31,086 matches
-
Lacul Bâlbâitoarea este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta
Lacul Bâlbâitoarea (sit SCI) () [Corola-website/Science/330331_a_331660]
-
13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 4 hectare și se suprapune rezervației naturale Lacul Tătarilor. Aria protejată reprezintă o zonă de pășuni și mlaștini oligotrofe (încadrată în bioregiune continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei) aflată în partea nordică a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
Lacul Beibugeac este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în Dobrogea, pe teritoriul administrativ al județului Tulcea. Aria naturală se află în sud sud-estică a județului Tulcea pe teritoriul nordic al satului Plopul (în partea cenral-nordică a
Lacul Beibugeac (sit SPA) () [Corola-website/Science/330355_a_331684]
-
2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 470 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa
Lacul Beibugeac (sit SPA) () [Corola-website/Science/330355_a_331684]
-
chiră de baltă ("Sterna hirundo"), chiră mică ("Sterna albifrons"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), călifar alb ("Tadorna tadorna"), călifar roșu ("Tadorna ferruginea"), fluierarul cu picioare roșii ("Tringa totanus"), fluierar cu picioare verzi ("Tringa nebularia"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), fluierar de lac ("Tringa stagnatilis") sau nagâț ("Vanellus vanellus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Lacul Beibugeac (sit SPA) () [Corola-website/Science/330355_a_331684]
-
a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.947 hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală și stepică) de luncă (stepe, râuri, lacuri, mlaștini, pajiști naturale, terenuri cultivate, păduri aluviale, tufărișuri și zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 874 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică pontică și stepică ce înglobează bălțile "Hagieni, Mangalia" și "Limanu") reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, stepe, pajiști naturale, pășuni) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 4.625 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică panonică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) în lunca inundabilă a râului Timiș; ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). În arealul sitului
Pădurea Macedonia () [Corola-website/Science/330430_a_331759]
-
al Dunării. Are o distribuție geografică fragmentată în bazinului dunărean. Când a intrat în declin din cauza schimbărilor ecologice de pe Dunăre a fost introdusă în bazinele altor râuri din Europa: porțiunile superioare a fluviilor Odra, Vistula (Polonia), Tagus (Spania), Rhône (Franța), Lacul Constance (Germania). Lostrița a fost identificată în următoarele țări: Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia și Ucraina. Din cauza pescuitului abuziv, ilegal (braconaj), poluării și al altori factori, lostrița este azi pe cale
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
vărsarea în Tisa), Vaser (afluent al Vișeului, pe o porțiune de circa 24 km de la Cozla până la confluența cu Vișeul), pe o porțiune foarte scurtă pe Novăț (afluent al Vaserului), Ruscova (afluent al Vișeului), Bistrița Moldovenească (de la haitul Iacobeni până în lacul de baraj Bicaz) și Dorna (afluent al Bistriței, de la Poiana Stampei până la vărsare). Se mai găsește ocazional în Suceava (afluent al Siretului, la Rădăuți) și Moldova (afluent al Siretului, la Câmpulung și Fălticeni), exemplare probabil antrenate de viiturile ocazionale ale
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
În Cerna a dispărut, localnicii păstrându-i doar amintirea sub numele de "puică". În România au fost repopulate cu lostriță după anii 60 râurile Lotru (în 1971), Mureș (în 1972), Someșul Cald (în 1972 și 1975), Crișul Repede (în 1974), lacurile și lacurile de acumulare: Vidra (în 1973-1974), Izvorul Muntelui (Bicaz), Pecineagu, Vidraru și Brădișor. În râurile noastre de munte nu urcă niciodată la izvoare, iar în afluenții de munte ai Dunării nu coboară prea jos. Lostrița este o specie dulcicolă
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
a dispărut, localnicii păstrându-i doar amintirea sub numele de "puică". În România au fost repopulate cu lostriță după anii 60 râurile Lotru (în 1971), Mureș (în 1972), Someșul Cald (în 1972 și 1975), Crișul Repede (în 1974), lacurile și lacurile de acumulare: Vidra (în 1973-1974), Izvorul Muntelui (Bicaz), Pecineagu, Vidraru și Brădișor. În râurile noastre de munte nu urcă niciodată la izvoare, iar în afluenții de munte ai Dunării nu coboară prea jos. Lostrița este o specie dulcicolă, bentopelagică, răpitoare
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
bine oxigenate și reci (6°C-18°C). De obicei, trăiește în ape adânci umbrite de vegetația riverană abundentă, de multe ori în vecinătatea unor structuri artificiale, cum ar fi ecluze și poduri. Lostrița nu trăiește în ape stagnante, în lacuri este foarte rară, și este întâlnit numai în apropiere de afluenții tributari. Ascunzișurile lostriței sunt de obicei reprezentate de gropile adânci din părțile laterale ale curentul principal, sub pietre mari, sub steiuri de stâncă, sub rădăcini scufundate, printre bolovanii de la
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
fecundația artificială și creșterea puietului obținut timp de câteva luni se face în bazine special amenajate, după care indivizii sunt transferați în mediul natural. Se urmărește repopularea râurilor de munte în care a trăit dar de unde a dispărut, precum și în lacurile de baraj. Pentru obținerea de reproducători în vederea fecundației artificiale se folosesc diverse plase, îndeosebi sacul și undița. Aria de răspândire originară a lostriței este foarte fragmentată, fiind limitată numai la bazinul Dunării. Supraviețuirea majorității populației este dependentă de introducerea regulată
