31,146 matches
-
din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Nemaipomenita aventură a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Neasemuita aventură a
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
făcut cel puțin o schimbare editorială față de manuscrisul lui Poe, schimbând „old cock” cu „old fellow”, probabil pentru o lectură „mai prietenoasă în familie”, deși se crede că Poe nu a fost de acord cu schimbarea. Manuscrisul se află în colecția Poe a Departamentului de Manuscrise și Arhive din cadrul New York Public Library. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Tu ești ucigașul!” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
Un Român în lună". Cenzura comunistă care i-a atins pe urmașii lui Stahl nu a afectat romanul "Un român în lună" care a fost republicat în două ediții noi în anii 1958 (Ediția a III-a, Ed. Tineretului, București, Colecția „Cutezătorii”, 192 p.; tiraj 18.100+2.050 ex.; prefață și note - I. M. Ștefan; având titlul ortografiat "Un romîn în Lună") și 1966 (Ediția a IV-a, Ed. Tineretului, București, Colecția SF, 184 p.; tiraj 25.140 ex.; prefață
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
1958 (Ediția a III-a, Ed. Tineretului, București, Colecția „Cutezătorii”, 192 p.; tiraj 18.100+2.050 ex.; prefață și note - I. M. Ștefan; având titlul ortografiat "Un romîn în Lună") și 1966 (Ediția a IV-a, Ed. Tineretului, București, Colecția SF, 184 p.; tiraj 25.140 ex.; prefață - I. M. Ștefan). Henric Stahl apelează la procedeul jurnalului de bord în descrierea călătoriei spre Lună. Romanul este format din relatarea la persoana I a unui jurnalist de la un ziar bucureștean, care
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
antisemitism, politică, sionism, religie, iudaism, cultură și civilizație, filosofie, literatură, artă, biografii, memorii, corespondență, publicistică, bibliografii, materiale de referință. Publicațiile sunt în limba engleză, română, maghiară, germană, franceză, ebraică, idiș și sunt aranjate pe domenii, cu acces liber la raft. Colecțiile bibliotecii cuprind 4000 de cărți, 300 volume de periodice, 400 de extrase (documente audio-vizuale, albume, planșe, mape cu materiale și hărți despre holocaust și Israel). Catalogul online al bibliotecii îl puteți consulta aici, precum și offline într-o bază de date
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
Rocket, pe care trupa o vedea că pe o competiție. Uprising a dorit să lanseze un album cu formația în curs de dezvoltare, care pe atunci au scris doar trei cântece. Cu ajutorul lui Logan, grupul a reușit să adune o colecție de piese în doar două zile, și le-au înregistrat că "Fall Ouț Boy's Evening Ouț with Your Girlfriend". Experiență grăbita de înregistrare și cântecele nedezvoltate au lăsat formația nemulțumită. Cand formația a mers la Smart Studios în Madison
Take This to Your Grave () [Corola-website/Science/334462_a_335791]
-
Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
a efectuat cercetări în Brazilia în Pădurea tropicală umedă atlantică. Preocupat de modificările ireversibile produse în natură, inclusiv de către activitatea omului, Dov Por a inițiat activități de muzeologie și documentare a lumii vii din Israel și a stat în fruntea Colecțiilor de Istorie naturală din Israel. Împreună cu Hanan Dimantman și cu Tili Bromley-Shnur, Por a scris unica lucrare care descrie lumea biologică care a existat în mlaștinile și lacul Hula din nordul Israelului. De asemenea a studiat și fauna lacului Kineret
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
a devenifost numit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe. Ierbarul valoros al lui Persoon, exemplarul incluzând multe specii, a fost a cumpărat de guvernul olandez, în 1825, pentru o sumă de 800 de guldeni și este astăzi inclus în colecția " Herbarului Național al Olandei" în Leiden, împreună cu o importantă colecție a corespondenței sale cu oameni de știința din această perioadă de timp. Genul "Persoonia" precum revista micologicä "Persoonia" sunt numite după el. Savantul a revizuit a revizuit clasificarea ciupercilor inaugurată
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
