4,343 matches
-
să meargă în locurile sfinte din Ierusalim. Dorea să se închine lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Isus. Pe drum, conform năravului, a sedus mai mulți bărbați, la fel, în Ierusalim. În ziua de 14 septembrie, Ziua Înălțării Sfintei Cruci, s-a alăturat grupului ce s-a îndreptat spre Biserica Sfântului Mormânt, unde era expusă relicva Crucii. A vrut să intre, dar o forță nevăzută a oprit-o. A plâns, s-a căit, s-a rugat Maicii Domnului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mitropoliei Moldovei. Dar să revenim la schit. Din pisania aflată în pronaos desprindem că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul paraclisului este făcută o copie după icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată de Iordache Neculau la cererea ctitorilor și trimisă la Muntele Athos. Pictarea icoanei dusă la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pe strada Mitropoliei nr.12. În dreapta intrării, pe sub turnul clopotniță, ne întâmpină un clopot rămas de la Galata din Vale, pe care se poate citi: „Acest chimbal l-a făcut Io Petru voievod și l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării în anul 7077(1579) martie 25”. Îți amintești, desigur, dragă prietene, ce apusuri de soare am admirat de atâtea ori. Când priveam mănăstirea, de jos, aveam impresia că vâlvătaia apusului lua biserica în brațe, gata s-o topească, iar când
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
alianța cu Antanta pentru realizarea idealului poporului român. Generalul Eremia Grigorescu i-a ordonat șefului său de cabinet să pregătească, încă de la Iași, cu puțin înainte da a părăsi fosta capitală moldavă, devenită capitala țării în timpul războiului, un decret de înălțare în rang de mareșal a regelui. Subordonații lui Grigorescu au avut de îndeplinit o sarcină foarte grea. Trebuia definitivat actul înainte de plecarea din Iași, iar regele Ferdinand trebuia investit în timpul ceremoniei de la București. În criză de timp, în casa profesorului
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
găsindu-se în art. 88 din Constituția României din 1923 (alin. 10, „Regele este capul puterii armate”; alin. 11, „Regele conferă gradele militare în conformitate cu legea”). Mai era o justificare? Da. ,,O altă posibilă justificare ar fi existența „precedentului”, adică „procedura” înălțării regelui Ferdinand I la demnitatea de „Mareșal al României”, numai că regele Ferdinand I a fost militar de carieră, având gradul de general de corp de armată și a comandat armata română în două războaie .’’ Am aflat părerile unui militar
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
a lăsat ușor în jos, planul orizontal schimbându se în unul oblic, și, curând, roțile mașinii au atins solul. Toate, deodată. Tot ce ni s-a întâmplat nouă a fost o puternică îndesare, adâncire în scaun, urmată de o destindere, înălțare ce ne-a făcut să ne izbim cu capul de plafon. În acel moment, invadat de o imensă bucurie, am reluat controlul mașinii. Am înhățat volanul, acesta este cuvântul: am înhățat și am analizat rapid și matematic situația din teren
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
exemple într-un capitol din lucrarea noastră Trăite d'histoire des religions. Mai ales "dominarea distanței", cucerită grație armei-proiectil, a produs nenumărate credințe, mituri și legende. Reamintim mitologiile articulate în jurul lăncilor (sulițelor) care se înfig în bolta cerească și permit înălțarea la cer, sau săgețile care zboară prin nori, străpung demonii, sau formează un lanț până la cer etc. Ar trebui să reamintim cel puțin câteva din credințele și mitologiile uneltelor, în primul rând ale armelor, pentru a înțelege mai bine tot
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
