31,555 matches
-
anul 2006, după încheierea perioadei de formare a microclimatului în spațiile expoziționale, muzeul își propune organizarea a două expoziții de bază, permanente (la Sfântu Gheorghe și Miercurea Ciuc), precedată de organizarea unor expoziții temporare. Începând din 2003, muzeul a organizat o expoziție de bază la filiala sa din acest oraș, Muzeul Oltului și Mureșului Superior. Muzeul a primit o clădire proprie în 2005.
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni () [Corola-website/Science/331333_a_332662]
-
care a primit o nouă utilitate aceea de Muzeu de Artă, starea avansată de degradare permițându-i să fie deschis publicului pâna în 1998. Redeschiderea acestuia a fost posibilă abia în anul 2009 după ample lucrări de consolidare și restaurare. Expoziția Muzeului de Artă, modestă ca număr de exponate datorită spațiului restrâns, cuprinde la parterul clădirii, artă veche românească, iar la etaj artă decorativă și pictură de șevalet începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea cu „primitivi” ai artei
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
pe diferite suporturi, dar și culorile specifice fiecărui artist (albastrul și albul lui Petrașcu, griurile calde palladyene, galbenul luminos al lui Tonitza, griurile grigoresciene, albastrul lui Dărăscu, verdele lui Bob Bulgaru etc.) care se regăsesc în operele de artă din expoziția permanentă. Astfel, expoziția pusă în valoare de pictura și arhitectura clădirii cu spații variate monumentale sau intime, invită vizitatorul la meditație la vremurile de demult, îmbie la amintiri și retrăiri ale atmosferei timpurilor apuse prin intermediul lucrărilor prezentate. Clădirea muzeului a
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
dar și culorile specifice fiecărui artist (albastrul și albul lui Petrașcu, griurile calde palladyene, galbenul luminos al lui Tonitza, griurile grigoresciene, albastrul lui Dărăscu, verdele lui Bob Bulgaru etc.) care se regăsesc în operele de artă din expoziția permanentă. Astfel, expoziția pusă în valoare de pictura și arhitectura clădirii cu spații variate monumentale sau intime, invită vizitatorul la meditație la vremurile de demult, îmbie la amintiri și retrăiri ale atmosferei timpurilor apuse prin intermediul lucrărilor prezentate. Clădirea muzeului a fost declarată monument
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
Arad. În 1976, aceeași conducere a desființat compartimentul muzeal ceea ce l-a convins pe colecționar să doneze colecția Muzeului Județean Arad.În 1986, colecția a fost mutată în depozitul de lângă sala Clio. În perioada 1990 - 2000, au fost organizate opt expoziții temporare cu piese din colecție. Colecția se află într-un depozit amenajat în incinta clădirii de pe str. Gh. Popa de Teiuș nr. 2 - 4. Construită în 1909 ca sediu administrativ, ea a fost transformată, în 1984, în sediul secției de
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
clădirii de pe str. Gh. Popa de Teiuș nr. 2 - 4. Construită în 1909 ca sediu administrativ, ea a fost transformată, în 1984, în sediul secției de artă a Complexului Muzeal Arad, adăpostind, în același timp, biblioteca județeană și sala de expoziții temporare a muzeului (sala Clio). Atât sala Clio, cât și depozitul (situat lângă aceasta) au fost renovate radical în 2004. Colecția cuprinde peste 25.000 piese datând din secolele XIX - XX: afișe originale în diverse formate, plachete-invitații, cataloage, cărți de
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
Petrașcu va lucra la Târgoviște din 1924 aproape 20 de ani, după momentul năruirii atelierului din Nicorești și după numeroasele călătorii, din care seîntorcea o serie de impresii ce fixau în lucrări bogate în culoare locurile care l-au impresionat. Expoziția permanentă are un puternic caracter memorial încercând, în limita impusă de patrimoniul deținut, să recreeze ceva din atmosfera atelierului cu ferastra largă spre nord și vedere spre grădină și pereții încărcați de lucrări. Aici, în colecția de artă se regăsesc
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania, Balcic. Artistul cunoștea împrejurimile orașului destul de bine în momentul în care se hotărăște în primăvara anului 1922 să-și clădească atelierul la Târgoviște, deoarece pictase în 1914 la Viforâta. În anul 1926 deschide o expoziție personală la „Căminul Artelor” din București unde prezintă numeroase picturi, desene și acuarele, înfățișând peisaje din călătoriile sale în străinătate și din Viforâta, Aninoasa și Târgoviște. În expoziție pot fi admirate și studiate câteva lucrări timpurii precum „Piață la Assuan
