31,455 matches
-
aici. Li se pare uneori că totul e simplu, ca odata aflați pe un tărâm al bunăstării, toate porțile se deschid și că nu trebuie decât să culegi bani și să te bucuri de viață. Am înțeles că oamenii nu povestesc acasă necazurile și umilințele pe care sunt nevoiți să le suporte, că partea dark</i> a poveștii de adaptare e trecută sub tăcere. Am vrut să se știe totul, adevărul, să pun degetul pe rană. Cireșe amare v<b>orbește
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
om mai puternic. Și acum nu mă mai tem de multe. Dacă m-ar catapulta în orice altă țară, aș reuși să mă descurc și să fiu chiar mai practică. Dacă n-aș fi trăit amarul... nu l-aș fi povestit! Cartea e un document trăit, altfel poate n-ar fi existat. Vorbiți în carte despre condițiile de locuire precare, despre oameni care trăiesc sub copertine,</i><b> </b><i><b>sub poduri </b></i><i><b>etc. </b></i><i
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
și gălăgie, pentru a-și face reclamă, pentru a atrage astfel atențiunea cumpărătorilor asupra sa, pentru a-și bate concurenții și a-și vinde tabloul. S-a constatat că ”epatarea” burghezului poate fi transformată în ”business”.” (Kemenov, 15) Radu Bogdan povestește în seria de articole publicată de săptămânalul cultural Dilemă în 1995, cum, înainte de 1946, ca tânăr critic ce se află, și-a luat libertatea de a-l întreba cu reproș pe maestrul Iosif Iser de ce nu mai realizează lucrări de
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
copii este, pe de o parte, construcția unor <i>narațiuni de alteritate și, pe de altă parte, </i>reprezentarea unor narațiuni de insubordonare față de adevăruri prefabricate. <i>Narațiunile de alteritate țin de echilibrarea și nuanțarea perspectivei din </i>care copilul povestește și de pe poziția căreia e învățat să dea verdicte, în așa fel încât să nu devină perspectiva unică de raportare, să alterneze permanent cu poziții care îi deschid orizontul și îl confruntă cu realități diferite de alte lui. Cu cat
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
planul măreț este.. Așa au trăit ei...” (p.147) (Alexander Deineka - Poezia lui Maiakovski, 1955) Și subiecți în ale căror povești sunt provocate și destructurate conexiunile tradiționale dintre gen și muncă, sau dintre dragoste și politică: Am uitat să-ți povestesc cum m-am măritat... Aveam 18 ani. Deja lucram la fabrica de cărămizi. Fabrica de ciment se închisese, așa că m-am dus la cea de cărămizi. la început m-am ocupat de lut. pe atunci lutul se scotea manual, cu
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
1920 - Debutează în ziarul "Victoria" din Turnu Măgurele cu un pamflet, "Mai puțină ingratitudine", cu referire la pensia mizerabilă a văduvei lui Coșbuc. 1921 - Publică în "Ziarul științelor și al călătoriilor", sub pseudonimul Mitroi Th. Ștefan, articolul "Note de drum", povestind o experiență de viață ce va fi transfigurată în "Jocul cu moartea". Debutează cu poezie în "Adevărul literar artistic" și în suplimentul literar al ziarului "România nouă", condus de Ion Minulescu și Alfred Moșoiu. Colaborează și la "Săgetătorul" (Mihail Sorbul
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
o «construcție epică de tip linear», evoluând pe axa timpului istoric. În aria culturii naționale scrise nu avem o tradiție modelatoare, dar el va institui un tipar narativ ce se va menține pe durata unui secol. În modul de a povesti, acest prim cronicar de limbă națională se va orienta după narațiunea orală, după cum Dosoftei, primul nostru poet cult, va fi influențat de poezia folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
putea fi considerată o încercare de sinteză între fantasticul tradițional, de tip romantic, și suprarealism.„ „Pentru literatura onirică, așa cum o concep eu, visul nu este sursă și nici obiect de studiu; visul este un criteriu. Deosebirea este fundamentală: eu nu povestesc un vis (al meu sau al altcuiva), ci încerc să construiesc o realitatea analoagă visului. [...] Suprarealiștii s-au străduit și ei să detecteze aceste elemente stranii din realitate (e suficient să ne gândim la Nadja a lui Breton ori la
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
metafora e aceea care concentrează realitatea, „înghite” timpul și accelerează viteza versului. Citindu-l pe Dimov, sare de la început în ochi lipsa metaforelor. Dimov descrie, enumeră, inventariază, și de aceea are nevoie de tot mai mult spațiu [...]; el de fapt povestește, narează o viziune analogă celor din vis, dar făcută, construită rațional; la urma urmei, mă întreb dacă ultimele poeme și visele lui Dimov mai pot fi numite poezii? Eu le-aș numi texte onirice pur și simplu.” Gabriel Dimisianu: „ul
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul de a se retrage într-o mănăstire. În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
inventivă a lexicului românesc. Împrumutând adesea idei și mijloace de expresie din cronicile moldovene ale lui Ion Neculce și Miron Costin, autorul îmbină cu creativitate mai multe dialecte regionale și registre lingvistice, îndepărtându-se de simpla imitație a limbajului istoric. Povestite în general la persoana a treia, în cărțile sale nu se regăsesc diferențe între limbajul folosit de povestitor și cel folosit de personaje. Conform lui Călinescu, Sadoveanu are „o capacitate de a vorbi autentic enormă”, asemănătoare cu cea a lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în care autorul „"bate câmpii cu grație"”, cuprinde considerații estetice și descrierea a trei opere de artă cu subiecte cinegetice, un basm ("Povestea lui Făt Frumos împărat cu noroc la vânat") și chiar și un fragment autobiografic în care autorul povestește o vânătoare de dropii în Bărăgan, pasăre dispărută de pe teritoriul României în urma vânării ei sălbatice. Inițial, Odobescu intenționa să scrie o „precuvântare” (introducere) la „Manualul de vânătoare” al lui C. Cornescu, bun prieten și rudă cu autorul. Propunându-și să
