33,912 matches
-
titlul de Doctor în Științe Chimice cu teza de doctorat "Cloruri de fosfonitril". În perioada de pregătire a tezei de doctorat, urmează și cursurile Universității Politice și de Conducere din București (1977-1980). Între 1985 și 1989 își continuă studiile la Academia „Ștefan Gheorghiu”. În perioada 1977-1985 a fost cadru didactic asociat al Facultății de Chimie Industrială. Elaborează și publică peste 60 de lucrări de specialitate în reviste din țară și străinătate, dintre care se pot aminti cele care sunt considerate cele
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
ministru. Ca Ministru de Război în guvernul PNȚ, e capul complotiștilor care-l aduc pe Carol al II-lea în țară, în iunie 1930. În anul 1932 a deținut funcția de inspector general al armatei. A fost membru fondator al Academiei de Științe din România și membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viață la 11 iulie 1936, la moșia sa de la Urlați.
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
Veterinară a Banatului din Timișoara. A condus în cadrul stațiunii SCDA LOVRIN-Timis activitatea de cercetare din cadrul laboratoarelor de ameliorarea grâului și cânepii dioice fiind în același timp director de proiecte de cercetare cu CNCSIV. Este recompensat cu medalia de aur de către Academia de Stiinte Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Șișești” ,pentru rezultatele remarcabile în ceea ce privește două soiuri de "cânepă dioica" omologate, Lv110 și Silvana. Până în 1989 a fost membru al Partidului Comunist Român. În anul 1990 devine membru fondator "Vatra Românească" .În 1991 s-
Valeriu Tabără () [Corola-website/Science/304949_a_306278]
-
cord deschis în septembrie 2012, la data de 7 decembrie 2012 a suferit un accident de mașină în care și-a fracturat ambele picioare. Din spital a anunțat că se retrage din politică. Alte activități: Din 2008 este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR). iar în prezent vicepreședinte. - onorat cu medalia cu aur de către Academia de Stiinte Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Șișești” pentru omologarea a doua soiuri de "cânepă dioica" omologate, Lv110 și Silvana.
Valeriu Tabără () [Corola-website/Science/304949_a_306278]
-
în care și-a fracturat ambele picioare. Din spital a anunțat că se retrage din politică. Alte activități: Din 2008 este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR). iar în prezent vicepreședinte. - onorat cu medalia cu aur de către Academia de Stiinte Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Șișești” pentru omologarea a doua soiuri de "cânepă dioica" omologate, Lv110 și Silvana.
Valeriu Tabără () [Corola-website/Science/304949_a_306278]
-
cu Medalia „Meritul Civic”. La începutul anilor 2000 i-a fost conferit titlul de cetățean de onoare al municipiului Bălți, iar în 2014 titlul de cetățean de onoare al municipiului Chișinău. În anul 2000 Mihai Volontir a fost desemnat de către Academia de Științe a Moldovei cel mai bun actor al secolului al XX-lea din cinematografia moldovenească. La 30 aprilie 2009, cu ocazia jubileului de 75 de ani, prin decizia CSȘDT al Academiei de Științe a Moldovei, lui Mihai Volontir i
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
anul 2000 Mihai Volontir a fost desemnat de către Academia de Științe a Moldovei cel mai bun actor al secolului al XX-lea din cinematografia moldovenească. La 30 aprilie 2009, cu ocazia jubileului de 75 de ani, prin decizia CSȘDT al Academiei de Științe a Moldovei, lui Mihai Volontir i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei pentru succesele obținute în vederea dezvoltării artei teatrale și cinematografice.
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
secolului al XX-lea din cinematografia moldovenească. La 30 aprilie 2009, cu ocazia jubileului de 75 de ani, prin decizia CSȘDT al Academiei de Științe a Moldovei, lui Mihai Volontir i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei pentru succesele obținute în vederea dezvoltării artei teatrale și cinematografice.
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
Nicolae Dabija (n. 15 august 1837, Huși - d. 1 decembrie 1884, Paris) a fost un general și om politic român. Născut la Huși, în 1837, a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858 este trimis în Franța pentru a urma cursurile Școlii Militare din Metz. După absolvire s-a întoars în țară, încadrând-se în armată, inițial cu gradul de sublocotenent de artilerie. A avansat în cariera
Nicolae Dabija (general) () [Corola-website/Science/304970_a_306299]
-
ca „nume artistic”. Mama, Martha Kosmač, era de origine slovenă, din satul Mojstrana, ducatul Carniola (Krain), Austro-Ungaria, actualmente Slovenia. Karajan a început studiul pianului la 4 ani, a studiat la Conservatorul „Mozarteum” din Salzburg (1916-1926) și a continuat studiile la Academia de Muzică din Viena până în 1929. În anul 1928 a debutat ca dirijor șef al orchestrei din Ulm, Germania, unde a activat până în 1934. În 1929 a dirijat opera Salomea la Festspielhaus din Salzburg. În 1935 a fost numit la
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
Eugene Beuret. În 1870 pleacă cu Carrier-Belleus la Bruxelles și va colabora cu acestă până în 1872, cănd Rodin se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare. Pictează singur o serie de peisaje din pădurea Soignes și trimite litografii destinate jurnalului satiric "Le Petit Comique". Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876), la Florența și la Romă, pentru a "descoperi secretele
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
care a ucis-o dintr-o greșeală și, în amintirea ei, a decis ca apa lângă care s-a petrecut drama să poarte numele ei. O explicație științifică a toponimicului „Dorna” este greu de oferit. Dicționarul limbii române editat de Academia Republicii Populare Române în anul 1958, explică noțiunea „dornă” prin bulboană sau vale cu apă. Slavii au numit așezarea mlăștinoasă „dolină”, romanii au numit-o „durnacum”, iar la români a ajuns „Dorina”, care prin eliminarea vocalei „i” și prin rotacismul
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
limbii standard este caracterul ei elaborat, codificat, instituționalizat, cu norme prezente în dicționare explicative și ortografice, gramatici, lucrări de cultivare a limbii etc.. Există și instituții oficiale care se ocupă de standardul limbilor, de exemplu, pentru limba română, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei. Limba standard este cea care este predată în sistemele de învățământ ca limbă maternă, de aceea este varietatea de limbă pe care sunt capabili s-o folosească oamenii cu un nivel de instruire suficient pentru aceasta
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
decembrie 1914, comuna Liești, județul Tutova - d. 26 iulie 2014 București ), a fost un general de armată român, care a îndeplinit funcțiile de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (26 aprilie 1954 - 15 iunie 1965) și Comandant al Academiei de Studii Militare (15 iunie 1965 - 1 septembrie 1981). Ion P. Tutoveanu s-a născut la data de 26 decembrie 1914, în comuna Liești din județul Tutova (astăzi în județul Galați). A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității "Al.
