3,501 matches
-
patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra îmbrățișare a ținerii de mână, primul sărut, intimitatea plină de poezie a serilor, diminețile fericite. Era trecutul însă, unul îndepărtat, deoarece cel apropiat, mult mai accentuat, din care se germina prezentul, această trambulină către viitor, nu aducea în memoria ei decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fusese plecat, se rugase cu lacrimi fierbinți în fiecare seară la toți sfinții din calendar să vegheze mereu asupra lui și să-l călăuzească pe drumuri ferite de primejdie. Acum, avându-l atât de aproape, la numai câțiva pași de îmbrățișarea după care tânjise atâta timp, este cuprinsă deodată de teama că sentimentele nu-i mai sunt împărtășite, că speranțele ei sunt iluzorii și în final cruda realitate îi va aduce o uriașă decepție. Chiar dacă se încurajează repetându-și mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe ușă. Pe noptieră, limbile ceasului se mișcau inexorabil, arătând rece scurgerea nemiloasă a timpului. Încercarea lor nereușită să le ignore. Tăcerea crispată, cu senzația despărțirii tot mai apropiate. Îmbrăcatul în grabă, trenul lui pleca peste jumătate de oră. O îmbrățișare rapidă în fața ușii deschise. Amândoi și-au refuzat acel "la revedere" sau "pe curând", formule familiare, dar străine de realitatea vremurilor. A sărutat-o ușor pe buze. Smaranda și-a trecut apăsat palmele prin părul lui, de la frunte către ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zâmbet tremurat. Ești cel mai frumos cadou pe care viața mi l-a făcut! Aș vrea să rămâi totdeauna aici, în brațele mele. Și tu, îngerul meu, șoptește ea în timp ce îl cuprinde cu brațele pe după gât. Amândoi rămân nemișcați, abandonați îmbrățișării trupurilor care unește dorul unor suflete istovite-n neliniști aparent fără sfârșit. Nici unul dintre ei nu vrea să rupă momentul plin de vrajă. Într-un sfârșit, Marius spune cu jumătate de gură: Hai să mergem, totuși. În timp ce coboară treptele scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o lipește la piept și în brațele lui puternice secunda spaimei este uitată imediat. Spre dimineață, când a sosit timpul să se retragă, părăsesc petrecerea însoțiți de Cella și Viorel până la locul unde fusese parcată mașina lor. După o scurtă îmbrățișare cu mireasa, Smaranda urează toate cele bune proaspeților însurăței și apoi urcă în mașină. Marius se instalează la volan și înainte să demareze scoate mâna pe geam pentru a face un semn de rămas bun celor doi tineri. Roțile scrâșnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos. Înainte să urce în mașină, Marius se întoarce brusc către ea. Smaranda? Da? Te iubesc. Știu. Corpurile lor s-au apropiat într-o îmbrățișare calmă, tandră. Și eu, dragul meu. Și eu. Mai mult decât îți poți tu imagina, murmură ea în timp ce privește nemișcată mașina care se depărtează, fără să înțeleagă de ce simte brusc că această imagine devine foarte importantă pentru ea. VI Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg prin ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In den stillen Hain hernieder, Liebchen, komm zu mir!...".162 Ce frumoasă ești Smaranda și cât de caldă îmbrățișarea ta! Brrrr, ce frig, ce frig!Simt că am fundul așa de înghețat că pot sparge nuci cu el. Și când te gândești că iar trebuie să mai petrecem o noapte aici.. Lasă, Helmuth, oricum e mai bine aici decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unite În dreptul umerilor, formînd o mare literă V cu vîrful spre perete. Apoi Își coborî mîinile pe spatele meu. Rochia, strînsă la mijloc Îi era ușor ridicată deasupra genunchilor În timp ce cămașa mea albă, strălucitoare, se strînse În striațiuni neregulate sub Îmbrățișarea mîinilor ei. Mă ținea cu podul palmelor apărîndu-mi omoplații care Încercau false mișcări de desprindere. „Keti nu!” - „Ba da! Nu sîntem În vis, e realitate”, Îmi răspunse, eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic, mîndru: Da’ n-a uitat de mine. - Nici de mine, preciză repede doamna Pavel, iritată de omisiunea soțului. Așa scrie: „Dragii mei”, nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și Îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură