4,030 matches
-
le-au fost impuse și lor, am fost urecheați împreună cu ei... Avem impresia că tragem ponoasele de pe urma asocierii ăsteia nefericite. Culmea, uneori mai suntem și confundați cu bulgarii, deși ei sunt, desigur, mai săraci, mai înapoiați, mai needucați, mai prost îmbrăcați, cu ceafa mai lată ș.a.m.d. Pun pariu că și ei cred și scriu cam aceleași lucruri despre noi. Și noi, și ei ne luptăm ca să scăpăm de ultimul loc dintr-un grup bine ierarhizat de 27 de țări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Cu lacăte pe la ușe, Cu mâini dalbe în cătușe, Iar la gât pecetluit Cu cinci litre de argint, Cum n-am văzut de când sunt. Frunzuliță trei foi late, De ce în temniță-mi șade? Pentr-un paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat, De nu știu cine furat; Pentr-un roși bidiviu, Cal nebun, roșu zglobiu, Cea fost prins de prin pustiu". El, care înainte alerga mândru prin munți și câmpii, stă de douăzeci și șapte de ani în beznă și groază. Seara, lângă vatră
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
De două ori pe zi copiii se dau jos să vadă pe mamà și pe papà: o dată, la al doilea dejun, care pentru mamà și papà era primul, căci ei nu se sculau înainte de 11, și a doua oară când, îmbrăcați foarte frumos, veneau după prânz. Copiii erau îmbrăcați numai în catifele, cu dantele vechi de Veneția, cu pălării de pluș roș închis, ca niște roate de trăsuri". Ironia din acest pasaj este evidentă. Fénelon, în al său Tratat de educație
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să-l fi umezit. Îmi dau drumul... din nou, îi spuse ea, continuând să și-o frece cu mâna". L'Anti-Justine, p. 144. "Uneia îi curge spermă din gură apoi o serie întreagă cu aceleași altele în care o fată îmbrăcată și-o trage cu un tip dezbrăcat așezat pe scaun una în care fata linge în același timp pizda prietenei ei și pula tipului care-o fute ține pula și trebuie s-o și frece." Le Roi des fées, p.
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Infernului. I se mai spune, libidinos, „concupiscență“ sau, boieresc, „desfrânare“. Unii își croiesc viața astfel încât să păstreze virginitatea tuturor fecioarelor din lume neatinsă, așa cum fac, de exemplu, scrie Bernanos în La Grande Peur des bien-pensants, „pastorii prezbiterieni sau metodiști, bine îmbrăcați, bine hrăniți, cu contul lor în bancă și Buick-ul lor, așteptând ca o mai bună organizare a serviciilor de profilaxie venerică și igienă mentală să le facă funcția inutilă“. Iar alții aleg calea cealaltă, instruind trupul tânăr întru deplină desfătare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
intrigă, doar că dincolo de asta ni se dezvăluie o altă plajă de gânduri și senzații. Purtătoare (ultrafeminină) a tuturor contradicțiilor, Zeliha - personajul principal - răzbună în gând și în faptă cutumele care constrâng: ce poate fi mai răscolitor decât o atee îmbrăcată în culori țipătoare, cu părul lăsat liber și purtând accesorii strălucitoare, gonind prin Istanbul, pe sub privirile bărbaților și blestemând cu voce tare ploaia? Însuși acest drum spre a face un avort (Zeliha are 19 ani, e nemăritată și nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
un meșteșug important, care necesită probabil o pregătire specială și mai ales multă inventivitate. Altfel, ești înghițit de concurență. Odată ieșit din hotelul în care stau, îl întâlnesc, în fiecare dimineață, pe cerșetorul cu câini. E un bătrân destul de bine îmbrăcat și rumen în obraji, care mai și zâmbește straniu spre trecători, fără a întinde mâna. Stă pe o pătură, cumva absent, cu o cutie metalică în față. Nu te agasează, nuțți cere nimic. Dar îi dai pentru că e imposibil să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
să mănânce dulciuri periculoase pentru dinții lor. Nu colindă pe la ușile vecinilor încercând să-i sperie, în tradiția sărbătorii americane și nici n-ar fi viabil din punct de vedere economic: câți vecini ar da drumul la ușă unor derbedei îmbrăcați diavolicește și câți ar ști că trebuia să-și fi pregătit bolul cu bomboane. Așa că pentru cei mici, Halloween-ul se savurează la serbările de la grădiniță și poate la câteva petreceri la alți copii acasă. Pentru cei mai trendy adulți, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Pavilionul 2007, un public restrâns, format în mare parte chiar din participanți la festival, s-a delectat cu Collectif Utilité Publique, povestea unui cuplu modern și a plăcerilor. Cei doi dansatori, Anna și Nicholas, din Elveția, încep să danseze sumar îmbrăcați, pentru ca apoi să cadă pradă constrângerilor de tot felul. El o obligă să își pună fusta și se îmbracă și el, după care cei doi se comportă ca un cuplu erodat, chinuit de rutină. Bărbatul vrea ca femeia să adopte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