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
în România). Situl începând din februarie 2013 este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională și se întinde pe o suprafață de 18.759 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate
Dunărea Veche – Brațul Măcin () [Corola-website/Science/330443_a_331772]
-
pentru a fi păstrat în National Film Registry, ca fiind „cultural, istoric sau estetic semnificativ”. Într-o după amiază însorită de început de octombrie, o pereche de tineri face un picnic pe pajiște într-un parc din Chicago, pe malul lacului Michigan. Au adus cu ei, pe lângă coșul cu merinde, material de lectură: un număr din Scientific American, unul din Science și cartea "The Voices of Time", de J.T. Fraser. Siesta care urmează reprezintă cadrul inițial al filmului: un pătrat cu
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
de filmat se îndepărtează pe verticală, înregistrând în "zoom out" o succesiune de cadre, de dimensiuni crescânde, fiecare cu durata de 10 s. Apar pe rând parcul, cu mașinile circulând pe strada alăturată și cu ambarcațiunile din port; orașul Chicago; lacul Michigan în întregime; continentul nord-american; globul terestru. Când acesta dispare în depărtare, vedem orbita Lunii în jurul Pământului; mișcarea acestuia pe orbită în jurul Soarelui; sistemul solar cu orbitele planetelor. Tot mai îndepărtat, Soarele nu se mai distinge printre multitudinea de stele
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.504 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei
Măxineni (sit SPA) () [Corola-website/Science/330438_a_331767]
-
Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice. Specii de păsări protejate: uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), lăcar mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), ciocarlia de câmp ("Alauda arvensis"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață pestriță ("Anas strepera"), gârliță mare ("Anser albifrons"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), acvilă-țipătoare-mare ("Aquila clanga"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), ciuf-de-pădure ("Asio otus
Măxineni (sit SPA) () [Corola-website/Science/330438_a_331767]
-
III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al comunei Chirnogeni. Aria naturală se află în Podișul Negru Vodă, în partea central-sudică a județului Constanța, pe teritoriul vstic al satului Credința, în sud-estul Lacului Plopeni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată în Monitorul Oficial al Românii, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a
Locul fosilifer Credința () [Corola-website/Science/329062_a_330391]
-
la rândul lui, afluent al Niprului. O altă legătură hidrografică este aceea dintre Narew, afluentul Bugului, și Biebrza, ambele din Polonia, cu râul Neman și mai departe cu Marea Baltică. Întâlnește râul Narew la Serock, la câțiva kilometri în amonte de lacul artificial Zegrze. Partea din Narew între confluența cu râul Vistula este uneori menționată ca Bugo-Narew dar la 27 decembrie 1962 Prim-Ministru al actului Poloniei a abolit numele "Bugo-Narew", la scurt timp după ce a fost construit lacul Zegrze. Bugul se
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
în amonte de lacul artificial Zegrze. Partea din Narew între confluența cu râul Vistula este uneori menționată ca Bugo-Narew dar la 27 decembrie 1962 Prim-Ministru al actului Poloniei a abolit numele "Bugo-Narew", la scurt timp după ce a fost construit lacul Zegrze. Bugul se alimentează din ploi și zăpezi, având ape mari în martie-aprilie și ape mici în septembrie. Datorită climatului temperat-continental, ușor moderat, râul Bug îngheață la sfârșitul lui decembrie și se dezgheață în a doua jumătate a lunii martie
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
, numit și ChiPitts, este megalopolis format dintr-un grup de metropole nord-americane care înconjoară regiunea Marilor Lacuri, în special între vestul mijlociu al Statelor Unite ale Americii, sudul zonei Ontario din Canada, împreună cu mari porțiuni din Pennsylvania, New York și Quebec. Regiunea se extinde de la Chicago și Milwakee până la Detroit și Toronto, și include Buffalo, Cincinnati, Cleveland, Columbus, Dayton, Akron, Erie
Megalopolisul Marilor Lacuri () [Corola-website/Science/329107_a_330436]
-
celor 3 megalopolisuri în anul 2000, considerându-le numele ridicole și nemenționându-l pe Gottman. Între 1960 și 1970, planificatorul urban și arhitectul Constantinos Doxiadis a publicat cărți și studii inclusiv cele referitoare la potențialul de creștere al Megalopolisului Marilor Lacuri. În lucrările sale, Dexodis consideră Detroitul centrul zonei urbane a Megalopolisului Marilor Lacuri. Conform Brookings Institution, regiunea Marilor Lacuri considerată că o țară aparte, ar avea una dintre cele mai mari economii din lume (cu un produs regiona brut de
Megalopolisul Marilor Lacuri () [Corola-website/Science/329107_a_330436]
-
pe Gottman. Între 1960 și 1970, planificatorul urban și arhitectul Constantinos Doxiadis a publicat cărți și studii inclusiv cele referitoare la potențialul de creștere al Megalopolisului Marilor Lacuri. În lucrările sale, Dexodis consideră Detroitul centrul zonei urbane a Megalopolisului Marilor Lacuri. Conform Brookings Institution, regiunea Marilor Lacuri considerată că o țară aparte, ar avea una dintre cele mai mari economii din lume (cu un produs regiona brut de 4,5-trilioane $). Marile Lacuri conțin o cincime din cantitatea de apă dulce de pe
Megalopolisul Marilor Lacuri () [Corola-website/Science/329107_a_330436]