30,738 matches
-
război dezlănțuit în Flandra. În 6 mai 1689 o flotă franceză de 24 de nave de război și vase de transport comandată de Châteaurenault, a părăsit Brest pentru a purta ajutorul Franței lui Iacob al II-lea. Dar prezența amiralului englez Arthur Herbert (cunoscut mai mult ca "Lord Torrington") a făcut imposibilă debarcarea la Kinsale și l-a forțat pe amiralul francez să-și ancoreze flota în golful Bantry, pe 10 mai. În dimineața următoare escadra lui Herbert formată din 19
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
la rândul ei un anumit succes. Pe 10 august 1689 amiralul George Rooke a transportat trupe din Anglia în Irlanda pentru a rupe asediul de la Londonderry. Mai târziu debarcă forțele mareșalului Schomberg la Carrickfergus. Cea mai mare parte a flotei engleze se află în Canalul Mânecii sub comanda lui Torrington, dar o parte deloc neglijabilă, sub comanda vice-amiralului Henry Killigrew se află în Marea Mediterană, ocupată să neutralizeze escadra franceză din Toulon. Aliații au și ei un mic escadron sub comanda vice-amiralului Cloudesley
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
sub comanda sa o flotă combinată formată din "la flotte du Ponant" (flota de apus) și "la flotte du Levant" (flota de răsărit), părăsește Brest pe 23 iunie. Pe 30 iunie se află în largul capului Lizard. Între timp flota engleză părăsește Insula Wight, unde în ultimele 10 zile fusese ajunsă de alte nave și de un escadron olandez comandat de Cornelis Evertsen. Dar o mare parte a marinei regale este deturnată pentru a proteja comerțul maritim de corsari, astfel că
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
susținut în mod adecvat pe cele olandeze, și le-au lăsat în voia soartei." Torrington este închis în Turnul Londrei și este adus în fața Curții Marțiale, dar spre indignarea și uimirea lui William și a miniștrilor săi - și ușurarea marinarilor englezi care-l considerau un sacrificat politic - este achitat. Torrington și-a reluat postul în Camera Lorzilor, dar William a refuzat să-l vadă și a fost demis. Cu toate acestea exista și o veste bună pentru aliați: a doua zi
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
sosit la Le Havre cu flota sa. Nu știuse să profite de avantajul avut. Furia lui Ludovic al XIV-lea și a lui Seignelay pentru eșecul lui Tourville s-a revărsat în arderea simbolică și inutilă a orașului de coastă englez, Teignmouth și demiterea lui.. Această victorie este considerată drept una din cele mai frumoase victorii ale marinei Regelui Soare. Pentru Anglia înfrângerea zdrobitoare de la Beachy Head a fost catalizatorul pentru reconstruirea în sine ca putere mondială. Anglia era silită să
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
cu articolul lor din Wikipedia. Grădina botanică a luat ființă în secolul al XIX-lea, având la bază parcul castelului. Se presupune că ar fi fost înființată de către István Géczy, proprietarul de atunci al castelului, după modelul parcurilor de stil englez existente în Ungaria la Tata, Kismarton, Alcsút, Fót. Prima atestare documentară a grădinii se datează din 1827. Pe harta militară întocmită în 1842 se văd bine conturul grădinii, aleele, poienile, grupurile de arbori și lacul. După mai mulți proprietari, în
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
(n. 16 iunie 1908, Galați, România − d. 24 iunie 2000, Hastings, Anglia) a fost o spioană engleză născută în România. Vorbea fluent limbile engleză, franceză, română și germană. Numele ei adevărat a fost Maria Vera Rosenberg. „Atkins” era numele de fată al mamei, refugiată din Rusia în urma pogromurilor. Tatăl ei, Max Rosenberg, om de afaceri și bancher
Vera Atkins () [Corola-website/Science/331871_a_333200]
-
(n. 16 iunie 1908, Galați, România − d. 24 iunie 2000, Hastings, Anglia) a fost o spioană engleză născută în România. Vorbea fluent limbile engleză, franceză, română și germană. Numele ei adevărat a fost Maria Vera Rosenberg. „Atkins” era numele de fată al mamei, refugiată din Rusia în urma pogromurilor. Tatăl ei, Max Rosenberg, om de afaceri și bancher evreu, născut în Germania, a avut succes
Vera Atkins () [Corola-website/Science/331871_a_333200]
-
între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). În anul 1809, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) ca "Agaricus virosus" în volumul al 3-lea al operei sale "Coloured figures of English Fungi or mushrooms" și aprobat de marele savant Elias Magnus Fries în lucrarea sa "Epicrisis systematis mycologici" (1838). Specia a fost redenumită