lacrimile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ai familiei ne aflam În casa părinților, chemați de tata, eram bucuroși de această „convocare” pentru noi și pentru bucuria pe care știam că i-o facem, dar după cele douăsprezece bătăi de pendulă de la miezul nopții, după urările și Îmbrățișările ce urmară, tata, aflat pe scaunul din capul mesei, după o oarecare pauză, vorbi liniștit: - V-am chemat pe toți, ca să vă spun că anul acesta vă părăsesc... Era vocea lui de totdeauna. Rosti diagnosticul - denumirea unei Îngrozitoare boli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de-a treia revelații, devin victime ale propriei lor ambiții. Nu banii sunt miza ultimă, ci voința de putere, o pornire faustică de a avea totul pentru a trăi sentimentul plenitudinar al despărțirii de umanitatea disprețuită pentru Daniel și a îmbrățișării ipocrite a unei umanități idolatre pentru Eli Sunday. Scena finală care resimte influența lui Kubrick îi reunește pe Eli Sunday ajuns în pragul falimentului și pe Daniel Plainview izolat în mijlocul unui imobil somptuar, casa mult visată care nu-i mai
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
s-o vizitez seară de seară fără să mai stau toată noaptea; cum să le spun părinților de fiecare dată că am fost la un ceai care s-a prelungit, până în zori? Nu puteam să-mi revin din vraja primei îmbrățișări care, dacă s-ar fi petrecut altfel, poate că ar fi fost ultima pe care aș mai fi trăit-o cu ea. Știam și de ce, dar asta îmi sporea și nu îmi potolea adânca turburare. Nineta se purtase cu mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea o pasionată, turna flăcări în mine, mie care le aveam pe ale mele și îmi ajungeau. Mă îndrăgostii de suferința ei și ghidul, sau mai bine zis curiozitatea de a afla de ce o părăsise medicinistul se stinse sub ardoarea îmbrățișărilor, pieri cu aventura ei cu tot. Credeam că se va vindeca, și rana ei ciudată al cărei înțeles îmi scăpa se va închide: da, mă iubea cu adevărat, vedeam bine acest lucru, nimeni nu se înșeală în această privință, știm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bine acest lucru, nimeni nu se înșeală în această privință, știm când sîntem iubiți, după cum știm tot atât de bine când iubirea ni se retrage, dar de ce persista pe chipul ei suferința, mai bine zis de ce apărea după ore de efuziune și îmbrățișări? Dormea adesea în apartamentul meu, fiindcă după licență i-am reamintit tatei ceea ce îmi spusese, că după ce o să ajung să-mi câștig singur pâinea, va trebui să plec de-acasă. "Bine, mi-a spus mohorât, pleacă." Venea mama și îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de dramă pe chipul ei și simții de îndată că această strălucire care iradia din întreaga ei ființă era în legătură cu mine. O luai în brațe și îmi lipii fața de a ei, cu sufletul la gură. Ea îmi răspunse la îmbrățișare, ceva îi căzu din mână și rochia ei pârâi, pe undeva pe la spate. De câteva ori întoarse capul, de câteva ori își feri gura, corpul ei voinic se întări, se împotrivi fără să se retragă, îmi primi sărutul încleștat și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ei da, dar cuvintele acelea dacă nu le știi, nu le spui, și rămâi singur și înregistrezi la partida ta: sânt ridicol! Ce era ridicol în postura mea? Nimic complicat, o iubeam, asta era ridicol, mi-aduc aminte că în timpul îmbrățișării simțisem mirosul rochiei și al părului ei, miros turburător de bumbac ars bine de fierul fierbinte care trecuse peste el și al părului spălat cu un săpun bun, ei da, mirosul gurii, miros de migdale, și acea dulce moliciune a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lumină vie ideile mele erau nu o dată anihilate, topite, reduse la neant: nu mai știam niciodată, atunci pe loc, ce să-i mai răspund, abandonam și ne despărțeam. Rămas singur, începeam să-mi amintesc, dar atunci mai puternică era amintirea îmbrățișărilor noastre, simțeam că nu merg, ci plutesc și uitam restul. "Hm! gândii, acum nu pot să-i mai zic să plece, gata, sîntem soț și soție, ia s-o las să vedem ce vrea de fapt acum de la mine?" "Bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noastră, sau a ăstora? și să ai o clipă bănuiala că