4,140 matches
-
conservă energia, de ce nu s-ar conserva și răutatea, doamnă?! murmur eu, cu gîndul la fața pătrată. Deși, în cazul dumneavoastră, a fost vorba de altceva: boala puterii! șoptesc apăsat, să-mi vărs furia. Nu ți-aș dori să te îmbolnăvești de ea, murmură Brîndușa. Puterea în mîna celor care se știu slabi, doamnă, continuu eu. Ce-ați vrut să mai demonstrați cînd l-ați pus azi pe Don Șef să scrie declarația? Ștefănescu e un om slab, laș! exclamă Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ce ești copil prost, ia nu mai plânge, copilule“. Și apoi: „Va dans ta chambre et mets du rouge sur tes lèvres... “ Și totuși încerc să fiu fericită că te știu aci (sic!): aibi grije de tine, să nu te îmbolnăvești, aibi grije de lucrurile tale, de bijuterii, pe care mai bine le-ai încredința cuiva de încredere. Dar mai ales, aibi grije de sănătatea ta; eu voi face tot posibilul să-ți întregesc pensiunea ca să te poți hrăni bine. Te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
friguroasă cu bine peste tine - cine știe ce va fi trecut și peste mine - voi fi mai liniștită. Sunt mulțumită că ți-ai putut împlini gândul; devenise o obsesie la tine și dacă nu ai fi putut pleca poate te-ai fi îmbolnăvit, atât erai de întinsă, ca o coardă, la maximum de intensitate a unei dorințe. Eu - sunt încovoiată sub povara despărțirii și a singurătății. Ceasurile libere le petrec scriindu-ți. Uneori îmi vine să mă ridic de la biurou și să țip
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că bunul Dumnezeu te-a comblat cu frumusețe, inteligență, energie, că ai cucerit Parisul cum ai vrut, că dacă suntem sănătoase ne putem întâlni oricând, dar dacă întreținem această atmosferă de țipete de dor o să slăbim amândouă și ne vom îmbolnăvi și ne vom periclita viața. I-am spus că nu îl las să-ți scrie așa ceva și m’a acuzat de gelozii, egoism și nesăbuință. Și eu ți le transmit totuși. Desigur că nu am intenția să te iubesc mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nostru - nu aș putea, draga mea Monica. Decât asupra unui lucru va trebui să ne hotărâm: să ne silim, copilul meu scump, să privim întâmplările și uneori lipsa de vești mai potolit. Nu pentru mine, ci pentru tine. Te poți îmbolnăvi de „dor“. Și asta nu trebuie. Nici eu nu am primit vești o lună de zile, afară de micul bilet cu articolul Monique de la Br[uchollerie]. În parte puneam această lipsă de vești în seama evenimentelor și a unei întreruperi momentane
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un s[ifilis] care i-a „mân cat gâtlejul“. (Urmare: i-am adus un specialist „nas, gât, urechi“, și când am plecat eu se simțea foarte bine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi fac singură ceaiul și să-mi aranjez repede camera, fiindcă la ora 9 aveam lecțiile particulare. Nu era nici una din ele ca să mă trezească. Ce mai, am fost furioasă toată dimineața. Dacă lucrurile merg tot așa, are să mă îmbolnăvească, are să mă îmbolnăvească de-a binelea. La prânz, după ce am cârpit centura de cauciuc a lui Ly, care doar printr-o minune mai rezistă, m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
singură ceaiul și să-mi aranjez repede camera, fiindcă la ora 9 aveam lecțiile particulare. Nu era nici una din ele ca să mă trezească. Ce mai, am fost furioasă toată dimineața. Dacă lucrurile merg tot așa, are să mă îmbolnăvească, are să mă îmbolnăvească de-a binelea. La prânz, după ce am cârpit centura de cauciuc a lui Ly, care doar printr-o minune mai rezistă, m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda), vizavi de ruinele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zilei, dar pentru că ambele personagii își aduc atât de rar aminte de mine, au devenit evenimente. Întâi, în sfârșit Rodica, cu care nu am putut sta prea mult de vorbă pentru că trebuia să intru în clasă, apoi bărbatul lui Mimi. Îmbolnăvindu-i-se grav tatăl, are nevoie de un medicament, „Rutin“, 200 tablete, un tub, sau, dacă nu se găsește, un alt medicament pentru hipertensiune, și m’a rugat să ni-l procuri tu, trimețându-l prin avion. Dacă aceasta ar putea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar fi putut întâmpla. Ceea ce e perfect adevărat. Putea foarte bine să moară. De fiecare dată când mă gândesc la asta, simt un junghi cumplit în stomac. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca vreo persoană apropiată mie să se îmbolnăvească grav. Bine, a fost o mătușă a mea mai îndepărtată Muriel, care a avut ceva la rinichi, dar n-am văzut-o decât de vreo două ori în viața mea. Și toți bunicii mei trăiesc, în afară de bunicul Bloomwood, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