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
Târgoviște, deoarece pictase în 1914 la Viforâta. În anul 1926 deschide o expoziție personală la „Căminul Artelor” din București unde prezintă numeroase picturi, desene și acuarele, înfățișând peisaje din călătoriile sale în străinătate și din Viforâta, Aninoasa și Târgoviște. În expoziție pot fi admirate și studiate câteva lucrări timpurii precum „Piață la Assuan”, dar și peisaje în care se simte influența grigoresciană. Sunt expuse de asemenea o serie de lucrări ce ilustrează, în stilul său și gama cromatică specifică, florile sale
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea primelor trei publicații cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
clădirii construite în stil neoclasic și caracterizate prin sobrietatea volumelor și echilibru i se va adăuga etajul. În septembrie 1986, edificiul se va prezenta publicului sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă, dar și holul, generos ca spațiu, permit atât astfel de evenimente, cât și alte genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu prin istoria acestor meleaguri, din
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă, dar și holul, generos ca spațiu, permit atât astfel de evenimente, cât și alte genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu prin istoria acestor meleaguri, din cele mai vechi timpuri ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
vedere la sud și vest, de unde primește mult soare și cuprinderea mișcării pe cele două străzi. O altă scară exterioară din lemn adăugată ulterior coboară de la încăperile scunde așezate sub dos spre curte" (Stancu Dumitru, File de monografie - Pucioasa, 1995). Expoziția de etnografie, amenajată în această casă, oferă vizitatorului o imagine grăitoare și autentică a muncii, inventivității și sensibilității țăranului român. Într-una din sălile de la parterul clădirii, documente îngălbenite de trecerea timpului (acte de proprietate și donație, foi de zestre
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
vădesc cu prisosință măiestria, înclinațiile artistice și inventivitatea inegalabilă a sătencelor noastre și confirmă faptul că: "Unul din cele mai frumoase costume naționale e al poporului țăran din Moldo-România. Dimpreună cu persoana ce-l îmbracă, este încântător în ochii privitorului". Expoziția de la Casa Dobrescu este un punct de referință pentru cunoașterea etnosului dâmbovițean și, în același timp, un inedit moment evocator prin care vizitatorul regăsește coordonatele intime ale vieții și spiritualității dâmbovițene. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Expoziția este
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
privitorului". Expoziția de la Casa Dobrescu este un punct de referință pentru cunoașterea etnosului dâmbovițean și, în același timp, un inedit moment evocator prin care vizitatorul regăsește coordonatele intime ale vieții și spiritualității dâmbovițene. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Expoziția este adăpostită în casa Dobrescu, monument de arhitectură de la înc. secolului al XIX-lea.
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
clădirii construite în stil neoclasic și caracterizate prin sobrietatea volumelor și echilibru i se va adăuga etajul. În septembrie 1986, edificiul se va prezenta publicului sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă, dar și holul, generos ca spațiu, permit atât astfel de evenimente, cât și alte genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu prin istoria acestor meleaguri, din
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă, dar și holul, generos ca spațiu, permit atât astfel de evenimente, cât și alte genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu prin istoria acestor meleaguri, din cele mai vechi timpuri ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
este un muzeu județean din Craiova, amplasat în Str. Popa Șapcă nr. 8. Înființat în 1928, ca Muzeul de Științele Naturii, se unește mai târziu cu Muzeul Regional al Olteniei. Expoziții permanente au fost organizate în 1934, 1954 și 1963. Este desființat abuziv în 1974. A fost reorganizat în clădirea fostei tipografii Ramuri. Clădirea este monument de arhitectură datând din 1926 și adăpostește o colecție paleontologică (mamifere cuaternare), colecție malacologică, colecție
Muzeul Olteniei () [Corola-website/Science/331343_a_332672]
-
Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea primelor trei publicații cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]