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
șef de stat major de regiment și operator în statul major al Diviziei. A ajuns cu armata română până în Cehoslovacia. Ulterior a urmat cursurile Școlii Superioare de Război (1946-1948), după care în anul 1949 a fost trimis la specializare la Academia Militară Superioară a Statului Major General din Uniunea Sovietică. În anul 1951, reîntors de la Moscova, este numit că locțiitor al șefului Direcției Operații din Marele Stat Major și ulterior șeful acestei Direcții. În perioada 26 aprilie 1954 - 15 iunie 1965
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
este singurul general care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial în Campania din Est, Campania din Vest și a condus Marele Stat Major după 1945. Între anii 1965-1981, generalul de armată a îndeplinit funcția de comandant al Academiei Militare din București. În anul 1981 a fost trecut în retragere la vârsta de 67 ani. S-a stins din viață în 26 iulie 2014 la vârsta de 99 ani și 7 luni. Ca o recunoaștere a meritelor sale militare
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
promovat până la funcția de președinte al organizației de tineret București (1950-1952). Fiind recrutat pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu, el a fost repartizat pentru a îndeplini funcții în Direcția Superioară Politică a Armatei. Astfel, după ce a efectuat un curs academic la Academia Militară din București (1953-1954), a fost încadrat ca ofițer în Direcția Superioară Politică a Armatei. A urmat ulterior cursuri de perfecționare militară și politică la Școala Superioară de Partid, Institutul de Științe Sociale și Academia Militară “K.E.Voroșilov” de la Moscova
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
efectuat un curs academic la Academia Militară din București (1953-1954), a fost încadrat ca ofițer în Direcția Superioară Politică a Armatei. A urmat ulterior cursuri de perfecționare militară și politică la Școala Superioară de Partid, Institutul de Științe Sociale și Academia Militară “K.E.Voroșilov” de la Moscova (1955). Revenit de la Moscova în anul 1955, a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) și numit ca șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (1955-1957). În paralel, a îndeplinit și funcția de
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
CC al PCR. A fost transferat în Comisia Centrală de Revizie a PCR. După Revoluția din decembrie 1989, în data de 4 ianuarie 1990, generalul-colonel în rezervă Gheorghe Ion a fost rechemat în rândul cadrelor active și numit comandant al Academiei Militare din București, până la data de 22 februarie 1990, când a fost trecut în rezervă, la cererea sa. Generalul de corp de armată în retragere Gheorghe Ion a fost înaintat la gradul de general de armată - cu 4 stele (prin
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
Mihail-Eugeniu Popescu s-a născut la data de 1 aprilie 1948, în satul Cârlogani (județul Olt). A absolvit Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza (1966), Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi de Artilerie și Rachete de la Sibiu (1969) și apoi Academia Militară din București (1973). Ulterior a urmat Cursul Postacademic Superior de Stat Major (1984), Colegiul Național de Apărare (1993), Cursul intensiv de cunoaștere a limbii engleze (1997), Cursul NATO pe probleme de apărare pentru generali de la Roma (1997). A obținut
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
Generalul Mihail Popescu a desfășurat o bogată activitate științifică, fiind autorul a peste 70 de articole și lucrări publicate în reviste de specialitate. De asemenea, a susținut o serie de comunicări în cadrul unor sesiuni, simpozioane sau conferințe. Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România din anul 1999. Începând din anul 2004 este conferențiar universitar la Colegiul Național de Apărare. Generalul Mihail Popescu este coautor al următoarelor cărți:
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
de Artilerie din Pitești, la absolvirea cărora a fost înaintat, prin Decretul regal din 1 iulie 1947, la gradul de sublocotenent de artilerie. A îndeplinit apoi funcția de comandant de pluton și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și cursurile Academiei "Ștefan Gheorghiu" din București. Revenit în România după
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și cursurile Academiei "Ștefan Gheorghiu" din București. Revenit în România după absolvirea Academiei Militare din URSS, este numit ca locțiitor de comandant de brigadă de artilerie la Galați și apoi comandant al Brigăzii 26 Aruncătoare de la Roman (septembrie 1954). În decembrie 1955 este
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și cursurile Academiei "Ștefan Gheorghiu" din București. Revenit în România după absolvirea Academiei Militare din URSS, este numit ca locțiitor de comandant de brigadă de artilerie la Galați și apoi comandant al Brigăzii 26 Aruncătoare de la Roman (septembrie 1954). În decembrie 1955 este înaintat la gradul de colonel și numit șef al statului
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]