30,920 matches
-
Palatul Regal se află "Caii de bronz", două statui ecvestre donate regelui Ferdinand al II-lea de către țarul Nicolae I al Rusiei. Două grupuri identice realizate în Rusia de același autor, Peter Clodt von Jürgensburg, pot fi găsite pe marginile podului Anicikov de pe râul Fontanka din Sankt Petersburg și în Parcul Heinrich-von-Kleist Park din Berlin, acesta din urmă fiind un cadou al țarului Nicolae I pentru regele prusac, Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei.
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
Odată cu înființarea în anul 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a „Școlii de ponți și șosele, mine și arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții care, în 1867, a devenit „Școala de poduri, șosele și mine”. La 26 septembrie 1868 Căpităneanu este avansat locotenent și figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcționează mai departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
mondial. Locul a fost ales cu atenție; cele mai multe buncăre au fost construite pe dealuri din jurul văii mlăștinoase a râului Narew. La ele se putea ajunge printr-un asalt frontal dus prin mlaștini sau a digului rutier care făcea legătura cu podul din Wizna. Înainte de 1 Septembrie 1939 au fost construite doar 16 din cele 60 de buncăre planificate. Șase dintre buncăre au fost făcute din fier-beton cu cupole din oțel armat de 8 tone fiecare și dispunând de puști mitraliere și
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
puțini militari profesioniști, moralul era foarte ridicat. După război Guderian a avut dificultăți în a explica de ce corpul său de armată a fost oprit de către o forță atât de mică. În memoriile sale prezintă ca posibilă cauză dificultatea construirii de poduri peste rârurile din zonă iar în cadrul Proceselor de la Nuremberg a menționat că Wizna a fost foarte bine apărată de către o școală locală de ofițeri. Pe 1 Septembrie 1939 al doilea război mondial a început cu Invadarea Poloniei (1939). Armata a
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
de cercetare a Diviziei 10 Tancuri sub comanda generalului Nikolaus von Falkenhorst au capturat satul Wizna. Unitățile de recunoaștere poloneze au evacuat satul după o scurtă luptă și s-au retras pe malul sudic al râului Narew, geniștii polonezi distrugând podul când acesta a fost forțat de către tancurile germane. După lăsarea întunericului patrule germane au trecut râul și au avansat către Giełczyn, dar au fost respinse cu pierderi grele. Pe 8 Septembrie Heinz Guderian, aflat la comanda Corpului XIX Tancuri, a
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
(în , în traducere "Podul Revoltei Naționale Slovace", prescurtat "Most SNP" și denumit Podul Nou (în ) în perioada 1993-2012) este un pod rutier peste Dunăre în Bratislava (capitala Slovaciei). El este cel mai lung pod suspendat pe cabluri (hobane) din lume care are un singur
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
(în , în traducere "Podul Revoltei Naționale Slovace", prescurtat "Most SNP" și denumit Podul Nou (în ) în perioada 1993-2012) este un pod rutier peste Dunăre în Bratislava (capitala Slovaciei). El este cel mai lung pod suspendat pe cabluri (hobane) din lume care are un singur stâlp (sau turn) înalt de 84,6 m, cu
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
(în , în traducere "Podul Revoltei Naționale Slovace", prescurtat "Most SNP" și denumit Podul Nou (în ) în perioada 1993-2012) este un pod rutier peste Dunăre în Bratislava (capitala Slovaciei). El este cel mai lung pod suspendat pe cabluri (hobane) din lume care are un singur stâlp (sau turn) înalt de 84,6 m, cu doi piloni printre care trece calea rutieră, și
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
(în , în traducere "Podul Revoltei Naționale Slovace", prescurtat "Most SNP" și denumit Podul Nou (în ) în perioada 1993-2012) este un pod rutier peste Dunăre în Bratislava (capitala Slovaciei). El este cel mai lung pod suspendat pe cabluri (hobane) din lume care are un singur stâlp (sau turn) înalt de 84,6 m, cu doi piloni printre care trece calea rutieră, și care susține întreaga structură. Podul are o deschidere principală în lungime de 303
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
Bratislava (capitala Slovaciei). El este cel mai lung pod suspendat pe cabluri (hobane) din lume care are un singur stâlp (sau turn) înalt de 84,6 m, cu doi piloni printre care trece calea rutieră, și care susține întreaga structură. Podul are o deschidere principală în lungime de 303 m, o lungime totală de 430.8 m, lățimea de 21 m și o greutate estimată de 7.537 t. Construcția sa, din oțel și beton armat, este suspendată de cabluri de
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
este denumit din anul 2005 "UFO" (anterior "Bystrica"). Restaurantul, la care se ajunge urcând cu un ascensor situat în pilonul de est, oferă o panoramă cuprinzătoare asupra Bratislavei. Pilonul de vest găzduiește o scară de urgență cu 430 de trepte. Podul are patru benzi pentru trafic auto la nivelul superior și benzi pentru biciclete și pietoni la nivelul inferior, constând din două carosabile de aproximativ 2,50 metri lățime, câte unul pentru fiecare parte a podului. De la construcția sa în anul
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
urgență cu 430 de trepte. Podul are patru benzi pentru trafic auto la nivelul superior și benzi pentru biciclete și pietoni la nivelul inferior, constând din două carosabile de aproximativ 2,50 metri lățime, câte unul pentru fiecare parte a podului. De la construcția sa în anul 1972 podul a fost numit "Most SNP" (în ), deși la nivel local a fost numit Podul Nou. În 1993, numele său a fost schimbat de către Consiliul Local al orașului Bratislava în cel de "Nový Most
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
