304,830 matches
-
rapakivi există un strat de calcar din paleozoic (Ordovician). Acest lucru face ca să fie unul dintre puținele locuri în Finlanda, unde au fost descoperite fosile. Golful a fost anterior, de asemenea, menționat ca "Lumpari" în unele documente finlandeze, Institutul de Cercetare pentru Limbi din Finlanda nu listează Lumpari ca în utilizarea curentă.
Lumparn () [Corola-website/Science/322305_a_323634]
-
de chirurgul englez Thomas Wakley cu scopul de informare despre evenimentele spitalicești și prezentarea de cazuri medicale deosebite. Ea a avut un rol important în organizarea medicală și spitalicească din Marea Britanie, dobândind un prestigiu mondial. "" publică articole originale din domeniul cercetării, de recenzie, editoriale, prezentări de cazuri medicale remarcabile, de literatură medicală, corespondență, etc. Astăzi ea deține oficii editoriale la Londra, Beijing și New York. Fost organ al Coleguilui Medicilor din Marea Britanie, "The Lancet" a fost cumpărată în 1991 de către uriașul concern
The Lancet () [Corola-website/Science/329582_a_330911]
-
milioane de dolari, parțial motivate prin vinderea de abonamente anuale la unele dintre jurnale la prețul de 14.000$.Senatul Univesității Stanford a interzis achziționarea jurnalelor concernului Elsevier considerate ca „disproporționat de scumpe comparativ cu valoarea lor educațională și de cercetare” (în ). O poziție similară au adoptat și alte univesități ale căror status în lumea academică nu este dependent de bunele relații cu Elsevier, ca University of California, Harvard University, sau Duke University. Elsevier a fost prins cu falsuri în publicarea
The Lancet () [Corola-website/Science/329582_a_330911]
-
similară au adoptat și alte univesități ale căror status în lumea academică nu este dependent de bunele relații cu Elsevier, ca University of California, Harvard University, sau Duke University. Elsevier a fost prins cu falsuri în publicarea unor rezultate de cercetări contrafăcute în favoarea unor concerne de medicamente, precum Merck. Achiziționată de Elsevier, The Lancet a devenit vasul amiral al acestui uriaș concern internațional, care a folosit tot felul de manipulații pentru a-i păstra poziția dominantă în presa medicală, în pofida tendințelor
The Lancet () [Corola-website/Science/329582_a_330911]
-
cu caracter toxic, toxicitatea neghinei fiind dată de o saponină. Neghina conține lipide, aminoacizi (orcylalanina, citrulina), ureide (alantoina și acid alantoic), saponine (gitagenin, gitagozid, gipsogenin, sapotoxin, acid agrostemmic) și acid agrostemmic. Semințele conțin: lipide, proteine și saponine (gitagin). După unele cercetări, semințele au actiune diuretică, expectorantă și vermifugă. Se mai folosește in tratarea hidropiziei și a icterului.
Neghină () [Corola-website/Science/329578_a_330907]
-
bărbați trecuți de 110 de ani, cu vârsta pe deplin verificată, aranjați în ordinea vârstei fiecărui individ descrescător. Un supercentenar este considerat "verificat" dacă cererea lui a fost validată de către un organism internațional care se ocupă în mod special de cercetarea longevității, cum ar fi Grupul de Cercetare a Gerontologiei (GRG). Cel mai în vârstă bărbat din lume a fost japonezul Jiroemon Kimura, care a murit la 12 iunie 2013 la vârsta de 116 ani și 54 de zile. După decesul
Lista celor mai longevivi bărbați din lume () [Corola-website/Science/329586_a_330915]
-
vârsta pe deplin verificată, aranjați în ordinea vârstei fiecărui individ descrescător. Un supercentenar este considerat "verificat" dacă cererea lui a fost validată de către un organism internațional care se ocupă în mod special de cercetarea longevității, cum ar fi Grupul de Cercetare a Gerontologiei (GRG). Cel mai în vârstă bărbat din lume a fost japonezul Jiroemon Kimura, care a murit la 12 iunie 2013 la vârsta de 116 ani și 54 de zile. După decesul japonezului Koide Yasutaro la 19 ianuarie 2016
Lista celor mai longevivi bărbați din lume () [Corola-website/Science/329586_a_330915]
-
0. Cerințele RAM și CPU sunt dependente de sistemul de operare. Versiunea 7.0 a introdus o interfața cu utilizatorul reproiectată. A obținut rezultate bune în detectarea malware-ului și în testele de dezinfecție conduse de AV-Test.org, compania germană de cercetare de securitate. Componente au fost redenumite și reorganizate, modulul Anti-Hacker a fost redenumit în Firewall și modulul Anti-Spy a fost integrat cu modulul de control al datelor personale. Modulul Antispam filtrează fluxulul de e-mail intrat POP3 sau IMAP înainte mesajele