zice în „Poetica: „figurile destrăbălate nu trebuie să fie zugrăvite pentru ca copiii să nu fie stricați prin privirea lor...Cu acestea voi (pictorii) coborâți divinul în țărână, aduceți toate deșertăciunile în Casa celui Veșnic. Voi credeți că Fecioara Maria mergea îmbrăcată cum o pictați voi? Eu vă spun că ea purta îmbrăcămintea celor săraci iar voi o zugrăviți ca pe o femeie de stradă. (Mag. Ștefănescu-Sensul ortodox al icoanei, Ort.2, 1956) 3. Biserica „Sfântul Gheorghe” din Mlenăuți Biserica este situată
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
etc.; * exerciții de mișcare scenică 9: exerciții de mers lent, rapid, bătrânesc, copilăresc, pe tocuri, desculț 10 etc.; exerciții de deplasare/substituire a elementelor de decor; exerciții de manipulare a obiectelor scenice 11, a elementelor de vestimentație/a accesoriilor (haină îmbrăcată/scoasă, pălărie, căciulă, baston, servietă, ochelari etc.); exerciții de intrare în scenă/ieșire din scenă în corelație cu mișcările celorlalți actori; exerciții de plasare scenică față de ceilalți actori, față de elementele de decor, față de spectatori; exersarea mersului cu o carte pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe lângă noi și o salvare în miniatură. Credem că mai pot fi mașini în miniatură doar pentru poliție și pompieri. Pe acelea nu le-am văzut însă! Pentru turiștii dornici de plimbare există ricșe pedalate de chinezi. Un tânăr bine îmbrăcat a început de dimineață plimbarea unei fete englezoaice, care stătea picior peste picior pe bancheta din spate. Nu se știe dacă fata și-a plătit plimbarea; cert este că, după câteva ore, cei doi se țineau de mână, servind un
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
a fost locul de petrecere al marinarilor aflați în trecere prin Hong Kong. În prezent câteva străduțe așezate la intersecția unor bulevarde din acest cartier oferă 126 turiștilor cluburi de striptease, discoteci și baruri luminate discret, care atrag atenția prin fete îmbrăcate provocator, care stau la intrare și te invită prin gesturi sugestive să intri în locații. Altele, îmbrăcate în pantaloni scurți sau fustițe, machiate strident, plimbându-se braț la braț, acostează discret bărbați singuri, de preferință străini, pentru o partidă de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
pus temeliile viitoarei sale suveranități asupra acestei țări prin tratatul de la Adrianopol și totul se face, de pe acum, după ordinile și prin influența ei... În acest scop, totul s-a făptuit sau se mai făptuiește pentru uzul Rusiei. Miliția este îmbrăcată rusește și evoluțiile ei se fac după tipicul rusesc. Ingineri și colonei ruși ridică planurile și iau statistica țării, ca și cum ar fi în Rusia. Se celebrează un tedeum, se iluminează în ziua de naștere a împăratului Neculai, ca și în
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
cum zic ăștia. Oamenii de știință au mai multe variante. Și toate-s greșite. O să vină când nu ne-așteptăm. Adică când ne așteptăm mai puțin. De-asta io-s pregătit la orice oră. Dorm cu rucsacul lângă pat. Dorm îmbrăcat. Fac duș în două minute, rapid-rapid. Și-am și ieșit pe ușă. Nu e bine să te prindă înăuntru. De aia stau mult pe-afară. Dar nu mă deranjează, îmi place la aer. Îl întreb ce are în rucsac. Îmi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a intrat în clasă și a spus mă numesc Văideanu Eugenia (sau Elena?) și vom studia împreună limba română. E ciudat că nu-mi amintesc numele ei mic, am iubit-o mult pe profesoara asta. Era o doamnă desăvârșită. Subțire, îmbrăcată elegant. În epoca aia vedeai numai pantofi muncitorești și taioare croite pe model nord-coreean, dar ea părea că ieșise dintr-o revistă franțuzească. Scuze, am divagat. Omul din fotoliu îmi spune să nu omit nici un detaliu. OK. Doamna Văidea nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Mult mai puțin s-a scris însă, îndeosebi în spațiul ne-românesc, despre întruparea trăirii sacrului de către Eliade romancierul și nuvelistul în duhul literei, în spațiul dintre cuvinte, în nerostirea încărcată de sens. O trăire care nu s-a lăsat îmbrăcată decît în limba română. în ce-l privește pe Eminescu, Eliade nu și-a ascuns niciodată admirația pentru el, considerîndu-l printre modelele sale spirituale (alături de Hasdeu), admirația devenind chiar o posibilă sursă de inspirație. Astfel, similitudini între prozele celor doi
