31,146 matches
-
și în volum în 1901), "Îndreptări" (publicat în foileton în 1901-1902 și în volum în 1908) și "Anna" (publicat în foileton în 1906 și 1910 și în volum în 1911). Primele trei romane au fost publicate în anul 1907 în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Alcalay într-un singur volum intitulat "Istoria Comăneștenilor", acesta fiind primul ciclu romanesc din literatura română. În august 1911, după apariția volumului "Anna", ciclul întreg de cinci romane a fost denumit "Romanul Comăneștenilor". Primul roman
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
307.</ref> "Viața la țară" a fost publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada iulie 1894 - mai 1895 (nr. 3-8 din 1894 și 1-5 din 1895) în revista bucureșteană "Convorbiri literare" și în volum în 1898 în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Storck & Müller din București, după cum a fost marea dorință a autorului (exprimată într-o scrisoare trimisă lui Titu Maiorescu la 2/14 august 1893).<ref name="Bucuța 10/1935 144">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
cunoscut și sub numele "Abu Abdullah Muhammad bin Ali bin Hasan bin Bashir" (în unele surse "Bishr") "Al Hakim At-Termizi", iar pe plan local este cunoscut ca "At-Termizi sau Termiz Ota" („părintele orașului ”). Nu trebuie confundat cu autorul uneia dintre colecțiile autorizate de hadith-uri, . Informații despre viața sa și activitățile sale științifice și creative pot fi găsite în lucrările lui Taj ad-Din Subki ("Tabakat Ash-Shafii'yya Al-kubro"), Hatiba Baghdad ("Tarih Baghdad"), Ibn Hajara AskAlani ("Lisan Al-Miyzan"), Sulami ("Tabakat As-Sufiyya") și în
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
România: Luceafărul de dimineață, Acolada, Mișcarea literară, Familia, Poezia, Discobolul, Oglinda literară, Caiete Silvane, Feed Back, Nord literar etc. Ionuț Caragea a publicat romanul memorialistic “Gândul meu. Cum am devenit poet”, la editura Fides din Iași în anul 2011, în cadrul colecției Spiritus. O continuare a acestui roman apare în 2016, la editura eLiteratura din București, având titlul "Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele!". Apariția acestui roman este anunțată de Alexandru Cistelecan în revista Familia, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2015, rubrica „Avant
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
László Bihari; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989) și germană ("Die Unterwasserstädte (Wissenschaftlich-phantastischer Roman)", Editura Kriterion, București, 1970; traducere de Erich Mesch, cu un cuvânt înainte de Franz Storch). Traducerea în limba germană a apărut în 1977 și în colecția specializată a editurii Wilhelm Heyne Verlag din München, fără prolog și epilog.
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat pentru titlul „Sfinxul”. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a fost adaptat pentru corul londonez de Joseph Harold Hinton. În
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
par să fie un ecou al lui „Kubla Khan”, un poem al lui Samuel Taylor Coleridge, cunoscut ca având o influență mare asupra poeziei lui Poe. O versiune timpurie a poemului, intitulată „The Doomed City” (în ), a apărut într-o colecție din 1831 a lui Poe intitulată simplu "Poems". El a fost refăcut, ca multe dintre operele lui Poe, și publicat în august 1836 în "Southern Literary Messenger" sub titlul „The City of Sin” (în ). A fost tipărit pentru prima dată
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
Șea” a lui Edgar Allan Poe. O versiune muzicală a poemului a fost inclusă pe albumul "Closed on Account of Rabies" (1997), desi titlul poemului a fost redat că „The City and the Șea”. Basil Rathbone a citit povestea în colecția audio Caedmon "Edgar Allan Poe: The Edgar Allan Poe Audio Collection", Caedmon Records - CD 4148(5), lansată pe CD în 2000. Trupa germană de metal The Ocean a folosit versurile din „The City în the Șea”, schimbând doar câteva versuri
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
care a lucrat cu dezvoltatorul că un consultant creativ pentru joc.Jake Kaufman a compus muzică pentru joc,care a fost complet original,cu excepția temei din titlu. La 12 iulie 2012,a fost dezvăluit că jocul va avea ediție de colecție atât pentru DS și 3DS.Acesta include un capac din oțel un caz de Enchiridion (manualul eroului),un poster de Ooo,o carte numită Cartea de vite și un stylus conceput după sabia lui Finn. Jocul a primit recenzii pozitive
Adventure Time: Hey Ice King! Why'd You Steal Our Garbage?! () [Corola-website/Science/334226_a_335555]
-
îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter of Old Time thou art! Who alterest all things with thy peering eyes. Why preyest thou thus upon the poet