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
pentru a o readuce la Curte. În încercarea ei de a-și recâștiga poziția pierdută, ea a provocat sau a încurajat conspirații la curte, cum ar fi afacerea Buckingham (1623-24), care a compromis-o pe regină, intriga împreună cu iubitul ei englez, Henry Rich (mai târziu conte de Olanda), și cu alți aristocrați de rang înalt împotriva Cardinalului Richelieu, complicitatea ei în conspirația iubitului ei, contele de Chalais, cu intenția de a-l înlocui pe Ludovic al XIII-lea cu fratele său
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
răspuns la propaganda Puterilor Centrale, care au declarat în America că transilvănenii nu doresc unirea cu România și se simt bine în componența statului ungar. Din păcate eforturile celor 3 au fost limitate de faptul că doar Stoica știa limba engleză, astfel că ceilalți și-au putut pleda cauza doar în fața comunităților de români. Planul concret de creare a unei unități românești în Statele Unite prezentat de Misiunea română ministrului de război Newton Baker, a cuprins următoarele: alcătuirea cu etnici români voluntari
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
a Imperiului Rus și apoi a format, după o scurtă perioadă în care a fost parte a României, RSS Moldovenească din cadrul Uniunii Sovietice. Ea se află printre scrierile lui Ion Creangă ce au fost cunoscute de către cititorii vorbitori de limba engleză încă din perioada interbelică, atunci când acestea au început să circule în traducere. Potrivit autorului britanic Paul Bailey, variantele traduse se bazează prea mult pe arhaisme și sunt nesatisfăcătoare; el a recomandat realizarea de noi traduceri și în special a poveștii
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
vol. "Rumînskie skazki", tipărit de Editura Gostilizdat din Moscova), letonă („Ivans Turbinka”, în vol. "Moldaviesu stati", vol. 1, L.V.I., Riga, 1960; traducere de Janis Bunduls), slovenă („Ivane Tourbinka”, în vol. "Romunske pravljice", Mladinska knjiga, Ljubljana, 1970; traducere de Niko Kuret), engleză („Ivan and His Bag”, în vol. "Fairy Tales and Legends from Romania", Editura Eminescu, București, 1971, pp. 284-300; traducere de Ioana Sturdza; o altă traducere omonimă a fost realizată de Ana Cartianu și R.C. Johnston și tipărită în vol. Kurt
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
european, trocul dezavantajos existând în numeroase variante. Scara descendentă a trocurilor începe de la o vacă și ajunge la o baligă (în varianta lorenă), de la o vacă la un găinaț (varianta tiroleză), de la o sumă de bani la un baston (varianta engleză și varianta rusă), printre obiectele de schimb întâlnite cele mai frecvent fiind vaca, gâsca (cocoș-găină) și capra. Povestea lui Creangă conține elementele cele mai des întâlnite, cărora li se adaugă un car (asociat cu boii lui Dănilă) și o pungă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă, București, 1976), maghiară („Karó Dani”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de András Sütő) și engleză („Dănilă Prepeleac”, în vol. Kurt W. Treptow (ed.), "Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu", Columbia University Press, New York, Editura Minerva, București, 1991; traducere de Ana Cartianu și R.C. Johnston; o altă traducere intitulată „Danilo the Pole” a fost
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
des plantes indigenes de ce royaume" (tab. 240) și redenumit numai un an mai târziu de micologul german August Batsch (1761-1802) în volumul al 2-lea al lucrării sale "Elenchus Fungorum" ca "Agaricus involutus". Doi ani mai târziu, în 1788, naturalistul englez James Bolton (1735-1799) a descris o ciupercă sub denumirea "Agaricus adscendibus" care, după "Index fungorum", ar fi identică cu buretele porcesc. În anul 1821, cunoscutul botanist englez Samuel Frederick Gray l-a descris în volumul I al cărții sale "A
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
sale "Elenchus Fungorum" ca "Agaricus involutus". Doi ani mai târziu, în 1788, naturalistul englez James Bolton (1735-1799) a descris o ciupercă sub denumirea "Agaricus adscendibus" care, după "Index fungorum", ar fi identică cu buretele porcesc. În anul 1821, cunoscutul botanist englez Samuel Frederick Gray l-a descris în volumul I al cărții sale "A natural arrangement of British plants" sub denumirea "Omphalia involuta", până, în sfârșit, marele savant Elias Magnus Fries i-a dat numele recent de "Paxillus involutus" în opera