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
nu făceam nimic! Când am văzut că stăteau până în ultima clipă cu actele și, uneori, mi le dădeau după ce trecuseră deja primele zile din contract, atunci, scuză-mă, mi-am cumpărat ultimul răcnet de Mercedes, direct din fabrică, alb și îmbrăcat tot în piele albă, mi-am luat mobilă superbă pentru casă, adică am făcut totul pentru a demonstra, foarte public, că traiul meu e aici! "Ei, lasă că vă arăt eu vouă!" Am suportat atât de multe șicane... — Nu știam
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pe rând, făcând câțiva pași, dezmorțindu-se, fumând și schimbând între ei câteva cuvinte, bineînțeles, supraveghindu-mă permanent (ca nu cumva să le scape "periculoasa pradă"). Din când în când, îmi atrăgeau atenția oameni în vârstă, chiar de bună calitate, îmbrăcați corect dar în haine uzate care, timid, intrau pe poarta clădirii în fața căreia ne aflam, căutau și strângeau resturi de alimente aruncate la gunoi de către militarii englezi, ce-și aveau, probabil, acolo bucătăria popotei... În sfârșit, doi militari ies de sub
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
hârtia bine înfășurând o bucată de moloz găsit pe marginea ferestrei sparte, așteptam cu nerăbdare trecerea unui pieton care să-mi inspire încredere. A durat ore întregi până când, în sfârșit, m-am decis: un bărbat de vreo 50 de ani, îmbrăcat destul de corect și cu un mers sigur, aș putea spune, de militar. Am aruncat valoroasa misivă și profesorul de desen (îmi amintesc numele: Herr Hingst) aflat lângă mine i se adresă cu o voce destul de clară, rugându-l frumos să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
le-aș fi inspirat încredere, erau prea deznădăjduiți și obosiți pentru a mai crede. Considerau apariția mea un adevărat miracol. Repede i-am pus în temă, au înțeles, și imediat s-au pus în mișcare. În câteva clipe erau deja îmbrăcați și cu toții, până la copii, cu câte o valiză în mână, pe tăcute, ferindu-se a face cel mai mic zgomot, au început să se îmbarce. Îi urmăream, ajutându-i, pe cât puteam și cu inima strânsă să reușim. Auzeam de afară
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de vreo două ori, când o vizita pe stăpâna casei din Strada Călugărițelor, era și dânsa înaltă, dar suplă, cu fața scofâlcită sub fardurile abundente, purtând pălărie cu boruri largi, strivită parcă de flori (poate și de fructe sau zarzavaturi), îmbrăcată toată după moda de dinainte de război - aș compara-o azi cu Nebuna din Chaillot -, desigur și ea incapabilă de adaptare la vremuri și la senectute, a murit de oftică undeva, în Clujul anilor ’30: i-au găsit după câteva zile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
eu nutream atunci aproape numai sentimente de dispreț. Majoritatea erau copii de țărani sau din rândurile ceferiștilor din apropiatul Teiuș, important nod de cale ferată (și unii, și alții făceau naveta ca să urmeze cursurile la Aiud). Mizerabil (sau doar rudimentar) îmbrăcați, mi se păreau murdari (unii miroseau îngrozitor a transpirație, ceea ce îmi producea greață la orele de educație fizică în sală) și, în general, erau de o vulgaritate pentru mine scandaloasă. Limbajul părinților mei a fost întotdeauna de o decență simplă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea n-avea desigur de ce să obțină aprobarea lui Ilie Cristea; de fapt, n-au asistat la ea, după câte îmi amintesc, decât elevi și dirigintele, profesorul de geografie. Acesta, tânăr, de statură mijlocie, cu păr cam roșcat și creț, îmbrăcat șic, sportiv, își făcuse studiile în străinătate (Franța? Germania?), de unde nu prea de mult se întorsese în țară și poate că tot în surghiun se afla și el la Aiud, dar din cealaltă tabără extremistă. Legionar era și prozelitul lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ne-am prins, cred, niciodată de mână, dar în timpul lecțiilor gambele noastre stăteau adesea lipite una de alta, feroce apăsate, acea apăsare accentuată până la durere, care mi se părea unica situație plenitudinară a ființei. La orele de gimnastică, în sală, îmbrăcați numai în chiloți, căutam prilejurile de a mă afla iar, cumva, lipit de el, cu preocuparea permanentă să nu las să se vadă, prin îmbrăcămintea sumară, cât de excitat sunt. Poziția cea mai bună era să fim cocoțați amândoi pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]