seama că poate am exagerat un pic. Nu-l paște nici cel mai mic pericol de a fi dat afară. Doar e compania lui. De fapt, sunt chiar superâncântată că și-a luat zi liberă. Și totuși. Luke, să se îmbolnăvească? El nu se îmbolnăvește niciodată. Și nu face jogging niciodată. Ce se întâmplă? Vorbisem cu Erin să mergem să bem ceva împreună după serviciu, dar mă scuz și mă grăbesc să mă întorc acasă. Când ajung, nu e aprinsă nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
exagerat un pic. Nu-l paște nici cel mai mic pericol de a fi dat afară. Doar e compania lui. De fapt, sunt chiar superâncântată că și-a luat zi liberă. Și totuși. Luke, să se îmbolnăvească? El nu se îmbolnăvește niciodată. Și nu face jogging niciodată. Ce se întâmplă? Vorbisem cu Erin să mergem să bem ceva împreună după serviciu, dar mă scuz și mă grăbesc să mă întorc acasă. Când ajung, nu e aprinsă nici o lumină, și o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apă sfântă - scria În 1885 un publicist român, Încercând să facă o paralelă Între evrei și români -, pe când unii români zic că «numai la naștere și la moarte trebuie să se scalde». [...] Pe lângă aceste Îngrijiri și cunoștinți, [jidanul] cum se Îmbolnăvește aleargă la doctor. Românii umblă cu buruieni, cu babe, cu descântice etc. [...] Iată zic Încă una din fatalele cauze că românii pier și se sting, pe când jidanii să Înmulțesc” <endnote id="(735)"/>. Unele documente din secolul al XIX-lea susțineau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vindecă printr-o minune. Multe gravuri Însoțesc această legendă În unele Haggadah tipărite În Europa Centrală (Praga, Veneția, Mantua etc.) În secolul al XVI-lea <endnote id="(472)"/>. Într-o legendă creștină se spune că Împăratul roman Constantin s-a Îmbolnăvit de lepră ca pedeapsă divină pentru persecutarea creștinilor. „Spurcații doftori jidovi” - spune legenda dintr-un Cronograf românesc din secolul al XVII-lea - i-au recomandat să se scalde În sângele colectat prin uciderea a mii de copii nevinovați. Pentru că, din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
535, pp. 352-353)"/>. Legenda otrăvirii băuturilor La Începutul secolului al XIV-lea, În Europa Occidentală s-a născut legenda conform căreia evreii - complotând sau nu cu alți marginali sau excluși (leproși, musulmani, eretici) - otrăveau fântânile pentru a-i omorî sau Îmbolnăvi pe creștini. Tot cam atunci s-a declanșat o altă psihoză : medicii evrei Își otrăvesc pacienții creștini. Secole de-a rândul, la portretul „evreului imagi nar” s-a adăugat și acest stigmat generator de pogromuri spontane și arderi pe rug
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai extras și alte date: „(...) Vă rog ca prin buna voință și Îndemnul Dvs. să obțineți de pe la proprietarii de vinuri mici cantități Însă vechi și bune ca ofrandă armatei române spre a se da bolnavilor care se vor răni sau Îmbolnăvi”. Pretențiile ministeriabililor nu se opriseră aici de vreme ce doreau ca „Aceste vinuri să fie În sticle sau butoeșe mici, bine Îngrijite”. La urmă, Îndemnuri patriotice: „Am comptat În tot deauna pre patriotismul concetățenilor noștri și suntem Încredințați că nu veți Întâmpina
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Probabil uluit, inginerul Uscatu a Întors a doua zi ziarul pe toate părțile nevenindu-i a crede că el a scris chestia! a.m. Aia da, aia nu! Grijă mare la secretul de stat, tovilor! Este arhicunoscută paranoia de care se Îmbolnăviseră grav conducătorii românilor din cea mai neagră etapă a istoriei patriei noastre: 1 ianuarie 1948 - 22 decembrie 1989. Prin fel de fel de cursuri, simpozioane, școli de lungă sau scurtă durată, etc. li se imprimase oamenilor frica animalică dar și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
