercetare început cu "Cîmpia Olteniei" se lărgește la întreaga Câmpie Română - căreia îi consacră, în 1976, o sinteză a cercetărilor de teren a unei bogate informații de specialitate, între care se detașează forajele, analizele sporo-polinice, reconstituirile paleogeografice, servind cu precădere practicienilor, o încercare de aplicație a concepției sistemice , multicorelative în geomorfologie. Studii variate, publicate cu deosebire în periodicele geografice ale
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
varii regiuni ale tării, ținuturilor eruptive, pentru a coborî în ținutul bălților dunărene, în cel atât de controversat al genezei deltei dunărene, de la cele mai tinere la cele mai vechi formațiuni peneplenizate ale Dobrogei etc. Dintr-o atare experientă de cercetare, îmbogățită permanent și metodologic, împletită cu sarcinile sale didactice (în anii '50 ținea pentru prima dată în Universitatea din București un curs de geomorfologie a României), se naște mai târziu o sinteză precum "Geomorfologia României" (1973), asa cum, în 1951
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
de traducere. Aceste memorii sunt folosite în speță pentru documentele caracterizate prin prezența de termeni tehnici și structuri sintactice simple (domeniul tehnic, mai puțin domeniile financiar și publicistic) și repetitivitatea conținutului. Conceptul de la baza memoriilor de traducere nu este recent — cercetarea universitară a început la sfârșitul anilor 1970, iar cele mai timpurii sisteme comerciale au apărut la începutul anilor 1980 — dar au devenit viabile din punct de vedere comercial abia la sfârșitul anilor 1990. La origine, sistemele cu memorie de traducere
Memorie de traducere () [Corola-website/Science/316384_a_317713]
-
a început să fie dezvoltată în decada anilor 1950. În acea perioadă, guvernul SUA a dorit să cunoască cum și de ce au adoptat fermierii unele inovații în agricultură (de exemplu, porumbul hibrid, fertilizanți chimici etc.), de aceea a finanțat o cercetare care a explorat de ce unele persoane adoptă noile idei, iar altele sunt refractare. Lucrarea lui E.M. Rogers asupra difuzării inovațiilor a fost o parte a acestei explorări. Primul studiu empiric asupra difuzării tehnologiei a fost elaborat de Griliches (1957), asupra
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
sociale, interacțiunea socială și comunicarea interpersonală sunt influențe importante asupra comportării în adoptarea inovației. Teoria difuzării inovației a fost aplicată la subiecte foarte diferite: inovații ale fermierilor, practici de planificare familială, tehnologie medicală, inovarea politicilor etc. Au fost întreprinse ample cercetări pentru a încerca să se identifice factorii care afectează rata și gradul de adoptare a unei inovații de către piețe. Rogers (op. cit.) a identificat cinci caracteristici ale inovației care influențează adoptarea unei inovații particulare: "Avantajul relativ" este gradul în care inovația
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
cerere au unele limitări,enumerate în continuare. Adoptatorii sunt considerați a fi relativ omogeni, în afară de unele diferențe în ceea ce privește valorile de prag. Populația de adoptatori potențiali și inovația sunt presupuse a fi aceleași la începutul și sfârșitul perioadei de difuzare. Totuși, cercetările au arătat că multe inovații se modifică în decursul difuzării și că inovația afectează populația potențială de adoptatori, iar acest fapt, la rândul său, poate conduce la modificări ulterioare ale inovației. Tehnologiile disruptive (care "distrug" tehnologiile existente) pot schimba radical
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
exclusiv pe cererea manifestată de adoptatori în procesul de difuzare și ignoră factorii ofertei. In realitate, trebuie să fie luați în considerare atât factorii legați de cerere cât și cei dependenți de ofertă. In contextul difuzării inovațiilor, un domeniu de cercetare care capătă o atenție sporită în economia globală este cel referitor la transferul tehnologic internațional. Literatura în acest domeniu este concentrată pe identificarea mecanismelor prin care tehnologiile difuzează din țările mai dezvoltate spre cele mai puțin dezvoltate. Analiza este condusă
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
9 d.Hr. una dintre cele mai mari înfrângeri în Bătălia de la Teutoburger Wald. Istoricul roman Tacitus îl numește pe „Eliberatorul Germaniei”. Arminius a devenit în timp un erou și un simbol în mitologia germană, fiind redenumit modern Hermann. Noile cercetări arată că numele lui germanic adevărat nu este cunoscut, Arminius fiind nume latin. Arminius este identificat speculativ de unii istorici cu Siegfried din Cântecul Nibelungilor. Conform cu istoricul antic Tacitus, Arminius, născut în anul 16 î.Hr., era feciorul conducătorului cheruscilor, Segimer
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
(n. 19 septembrie 1945, Mediaș - d. 1 septembrie 2008, Frankfurt am Main), cunoscută în lumea științifică sub numele scurt Ruxandra Sireteanu, a fost o biofiziciană română germană, șefa grupului de "Psihofizică" de la "Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului" și titulara catedrei de "Psihologie Fiziologică / Biopsihologie" de la "Universitatea Johann Wolfgang Goethe" din Frankfurt am Main. S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuții fundamentale privitor la plasticitatea neurală și ambliopie. Ruxandra Sireteanu s-a născut la
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