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române. "Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
a este un poem epic de mari dimensiuni, în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, ale unui singur personaj, ale unui grup de oameni sau ale unui popor, dominate adesea acțiuni cu totul ieșite din comun care se petrec în locuri stranii și depărtate, personaje extraordinare și/sau supranaturale. Cuvântul
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
au influențat puternic tradițiile culturale ale civilizațiilor ulterioare reverberând semnificativ până în prezent. Epopeile au următoarele caracteristici principale: Au supraviețuit fragmente substanțiale din a lui Ghilgameș, scrisă pentru prima dată pe tăblițe de lut în Sumeria, în jurul anului 2000 î.Hr. Ea povestește despre războinicul Ghilgameș și aspirația sa pentru adevăr și viață eternă. Cele mai vechi epopei complete, foarte diferite în spirit, au fost scrise în Grecia antică și i-au fost întotdeauna atribuite poetului Homer. Acestea sunt Iliada și Odiseea, opere
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
cu agricultura și păstoritul. Se spune că pe atunci împrejurimile Barcăului erau pline cu câmpuri de margarete. Documente vechi spun că numele așezării a avut, de-a lungul vremii, trei variante: "Marghiureta", "Margitfalva" și "Marghita". Tot trei sunt legendele care povestesc originea acestor nume. Una zice că ele vin de la câmpurile de margarete, în timp ce alta susține că localitatea, aflându-se vremelnic pe domeniul fiicei unui rege maghiar, numită Margit, a luat numele acesteia. Unii istorici susțin că numele orașului Marghita provine
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și lumea non-evreiască ("arabii"). În "O dare de seamă către o Academie", protagonistul, o maimuță din junglă, capturată de oameni, povestește cum a încercat, pentru a se elibera, să acceadă la condiția umană prin metoda imitației. Odată devenită om însă, tot nu a reușit să se simtă liberă, așa cum era în trecutul său animalic, anterior capturii. Maimuța lasă să se înțeleagă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
bun cunoscător al justiției, care îi dezvăluie că există trei tipuri de achitări: cea reală (foarte rară, dacă nu chiar imposibilă), cea aparentă și tărăgănarea la infinit. Absurdul situației culminează cu parabola " În fața legii", pe care un preot i-o povestește eroului într-o catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind nesiguranța și lipsa de angajament sentimental a protagonistului. Josef K. este atras de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Curând s-a îmbolnăvit din nou și a murit în 30 mai 1778. Povestirile despre moartea lui au fost numeroase și variate și nu a fost posibil să se stabilească detaliile exacte a ce s-a întâmplat. Dușmanii lui au povestit că el s-a pocăit și a acceptat ultimele ritualuri făcute de un preot catholic, sau că a murit în mare chin, în timp ce adepții lui au spus că a fost sfidător până la ultima suflare. Potrivit unei povești, ultimele lui cuvinte
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
a murit la scurt timp după nașterea acesteia, iar mama sa s-a recăsătorit cu Dimitrie Pîrîianu, la 12 februarie 1848. Memoriile scrise de mama poetului sunt "„pagini vrednice de a fi cunoscute atât printr-un adevărat dar de a povesti, plin de umor și culoare, cât și prin mărturia acelui acelui patetism în care gustul romantic se amestecă cu un fel de natural de a fi, prevestind pe al poetului.”" Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
în "Presa Capitalei" la 18 martie, ministerul revine asupra deciziei. Alexandru Macedonski moare la 24 noiembrie 1920, ora 3 după amiază, cerând "roze", iar fiul său Nikita negăsind trandafiri, îi aduce să inhaleze parfum de trandafiri. Scena morții a fost povestită de fiul său Nikita într-o scrisoare adresată lui Alexandru T. Stamatiad, în anul 1936. La 27 noiembrie 1920 este înmormântat în cimitirul Bellu din București. Din 20 mai 2009, Banca Națională a pus în circulație o monedă din argint
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
refugiază împreună cu ""a ei popor"" pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-și seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxes, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă. O altă variantă povestește despre care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis
Baba Dochia () [Corola-website/Science/296926_a_298255]
-
a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea fata se întoarce acasă. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei. Pornește îmbrăcată în nouă cojoace (unele variante povestesc de 12) în căutarea primăverii. Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să își scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață. Folclorul popular românesc asociază
Baba Dochia () [Corola-website/Science/296926_a_298255]
-
ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja reprodusese toate melodiile pe
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
la muncă silnică ("katorga"), întrucât colonii consemnați erau trimiși în regiuni îndepărtate, pustii, unde pământul putea fi doar cu greu cultivat, mulți dintre ei murind de foame în timpul lungilor ierni la capătul a doar câțiva ani de exil siberian, așa cum povestea cândva Cehov, care a traversat Siberia pentru a vizita Sahalinul. În 1912 în Rusia trăiau sub legea marțială 2,300,000 de indivizi, alți aproximativ 63 milioane afându-se sub un regim de supraveghere sporită. Ca și gulagul sovietic, sistemul penitenciar
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]