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
(engleză Hot Dog) este un fast food, constând într-un cârnaț cald, de obicei servit într-o chiflă moale. Orașul Frankfurt am Main pretinde a inventa "Hot dog"-ul în sine. El ar fi fost inventat în anul 1847 de către măcelarul
Hotdog () [Corola-website/Science/335623_a_336952]
-
scriitor independent în 1967. A fost numit profesor asociat la universitățile din Newcastle și Durham (1972-1974) și a primit o bursă Bicentennial Fellowship în 1976, ceea ce i-a permis să călătorească în SUA, unde a fost lector asociat de literatură engleză la North Dakota State University (1977-1979). A fost distins cu Premiul E. M. Forster în 1974, iar în 1978 a câștigat Premiul George Orwell pentru eseul "The Limitations of Despair", publicat pentru prima dată în revista "The Listener". Bailey a fost
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
Unit, cele trei romane au fost inițial publicate de Victor Gollancz (VGSF). "The Ragged Astronauts" ("Astronauții zdrențăroși") a câștigat Premiul BSFA pentru cel mai bun roman în 1987. Acțiunea are loc pe o pereche de planete, denumite Lumea și Supralumea (engleză "Land" și "Overland"), care se rotesc împreună în jurul unui centru comun de gravitație. Planetele sunt suficient de apropiate una de alta pentru a împărți o atmosferă comună. Lumea este o societate stric feudală care trece printr-o criză energetică de
Land and Overland () [Corola-website/Science/335633_a_336962]
-
flanc. Din partea atacanților este necesară o capacitate de a juca un fotbal dificil, dar și agresiv, să primească și păstreze mingea în condiții de opoziție puternică, fiind într-o inferioritate numerică în domeniul său. Această schemă este considerată clasică fotbalului englez, dar are propriile sale caracteristici: o abundență a luptei fizice, executarea unor pase aeriene de pe flancul drept în direcția unui atacant înalt.
Formație (fotbal) () [Corola-website/Science/335629_a_336958]
-
pentru armele atomice. Din aceste motive impresia mea este că dacă s-a dus în Rusia nu ar fi în stare să contribuie la activitatea lor cu lucrurile pe care le-a aflat în timpul implicării sale în proiectele canadian și englez, ci mai curând prin competența sa științifică generală.”" Motivul exact al plecării lui Pontecorvo rămâne neclar. Dacă fusese spion, era justificată teama că va fi demascat: în ianuarie 1950 fusese arestat fizicianul Klaus Fuchs, participant la Proiectul Manhattan, care apoi
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
și un pretendent la tronul Scoției, a fost încoronat de englezi și de susținătorii lui scoțieni. Totuți, până în decembrie Balliol a fost forțat să fugă în Anglia; el a revenit anul următor împreună cu o forță de invazie condusă de regele englez. În urmă victoriei acelei forțe în Bătălia de la Halidon Hill în iulie 1333, David și soția sa au plecat pentru siguranța în Franța la 14 mai 1334. Ei au fost bine primiți de regele Filip al VI-lea al Franței
David al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/335715_a_337044]
-
Filip al VI-lea al Franței. Nu se cunosc multe despre viața regelui Scoției în Franța cu excepția faptului că el a primit că reședința Castelul Gaillard și că el a fost prezent la reuniunea fără vărsare de sânge a armatelor engleze și franceze în octombrie 1339 la Vironfosse. Între timp, reprezentanții lui David au reușit să-l pună din nou pe tron pe David iar regele s-a putut întoarce în regatul sau la 2 iunie 1341, când a preluat și
David al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/335715_a_337044]
-
Shuppankyoku, Tokyo, 1977; traducere de Atsushi Naono, reeditată în 2003), suedeză („Den gamle mannen och officeren”, Coeckelberghs, Stockholm, 1978; traducere de Barbro Andersson), italiană („Il vecchio e il funzionario”, Jaca Book, Milano, 1978; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1979), engleză („The old man and the bureaucrats”, University of Notre Dame press, Londra, 1979; traducere de Mary Park Stevenson, reeditată de University of Chicago Press în 1988; o altă traducere a fost realizată de Mac Linscott Ricketts și publicată sub titlul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]