Ierbarul valoros al lui Persoon, exemplarul incluzând multe specii, a fost a cumpărat de guvernul olandez, în 1825, pentru o sumă de 800 de guldeni și este astăzi inclus în colecția " Herbarului Național al Olandei" în Leiden, împreună cu o importantă colecție a corespondenței sale cu oameni de știința din această perioadă de timp. Genul "Persoonia" precum revista micologicä "Persoonia" sunt numite după el. Savantul a revizuit a revizuit clasificarea ciupercilor inaugurată de Carl von Linné evident. Marele savant a murit în
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
din estul Africii și sudul Asiei, el are diverse aventuri fantastice prin locuri magice, întâlniri cu monștri, și se confruntă cu fenomene supranaturale. În traducerea în limba română a lui Haralambie Grămescu și Dumitru Murărașu apărută la Editura Minerva în colecția "Biblioteca pentru toți", Șeherezada spune " Povestea lui " între nopțile 290 și 316, cuprinse în volumul cinci, apărut în 1970. Poveștile despre Sinbad sunt o adăugare relativ târzie la colecția celor "O mie și una de nopți" - ele nu figurează în
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
lui Haralambie Grămescu și Dumitru Murărașu apărută la Editura Minerva în colecția "Biblioteca pentru toți", Șeherezada spune " Povestea lui " între nopțile 290 și 316, cuprinse în volumul cinci, apărut în 1970. Poveștile despre Sinbad sunt o adăugare relativ târzie la colecția celor "O mie și una de nopți" - ele nu figurează în cele mai vechi manuscrise din secolul al XIV-lea, și apar ca un ciclu independent în colecții din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
apărut în 1970. Poveștile despre Sinbad sunt o adăugare relativ târzie la colecția celor "O mie și una de nopți" - ele nu figurează în cele mai vechi manuscrise din secolul al XIV-lea, și apar ca un ciclu independent în colecții din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
una de nopți" - ele nu figurează în cele mai vechi manuscrise din secolul al XIV-lea, și apar ca un ciclu independent în colecții din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp în urmă, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., la curtea califului al-Mahdi), "Alexandria" („Viața lui
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
„Hanul roșu” (în ) este o nuvelă scrisă de Honoré de Balzac și publicată în anul 1831 în "Revue de Paris", republicată în 1832 de editorul Gosselin în volumul "Nouveaux contes philosophiques" și apoi inclusă în colecția Études philosophiques a seriei "La Comédie humaine". Acțiunea nuvelei se petrece în orașele Paris și Andernach. Traducătorul român Haralambie Grămescu o considera o „istorioară melodramatică”. Bancherul german Hermann, aflat în trecere prin Paris, este invitat să cineze în compania unor
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
mediatic și care poartă, de asemenea, numele de "L’Auberge rouge". Nuvela lui Balzac nu are nici o legătură cu acest incident. Întreținând voit această confuzie, editura Gallimard din Paris a realizat în 2007 o retipărire a nuvelei publicate anterior în colecția „Folio 2€” în 2004, folosind pe coperta noii ediții ce păstra ISBN-ul ediției din 2004 o reproducere a afișului filmului "L'Auberge rouge", lansat în 2007, film al cărui subiect nu are nimic în comun, cu excepția titlului, cu nuvela
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
cu relele sale, iar Études philosophiques vor stabili cauzele. Ca atare, opera literară este importantă. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Al. Popovici și tipărită parțial în perioada interbelică (prin anii 1926-1927) în broșura nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a fost tradusă apoi de Gavril Marcuson și publicată în volumul "O dramă la marginea mării", editat în 1974 de Editura Dacia din Cluj. Nuvela balzaciană a fost adaptată
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
(în ) este un roman scris de Honoré de Balzac între 1829 și 1842. El este inclus în colecția „Scènes de la vie privée” a seriei "La Comédie humaine". Romanul este format prin combinarea mai multor fragmente narative publicate separat, unificate și completate de autor în decursul unui deceniu. Subiectul cărții este inspirat de viața doamnei Laure de Berny (1777-1836