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh „într-un regat lângă mare”. Inițial, Nabokov și-a
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
astăzi. Spre finele lui 1944, în baza unor transferuri de fonduri de la Galeria Tretiakov și de la Ermitaj, muzeul își reia activitatea cu inaugurarea expozițiilor per-manente. Muzeul se află în Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani. Colecția muzeului s-a completat de-a lungul timului, cu icoane vechi, lucrări ale pictorilor basarabeni și a celor din Rusia, Europa Occidentală, Japonia, India, China. În 1947, prin testamentul profesorului Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, Pavel Șillingovski, MNAM i-
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
de-a lungul timului, cu icoane vechi, lucrări ale pictorilor basarabeni și a celor din Rusia, Europa Occidentală, Japonia, India, China. În 1947, prin testamentul profesorului Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, Pavel Șillingovski, MNAM i-a fost donată o colecție impunătoare de lucrări de grafică ale maeștrilor europeni și ruși din sec. XVII-XIX. În 1962, muzeul a primit în dar colecția fostului profesor de la „Școala de Belle Arte” din Chișinău, pictorul (și custodele-șef la deschiderea din 1939) Auguste Baillayre
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
În 1947, prin testamentul profesorului Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, Pavel Șillingovski, MNAM i-a fost donată o colecție impunătoare de lucrări de grafică ale maeștrilor europeni și ruși din sec. XVII-XIX. În 1962, muzeul a primit în dar colecția fostului profesor de la „Școala de Belle Arte” din Chișinău, pictorul (și custodele-șef la deschiderea din 1939) Auguste Baillayre. Pe lîngă calitatea de fondator, Baillayre a oferit o donație substanțială constituită din 342 de lucrări ale unor artiști, atât naționali
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică „impresiunile de artă ce provin exclusiv din ermetismul estetic
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
economice). Acest gen de literatură este fluctuant privit din toate unghiurile: destinatar, scriitor sau formă; împrumută caracteristici de la alte genuri literare fără să își distrugă omogenitatea: se inspiră de la roman însă adaugă locuri și nu acțiuni și, introdus într-o colecție, tinde să devină un eseu documentar. Pentru a face distincția clară între roman și riḥla, se afirmă că acest gen de literatură are câteva puncte comune cu genul literar al romanului: în primul rând, cititorul poate găsi amuzament atât în
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
poeme, care sunt extrem de dense și bogate în imagistică mistică, subliniază cunoașterea sau gnoza (marifah) mai mult decât teama (makhafah) sau dragostea (mahabbah), celelalte două căi majore ale realizării spirituale în sufism. Nu a supraviețuit nici o operă scrisă, dar o colecție vastă de poeme, maxime și aforisme atribuite lui s-au păstrat în tradiția orală.” Fapte miraculoase realizate de Dū l-Nūn al-Misrī și transmise de tradiția sufistă În articolul „Created for Compassion: Ibn 'Arabī's work on Dhū-l-Nūn the Egyptian”, autoarea
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
suspectat a fi plagiat. Un pic mai târziu, povestirea a fost retipărită în ediția din 27 august 1845 a ziarului "Spirit of the Time" din Philadelphia. În 1857, poetul Charles Baudelaire a publicat o traducere în limba franceză inclusă în colecția «Extraordinaires Nouvelles Histoires». Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în revista "Telegrafulu (de Bucuresci)", anul V (1875), nr. 893, pp. 2-3. O altă traducere a fost realizată de Smara
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
„” (în ) este titlul folosit în colecții și antologii pentru un articol de ziar scris de Edgar Allan Poe și publicat pentru prima dată în ediția din 13 aprilie 1844 a ziarului "The Sun" din New York. Prezentat inițial ca o poveste adevărată, el detaliază călătoria de doar
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată sub titlul „Știri senzaționale prin express, via Norfolk” în antologia "Odiseea marțiană: Maeștrii anticipației clasice", îngrijită de Ion Hobana și publicată în 1975 de Editura Minerva din București, în Colecția „BPT”, nr. 863. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Farsa
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
lună», datorită penei eminentului scriitor american Edgar Poe. Dăm, conform tradițiunilor noastre, portretul și note biografice asupra acestui nuvelist.” O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume Hans Pfaall” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]