patru benzi pentru trafic auto la nivelul superior și benzi pentru biciclete și pietoni la nivelul inferior, constând din două carosabile de aproximativ 2,50 metri lățime, câte unul pentru fiecare parte a podului. De la construcția sa în anul 1972 podul a fost numit "Most SNP" (în ), deși la nivel local a fost numit Podul Nou. În 1993, numele său a fost schimbat de către Consiliul Local al orașului Bratislava în cel de "Nový Most" (în ) pentru a unifica numele său oficial
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
la nivelul inferior, constând din două carosabile de aproximativ 2,50 metri lățime, câte unul pentru fiecare parte a podului. De la construcția sa în anul 1972 podul a fost numit "Most SNP" (în ), deși la nivel local a fost numit Podul Nou. În 1993, numele său a fost schimbat de către Consiliul Local al orașului Bratislava în cel de "Nový Most" (în ) pentru a unifica numele său oficial cu cel efectiv utilizat de către populație. La 29 martie 2012 membrii Consiliului orașului Bratislava
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
Nový Most" (în ) pentru a unifica numele său oficial cu cel efectiv utilizat de către populație. La 29 martie 2012 membrii Consiliului orașului Bratislava au votat în favoarea unei inițiative a primarului Orașului Vechi Táňa Rosová (SDKÚ-DS) pentru a schimba înapoi numele podului în cel de "Most SNP", care a intrat în vigoare la 29 august 2012. Podul a fost construit între 1967 și 1972 în cadrul unui proiect gestionat de A. Tesár, J. Lacko și I. Slameň. El a deschis oficial în 26
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
La 29 martie 2012 membrii Consiliului orașului Bratislava au votat în favoarea unei inițiative a primarului Orașului Vechi Táňa Rosová (SDKÚ-DS) pentru a schimba înapoi numele podului în cel de "Most SNP", care a intrat în vigoare la 29 august 2012. Podul a fost construit între 1967 și 1972 în cadrul unui proiect gestionat de A. Tesár, J. Lacko și I. Slameň. El a deschis oficial în 26 august 1972, ca al doilea pod peste Dunăre din Bratislava. O porțiune importantă a Orașului
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
care a intrat în vigoare la 29 august 2012. Podul a fost construit între 1967 și 1972 în cadrul unui proiect gestionat de A. Tesár, J. Lacko și I. Slameň. El a deschis oficial în 26 august 1972, ca al doilea pod peste Dunăre din Bratislava. O porțiune importantă a Orașului Vechi de mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
în 26 august 1972, ca al doilea pod peste Dunăre din Bratislava. O porțiune importantă a Orașului Vechi de mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit accesul între Petržalka și restul orașului. În timpul construcției au fost descoperite porțiuni din zidurile orașului istoric.
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
al doilea pod peste Dunăre din Bratislava. O porțiune importantă a Orașului Vechi de mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit accesul între Petržalka și restul orașului. În timpul construcției au fost descoperite porțiuni din zidurile orașului istoric.
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
1904 din nou o cerere de patentare, și la 1 iulie 1905 a căpătat patentul austro-ungar nr. 22 262 pentru o scăriță modificată: Este un etrier, ale cărui brațe constau din două părți conectate împreună cu manșoane. Aretarea pieselor conectate cu podul sunt limitate de câte o opritoare, care sunt situate în interiorul scăriței ale suportului și se mișcă pe caneluri.
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
(în , anterior "Most mládeže" sau Podul Tineretului) este un pod rutier de beton peste Dunăre în Bratislava (Slovacia), situat pe autostrada D2. A fost construit în perioada 1985-1991; jumătatea din dreapta a fost deschisă circulației în 1990, iar restul în 1992. El este traversat de o autostradă
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
(în , anterior "Most mládeže" sau Podul Tineretului) este un pod rutier de beton peste Dunăre în Bratislava (Slovacia), situat pe autostrada D2. A fost construit în perioada 1985-1991; jumătatea din dreapta a fost deschisă circulației în 1990, iar restul în 1992. El este traversat de o autostradă cu patru benzi, având
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
este traversat de o autostradă cu patru benzi, având 766 m lungime (1134 m cu viaductele de acces) și 30 m lățime. Există benzi pentru bicicliști și pentru pietoni. El poate fi traversat zilnic de 41.000 de autovehicule. Inițial, podul urma să fie numit "Most mládeže" (Podul Tineretului), dar autoritățile au decis să-l numească după fostul cămin studențesc Lafranconi, care se afla pe malul stâng al Dunării și era numit, la rândul său, după arhitectul italian Enea Grazioso Lanfranconi
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
benzi, având 766 m lungime (1134 m cu viaductele de acces) și 30 m lățime. Există benzi pentru bicicliști și pentru pietoni. El poate fi traversat zilnic de 41.000 de autovehicule. Inițial, podul urma să fie numit "Most mládeže" (Podul Tineretului), dar autoritățile au decis să-l numească după fostul cămin studențesc Lafranconi, care se afla pe malul stâng al Dunării și era numit, la rândul său, după arhitectul italian Enea Grazioso Lanfranconi (1850-1895). Acesta era fondator al Societății Maghiare
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
1850-1895). Acesta era fondator al Societății Maghiare de Istorie și colecționar de opere de artă, gravuri și hărți istorice, fiind cel care a cartografiat cursul Dunării în Bratislava și s-a preocupat, de asemenea, de protejarea orașului împotriva inundațiilor. Proiectul podului a fost ales după un concurs de arhitectură din 1976, la care au participat șapte propuneri. Prioritatea era de a avea un design estetic care să nu afecteze peisajul înconjurător, să nu strice aspectul orașului și să fie în armonie
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]