Kaspersky Internet Security () [Corola-website/Science/329583_a_330912]
-
(sau Atanaric) a fost un zid de apărare, aflat între localitățile Ploscuțeni pe Siret și Stoicani pe Prut, pe o distanță de 90 de km, separând Câmpia Română de Podișul Moldovei. Cercetările arheologice au determinat existența unei palisade de lemn, care a sfârșit printr-un incendiu și a unor capcane, în fața șanțului, concretizate prin gropi adânci și dese. Nu a fost atestată până în prezent existența între aceste gropi-capcane a unor "murex". Valul
Valul lui Athanaric () [Corola-website/Science/329604_a_330933]
-
Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXIV, nr. 3, București, 1973, str. 297-300. 4. Infinitivul meglenoroman vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVII, nr. 2, București, 1976, str. 137-150. 5. Observații cu privire la unele aspecte ale influenței slave asupra meglenoromanei “Radovi Simpozijuma”, Pančevo - Zrenjanin, 1977
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXIV, nr. 3, București, 1973, str. 297-300. 4. Infinitivul meglenoroman vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVII, nr. 2, București, 1976, str. 137-150. 5. Observații cu privire la unele aspecte ale influenței slave asupra meglenoromanei “Radovi Simpozijuma”, Pančevo - Zrenjanin, 1977, str. 47-55. 6. Ličnata zamenka vo romanskiot i vo makedonskiot jazik vo “Godișen zbornik” na Filoloșkiot
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
1977, str. 47-55. 6. Ličnata zamenka vo romanskiot i vo makedonskiot jazik vo “Godișen zbornik” na Filoloșkiot fakultet vo Skopje, Skopje, 1977, str. 49-56 (vo koavtorstvo șo Florin Jonila). 7. Concordante lexicale între română și idiomurile iberoromanice vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVIII, nr. 4, București, str. 439-443. 8. Despre L final - aricol hotărât în graiul meglenoroman din Umă respectiv în cel din Gevgelija vo “Analele Societății de limbă română”, Zrenjanin, 1977, str. 37-41. 9. Jazikot vo literaturnite dela na
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
la lexicographie bilingue", Paris 2000. 52. Tolkoven rečnik na makedonskiot jazik : nasušna potreba i zaboravena obvrska vo Zbornik na trudovi "Jazikot i opštestvoto na pragot na XXI vek", MALA, Skopje, 2000, str. 27-32 53. Note etimologice meglenoromane în "Studii și cercetări lingvistice", ed. Academiei Române, București, 1997, p. 11-17. 54. El lugar del español en la Republică de Macedonia în "Actos del Congreso España y la cultura hispanica en el surește europeo", Atenas, 2-5 de diciembre de 1999. 55. Sală e salon
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
Sibiu. În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus, fiica unui pastor. Ei au avut doi copii, Georg (cel tânăr) (născut în 1704), și Andreas (născut în 1707). A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708. Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei, folosindu-și și cunoștințele sale de limbi moderne și antice. Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese, el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
dintre cele șase baze permanente argentiniene în partea argentiniană a Antarcticii și prima bază locuită permanent în Antarctica. Portul cel mai apropiat este orașul argentinian Ushuaia, la 1.502 kilometri distanță. Baza are 11 clădiri și patru subiecte principale de cercetare: glaciologie continentală, seismologie, gheața marină din zona glaciologică (din 1985), precum și observațiile meteorologice (din 1903). Orcadas a fost singurul post pe insule timp de 40 de ani, până când britanicii au stabilit o mică bază de vară, o stațiune de cercetare
Baza Orcadas () [Corola-website/Science/329629_a_330958]
-
cercetare: glaciologie continentală, seismologie, gheața marină din zona glaciologică (din 1985), precum și observațiile meteorologice (din 1903). Orcadas a fost singurul post pe insule timp de 40 de ani, până când britanicii au stabilit o mică bază de vară, o stațiune de cercetare pe insula Signy. Orcadas a avut, de asemenea, primul radiotelegraf de pe continent în 1927. Cele 11 clădiri ale stației adăpostesc până la 45 de persoane în timpul verii și în medie 14 persoane în timpul iernii.