povestește cum tatăl ei a fost șaman și ea a crescut pe lângă tot felul de ceremonii, dar decizia de a încerca ea însăși să vindece a luat-o doar la douăzeci de ani, când unul dintre copii ei s-a îmbolnăvit grav. În mod clar este emoționată să vorbească la atâta lume și termină povestirea destul de brusc, invitându-ne să ascultăm unul din icaros urile tradiționale shipibo. Începe să cânte cu o voce pătrunzătoare, care parcă invadează toate ungherele sălii și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
învățat părinții mei - în Banca Cerului! Am lăsat firma în mâinile Domnului, iar eu împreună cu familia mea, ne-am ocupat de lucrarea Sa. Săptămâna următoare, când credeam că mă voi odihni de toată munca și stresul acelor zile, m-am îmbolnăvit din cauza oamenilor și a greutăților pe care le-am văzut în viața lor. Aș fi plâns încontinuu... Am fost la doctori, mi s-au dat medicamente, însă degeaba. Credeam că nu-mi revin curând din această stare, dar am văzut
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nu le înghit pe cele două fiice, pe motivul lipsei lor de afecțiune față de proprii părinți, ajungând până acolo în cât și atunci când erau grav bolnavi, nu veneau pe la ei spre a-i ajuta, motivând că « nu vor să se îmbolnăvească și ele ». De fapt rădăcinile conflictului între fete și părinți erau mai vechi, încă de când erau nemăritate, ele nepurtându-se după placul Ruxandei, mama lor, femeie de o moralitate deosebită îi-i cerea bărbatului să se poarte aspru cu ele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în nădejdea fetelor noastre, pot să ne mănânce câinii, că rar se abat pe la noi. și atunci când vin rar, se uită pe furiș pe ușa crăpată să vadă pe mamă-sa dacă mai trăiește. Li-e frică să nu se îmbolnăvească și ele, de parcă frigurile se iau de la om, ca brânca sau oftica. Niște neisprăvite, ce să mai vorbim. și acum să vă spunem la ce ne-am gândit noi: știm că veți avea grijă de noi ca și până acum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de fân ce fusese dus și clădit în stoguri în ogrăzile gospodăriilor, stoguri bine întocmite ca să nu fie pătrunse de umezeala ploilor și a zăpezilor. Fânul constituie hrana animalelor pe timpul iernii și trebuie păstrat astfel încât să nu se strice, ca să îmbolnăvească vitele. Gheorghiță îi dă instrucțiuni soră-si Lențâca cum să aibă grijă de animalele încredințate iar aceasta, deși știa pe deplin cum să se poarte, ascultă în tăcere ce-i spune frate-su mai mare, apoi Gheorghiță pleacă să-și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înaintașii, Ruxanda Gheorghiu s-a stins în 1929 la vârsta de 77 de ani iar soțul ei, Ion, în 1931, la 76 de ani. Fiica lor cea mai mare, Marița, ce ocupă un loc însemnat în istoria familiei s-a îmbolnăvit greu și a murit în 1946 când avea 62 de ani, feciorul mijlociu, Costache, un om cu putere de muncă și înzestrat cu o voință remarcabilă, s-a îmbolnăvit și a paralizat parțial, după necazuri pricinuite de surorile și un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Marița, ce ocupă un loc însemnat în istoria familiei s-a îmbolnăvit greu și a murit în 1946 când avea 62 de ani, feciorul mijlociu, Costache, un om cu putere de muncă și înzestrat cu o voință remarcabilă, s-a îmbolnăvit și a paralizat parțial, după necazuri pricinuite de surorile și un cumnat al său și s-a prăpădit în 1944, odată cu moartea fiului său Dumitru, marcat de ignoranță, care ia adus răni mortale pentru vremea aceea, fiind rănit de o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în 1944, odată cu moartea fiului său Dumitru, marcat de ignoranță, care ia adus răni mortale pentru vremea aceea, fiind rănit de o grenadă găsită în grădina școlii, după ce frontul se depărtase de Pungești. Iar Ileana, fiica cea mică s-a îmbolnăvit și și-a pierdut viața în 1946, la vârsta de 56 de ani, tot datorită unor boli. (Se pare că și de conștiință). După cum se vede, nici un urmaș direct al familiei Gheorghiu nu a atins nici măcar vârsta de 70 de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]