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
1992 de Editura Excelsior din Timișoara sub titlul " Femeia de treizeci de ani"). Cea mai răspândită traducere a fost realizată de Haralambie Grămescu și publicată în 1971 de Editura Minerva din București sub titlul " Femeia de treizeci de ani", în colecția Biblioteca pentru toți, cu un cuvânt înainte scris de Alexandru Paleologu. Traducerea lui Haralambie Grămescu a fost reeditată de mai multe ori de diferite edituri din București, Chișinău și Iași, fiind intitulată alternativ " Femeia de treizeci de ani" sau " Femeia
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Avram Iancu”, din data de 1 septembrie 2013. Avram Iancu a comandat un sigiliu pentru legiunea să în vederea oficializării corespondentei, asigurării originalității și siguranței actelor emise. Negativul acestui sigiliu s-a păstrat pe o foaie de hârtie aflată acum în colecția Muzeului Național al Unirii din Albă Iulia și pe un negativ, foarte șters, în ceară roșie pe o scrisoare a lui Avram Iancu către Administrația comitatului Albă Inferioară în legătură cu problemele din Munții Apuseni din 1849, document ce se află la
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
a fost modificat, având din acest an 3 clase de școală superioară + 4 de nivel mai înalt. Printre facilități se numără Capela Sfânta Treime, instituții sportive și recreative, dormitoare, o infirmerie, un azil, oficii și o bibliotecă a școlii cu colecția sa istorică de cărți, jurnale și manuscrise. Biblioteca conține peste 120.000 de cărți. Școala teologică a avut 990 de absolvenți, iar mulți au devenit preoți, episcopi, arhiepiscopi, savanți și patriarhi. Mulți foști studenți sunt înmormântați în pământul școlii. Creștini
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
Datorită popularității crescânde a grupului, înregistrarea albumului a durat 18 luni. A devenit un uriaș succes comercial și de critică în Suedia, stând pe locul I 6 săptămâni și rămânând în clasamente 38 de săptămâni. Albumul este mai ales o colecție de coveruri după cântece ale unor artiști cum sunt: Beach Boys, 10cc și David Bowie, primind recenzii pozitive din partea revistei "Melody Maker": "Albumul ne-o înfățișează pe Frida ca o cântăreață foarte puternică și emotivă și ne demonstrează adevărata valoare
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
Știrbei din Viena" (comandat de domnitor în anul 1850), "Jurământul lui Mihai, Portretul domnitorului Grigore Ghica", etc. Beneficiind de prerogativele ce derivau din funcția de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava, Carol Wallenstein a organizat la acest colegiu prima colecție de mulaje după operele marilor maeștri italieni, portrete contemporane sau chiar portrete fictive ale vechilor domnitori ai principatelor românești. În paralel cu activitățile didactice, Carol Walenstein s-a implicat în organizarea muzeului înființat în anul 1834 la Colegiul Sfântul Sava
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
domnitori ai principatelor românești. În paralel cu activitățile didactice, Carol Walenstein s-a implicat în organizarea muzeului înființat în anul 1834 la Colegiul Sfântul Sava din inițiativa lui Mihalache Ghica. În calitatea funcției de "conservator" al muzeului, Wallenstein a îmbogățit colecția de numismatică, sigilografie și științele naturii cu multe exponate, mai ales la secția de ornitologie de care era pasionat. Wallenstein a fost primul director al Muzeului Național din București din data de 8 iulie 1837. Prin decretul dat de către Barbu
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
de către Petre Alexandrescu. În data de 18 decembrie 1851, același Barbu Știrbei a aprobat achiziționarea a cinci lucrări executate de Constantin Lecca. O lungă perioadă de timp, lucrările istorice și portretele din "Pinacoteca" liceului, au fost nucleul expozițional principal în colecția adunată la Sfântul Sava. În anul 1851 postul de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava a fost preluat de către pictorul Constantin Lecca. a fost un foarte bun prieten al lui Carol Popp de Szathmari cu care a fondat în
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]