Baza Orcadas () [Corola-website/Science/329629_a_330958]
-
de documente, descoperitor de vestigii istorice, conferențiar, animator cultural. În toamna anului 1934 scoate la București revista de artă „Plastica românească” având ca și colaboratori artiști români cu nume prestigioase, precum N.N. Tonitza, Iosif Iser, Francisc Șirato și alții. Efectuând cercetări în arhivele din țară și străinătate, a identificat documentele originale de primă atestare documentară a localităților, Mediaș (700 ani, în 1967), Dumbrăveni (600 ani, în 1974), Luduș (600 ani, în 1977), Cetatea de Baltă (800 ani, în 1977), Târnăveni (700
George Togan () [Corola-website/Science/329643_a_330972]
-
și la 1 octombrie 1997, ajunge la conducerea Clinicii de Chirurgie Urologica, Dializa și Transplant Renal al Institutului Clinic Fundeni. În anul 1988 devine profesor universitar prin concurs la catedră de Urologie UMF “Carol Davila”. Desfășoară o activitate extensiva de cercetare, prin coordonarea de lucrări de diplomă și de doctorat, participarea la proiecte de cercetare și la studii clinice care s-au materializat printr-o bogată activitate publicistica până în prezent: La nivel internațional: - 3 Capitole de cărți publicate la edituri internaționale
Ioanel Sinescu () [Corola-website/Science/329639_a_330968]
-
Transplant Renal al Institutului Clinic Fundeni. În anul 1988 devine profesor universitar prin concurs la catedră de Urologie UMF “Carol Davila”. Desfășoară o activitate extensiva de cercetare, prin coordonarea de lucrări de diplomă și de doctorat, participarea la proiecte de cercetare și la studii clinice care s-au materializat printr-o bogată activitate publicistica până în prezent: La nivel internațional: - 3 Capitole de cărți publicate la edituri internaționale - 16 Articole publicate în reviste de specialitate de circulație internațională - 213 Lucrări prezentate la
Ioanel Sinescu () [Corola-website/Science/329639_a_330968]
-
Articole publicate în reviste naționale recunoscute CNCSIS (B+=89, C=5, D=98) (PubMed=22) - 810 Lucrări științifice comunicate la manifestări naționale cu participare internațională și studii publicate în reviste naționale recunoscute. În paralel cu practicarea activității medicale și de cercetare, are și o activitate managerială începută în perioada 1997-2006, când a ocupat funcția de director medical al spitalului „Fundeni”. Între 2008-2009 a deținut poziția de director al Centrului Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar din Ministerul Sănătății de la București, iar
Ioanel Sinescu () [Corola-website/Science/329639_a_330968]
-
Urologie (vol.9, nr.4, pp.27-32). Aceste acuzații de plagiat au fost însă respinse, pe motiv că sunt nefondate, prin decizii ale Comisiei de Etică a U.M.F. “Carol Davila” din 10.09.2007, a Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării Nr. 604/25.05.2012, precum și Decizia Civilă Definitivă a Tribunalului București Nr. 628/24.05.2011.
Ioanel Sinescu () [Corola-website/Science/329639_a_330968]
-
este o instituție de cultură al cărei scop este cercetarea, conservarea și promovarea publică a patrimoniului arheologic, istoric,etnologic și artistic al județului Caraș-Severin. Instituția își are locația în municipiul Reșița, reședința administrativă a județului Caraș-Severin, bulevardul Republicii, numărul 10. Muzeul reșițean este o instituție relativ tânără. În anul 1957
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
pentru înființarea unui muzeu orășenesc la Reșița care în anul 1962 primește recunoașterea oficială a Ministerului Învățământului și Culturii. După reorganizarea administrativă pe județe a României, primește titulatura de Muzeu de istorie al județului Caraș-Severin, exercitându-și jurisdicția științifică, de cercetare și conservare, pe un teritoriu de aproximativ 9000 km2. Începând cu anul 1987, instituția s-a mutat într-o clădire nouă, unde își desfășoară activitatea și în prezent. Din anul 1997 titulatura standard a fost înlocuită cu cea actuală Actualul
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
și amenajarea expozițională s-au realizat abia într-o perioadă mai recentă, între anii 1991-2002. deține la momentul actual un număr de circa 53.000 piese. Colecțiile constituite de-a lungul celor patru decenii de activitate își au proveniența în cercetările arheologice, achizițiile și donațiile derulate în intervalul menționat, cărora li se pot adăga descoperirile întâmplătoare ale unor cetățeni sau ale specialiștilor muzeului. Colecția de arheologie este cea mai importantă, prin cele aproximativ 20.000 de piese ce o compun. Aceasta
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
mobilier). Colecția de artă populară și etnografie conține 1121 de piese, ilustrând portul popular, industria casnică textilă și ocupațiile tradiționale. Primul director al acestei instituții a fost profesorul Octavian Răuț, în perioada 1962-1964, care a și organizat unele campanii de cercetare arheologică cu Muzeul Banatului din Timișoara. I-a succedat, profesorul Wolker Wollman între anii 1965-1967, iar după plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, a urmat un alt istoric, respectiv profesorul Ilie Uzum. Din anul 1990, la conducera Muzeului reșițean se
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]