a lor este, și să te simți micșorat. Imaginația îți sbura cu invidie spre patul lor, ce făceau ăștia când erau singuri, ce puteau face, ce dulce contopire, ce îmbrățișare totală, ce sărutări duioase, fierbinți și abandonate... Nu chiar o astfel de imagine gândeam eu că o să oferim noi în lume, cu și Matilda, expresia unei astfel de iubiri care să ne arunce în anonimat. Fiindcă la drept vorbind astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un halat pe care tot ea mi-l făcuse cadou în ziua venirii mele în casa ei. Lungile noastre plimbări din timpul celor doi ani cât durase divorțul, plimbări încărcate de farmec care se sfârșeau acasă la mine în îmbrățișări pasionate, încetaseră cu totul. Acum, în timpul corespunzător al acelor ore, Matilda, obosită, căsca și adormea cu o carte în mână după nici un minut de lectură. Această oră, nouă seara, devenise treptat ora înstrăinării ei totale de mine, parcă nici nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astfel, privire în privire, halucinați de noi înșine și de vecinătatea morții care, invocată, venea lângă noi și ne veghea parcă, prezență neputincioasă și iluzorie, căci nu ne temeam de ea... Cu atât mai însetate ne erau apoi sărutările și îmbrățișările... Nu le acceptai decât împotrivindu-te, chestie cu care nu mă obișnuiam și nu m-am obișnuit nici până azi... implorîndu-mă... strigîndu-mă în șoaptă ca și când ași fi fost departe, undeva prin secole, prin timpuri imemoriale, călcând dealurile să viu spre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
natură ieșiseră și copii slăbănogi, unul chiar înnebunise (ăsta trebuie să fi semănat cu frigida de maică-sa), dar și furtunosul Victor, puternic geniu nepăsător la trădarea soției, căci și el nimerise peste una ca maică-sa, cu oroare pentru îmbrățișarea și iubirea care țâșnesc direct și pasionat, sensibilă doar la asiduitățile ipocrite, mărunțele, delicate și plăpânde ale unui Sainte-Beuve, cu care își dăduse multă vreme întîlniri la biserică, după ce în casa lui Victor Hugo nu mai fusese posibil. Nu există
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prada unei imense surprize și începu să se zbată, dar era prea târziu, zbaterile, știam asta, îi topeau voința ca prin farmec, căci astfel era ea făcută, cedând la doi demoni, ideile care aveau asupra ei efectul unui drog și îmbrățișările mele care o împingeau spre tărâmul abandonului, în care celălalt demon, pe care ea de fapt îl iubea, căci o făcea să fie admirată de lume, deși știa că devenea odioasă, o lua la goană schelălăind... Încercai s-o aduc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așteptăm nimic de la cineva care ne iubește. Dimpotrivă, trebuie să dăm noi... Dădeam, că surâdea, dar îmi spunea în același timp: "...Sînt sigură că vrei ceva de la mine! Nici vorbă..." Or, aluzia ei n-avea nici un rost, știa bine că îmbrățișările noastre, din fericire, erau singura parte din teritoriul p-a care îl locuiam împreună, care rămânea neatinsă de ambiguitate. Dincolo de orice și fără să știm de la cine, apărea dorința năprasnică, de la mine care mă trezeam copleșit de ea, de la ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
absurdă, neverosimilă, stupidă, de studenți. Nici o fibră nu se mișca pe obrazul anchetatorului. Și continua, plesnind de sănătate, de satisfacție că era tânăr, ras proaspăt și pieptănat, cu guler bine călcat de nevastă-sa, care îl primea la întoarcere cu îmbrățișări și sărutări, misteriosul plan de demolare a voinței mele, a rezistenței mele sufletești, până ce - mi se sugera - voi renunța la o apărare zadarnică și voi face declarații complete. Nu le păsa și nu intra în calculele lor că un om
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă retrag, dar în aceeași clipă țiganul mă apucă de gît: Pupa-ți-ași creierul-ăla cu facultate, dom' șef", zise el, și mă pupă pe tâmplă și pe urechi în timp ce vinul roșu juruia de pe masă pe pantalonii mei. Mă smulsei din îmbrățișarea lui băloasă și îl izbii fulgerător în falcă; se răsturnă pe spate cu scaun cu tot și se prăbuși cât era de gros pe podea. Îl văzui cum se ridică holbat de furie și îmi dădui seama într-o clipă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]