1976 și-a susținut teza de doctorat intitulată "Contributions to the study of the visual function, using spatially periodical stimuli". În anii următori a fost cercetător post-doctoral la universitățile din Ulm și Lausanne; în 1979 s-a alăturat grupului de cercetare Wolf Singer de la "Institutul Max Planck de Psihiatrie" din München. În 1982 s-a transferat la "Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului" (Max-Planck-Institut für Hirnforschung) din Frankfurt am Main, unde Wolf Singer devenise codirector; aici a organizat grupul de cercetare
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
anii următori a fost cercetător post-doctoral la universitățile din Ulm și Lausanne; în 1979 s-a alăturat grupului de cercetare Wolf Singer de la "Institutul Max Planck de Psihiatrie" din München. În 1982 s-a transferat la "Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului" (Max-Planck-Institut für Hirnforschung) din Frankfurt am Main, unde Wolf Singer devenise codirector; aici a organizat grupul de cercetare în "Psihofizică". În 1990 a susținut la "Universitatea Johannes Gutenberg" din Mainz dizertația de abilitare profesorală "(Habilitation)" intitulată "Development and plasticity
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
cercetare Wolf Singer de la "Institutul Max Planck de Psihiatrie" din München. În 1982 s-a transferat la "Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului" (Max-Planck-Institut für Hirnforschung) din Frankfurt am Main, unde Wolf Singer devenise codirector; aici a organizat grupul de cercetare în "Psihofizică". În 1990 a susținut la "Universitatea Johannes Gutenberg" din Mainz dizertația de abilitare profesorală "(Habilitation)" intitulată "Development and plasticity of visual functions: psychophysical, electrophysiological and clinical studies", obținând "venia legendi" în zoologie. În calitate de profesor asociat a predat, la
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
obținând "venia legendi" în zoologie. În calitate de profesor asociat a predat, la "Universitatea Johann Wolfgang Goethe" din Frankfurt am Main, începând din 1995, cursul de "Psihologie Fiziologică"; în 1999 a devenit profesor titular la catedra, nou înființată, de "Psihologie Fiziologică / Biopsihologie". Cercetările întreprinse de Ruxandra Sireteanu au avut ca obiect sistemul vizual uman, în special plasticitatea neurală și ambliopia. A adus contribuții originale la psihofizica vizuală a persoanelor sănătoase, învățarea perceptuală la adulți și neuropsihologia clinică. Rezultatele privitoare la bazele neurale ale
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
in Vision and Ophthalmology", "European Brain and Behaviour Society" și "International Society on Infant Studies". A făcut parte din colectivele redacționale ale revistelor "Vision Research" și "Investigative Ophthalmology & Visual Science". În 1994 a primit premiul acordat de "Societatea Bielschowsky pentru Cercetarea Strabismului și Neurooftalmologie" (Bielschowsky-Gesellschaft für Schielforschung und Neuroophthalmologie). A încetat din viață la 1 septembrie 2008, în Frankfurt am Main, în urma unui traumatism cerebral.
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
sau iguane marine. Oamenii aruncă gunoaie, lăsând țestoasele să mănânce pungi de plastic, sau capturează homarii în momentul în care aceștia poartă ouă sau sunt prea mici, cauzând mari pagube în rândul coloniilor respective. Legat de aceste lucruri, Centrul de Cercetare Charles Darwin a expus cel puțin șapte cazuri în 1993, unde populația locală a omorât țestoasele gigantice pentru carnea lor. Bineînteles, principala țintă a acestei cercetări este impactul turiștilor, insulele având mai mulți turiști internaționali decât ecuadorieni. Afluxul turiștilor în
Turismul în Galápagos () [Corola-website/Science/316428_a_317757]
-
mici, cauzând mari pagube în rândul coloniilor respective. Legat de aceste lucruri, Centrul de Cercetare Charles Darwin a expus cel puțin șapte cazuri în 1993, unde populația locală a omorât țestoasele gigantice pentru carnea lor. Bineînteles, principala țintă a acestei cercetări este impactul turiștilor, insulele având mai mulți turiști internaționali decât ecuadorieni. Afluxul turiștilor în Galapagos a crescut cu 335% din 1974, cand s-au înregistrat 7500 de vizitatori, în 1987, an care a înregistrat 32595 vizitatori. Sosirea acestora a fost
Turismul în Galápagos () [Corola-website/Science/316428_a_317757]
-
unei șederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene. Studenții încadrați în învățământul superior de stat la cursuri de zi beneficiază de reduceri speciale la transportul CFR în baza unei legitimații speciale, recunoscută și avizată de către Ministerul Educației și Cercetării, precum și de către Ministerul Transporturilor. Legitimația de student pentru reducere la transport este din carton și are 3 elemente de siguranță: filigran special, bandă cu cerneală fluorescentă UV și ștampilă securizată vizibilă numai cu UV. Pentru a fi valabilă în momentul acordării
Carte de identitate () [Corola-website/Science/316419_a_317748]
-
spital nou, deschis în 2006. Casă a Fundației Charles Darwin și a Parcului Național Galapagos, orașul este sediul principal al tuturor eforturilor de conservare din Galapagos. Majoritatea vizitatorilor arhipelagului sunt programați să viziteze Puerto Ayora, pentru a vedea Stația de Cercetare Charles Darwin și a învăța despre istoria insulelor și despre conservare. Puerto Ayora are o poziție foarte bună, de-a lungul țărmului Golfului Academiei. Aproape pe toată perioada anului, orașul primește o briză răcoritoare care furnizează orașului o vreme excelentă
Puerto Ayora () [Corola-website/Science/316441_a_317770]