soteriologică a Textelor Piramidelor nu este întotdeauna coerentă. Identificându-1 cu Ra, teologia solară insistă asupra regimului privilegiat al faraonului: 30 Anumite texte (Pir., 2007-2009) arată că trebuie adunate oasele regelui, iar membrele sale eliberate de bandaje pentru a se asigura înălțarea; J. Vandier a arătat că e vorba despre un complex mitico-ritual osirian (op. Cit., p. 81). 31 Texte citate de J. Vandier, op. Cit., p. 78. A se vedea, de asemenea, pasajele traduse de către J. H. Breasted (Development ofReligion and Thought în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și atingând Cerul. Stropirea întruchipează Apele care coboară din Cer, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Mithra într-un car tras de cai albi (62 sq.) sau, alături de Sraosa și Rasnu, parcurgând noaptea pământul și nimicindu-i pe daeva (95-101), sau urmă-rindu-i pe aceia care nu-și respectă legămintele (104-111). Și mai semnificative încă sunt etapele înălțării lui Mithra la rangul de Zeu Suprem. La început, Ahură Măzdă îl consacră pe Haoma în calitate de preot al lui Mithra și Haoma îl adoră (88), adică îi oferă sacrificii. Apoi, Ahură Măzdă prescrie ritul propriu cultului lui Mithra (l 19-122
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cruci câte puțin" (Pacienți). Albul nu mai este o culoare a inocenței, ci una a nebuniei, mătrăguna, diabolica plantă a vrăjilor de trecere, înlocuiește tămâia, excluzând orice cale de acces către sacru, moartea nu este desprindere a spiritului de materie, înălțare a sufletului, contopire a acestuia cu adevărul suprem, ci renunțare la orice speranță și dezintegrare. Și aici sângele capătă atributele apelor infernale, curgerea sa tăind orice posibilitate de împotrivire în fața destinului. Laitmotivul florii de sânge, dincolo de intenția de estetizare a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aleargă/ prin peisajul ca un pom retezat." (Pasărea urgiei). Și aici tensiunea se naște din antagonismul aparent dintre spațiul restrâns, metaforă a sufletului ("muzeul"), și ideea de libertate (sugerată de adjectivele "largă" și "slobodă"), libertatea nu este însă posibilă, nici înălțarea pentru că tot tabloul descris poate fi redus la imaginea acelui "pom retezat", dublu semnificant, căci sugerează deopotrivă limitarea umană și neputința de a rodi, de a crea. Apa moartă, curgerea infernală, este și ea parte a acestui univers în descompunere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lume circumscrisă granițelor banalului, la unul conotativ care ar trebui să surprindă sensul existenței ("aripile sufletului meu/ durerile le-au veștejit" - jocul verbal e, de altminteri, subtil cu astfel de treceri din domeniul zoomorf în cel fitomorf, un simbol al înălțării, al elevației alături de unul al eșecului, al decăderii, discrepanța dintre dorință și realizare este subliniată chiar prin această disociere a regnurilor). Simbolurile sunt unele consacrate, dar elementul de noutate e dat de modul în care sunt asociate, de modificarea structurii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aripi de mori de vânt" (Weltschmerz). Insistența asupra peisajului posomorât (ilustrat prin cromatica sumbră: negru, cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe legăturile cu pământul, căci păsările de țiglă sunt doar proiecții în materialitate a unei dorințe de înălțare, iar aripile morii sunt aripi false, veșnic ancorate în lumea pământeană, creând doar iluzia înălțării, pentru ca apoi să revină în planul teluric, într-o roată a destinului necruțător, toate acestea se înscriu în aceeași dorință de a contura un tablou
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe legăturile cu pământul, căci păsările de țiglă sunt doar proiecții în materialitate a unei dorințe de înălțare, iar aripile morii sunt aripi false, veșnic ancorate în lumea pământeană, creând doar iluzia înălțării, pentru ca apoi să revină în planul teluric, într-o roată a destinului necruțător, toate acestea se înscriu în aceeași dorință de a contura un tablou limitat, o fotografie a realității din care lipsește viziunea cerului și perspectiva în adâncime. Asemenea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
le îndeplinea în viața orașului. Catedrala era punctul de unde porneau toate manifestările solemne. Aci, în prezența autorităților (prefect, primar, consilieri județeni și comunali, totdeauna în ținută de ceremonie, cu haine negre), aveau loc Te-Deum-urile pentru începutul Anului Nou, Iordan, înviere, înălțare, Crăciun, 24 ianuarie, 10 mai, zilele de naștere ale Regelui și Reginei, cît și parastasele pentru odihna sufletului personalităților defuncte. După oficierea serviciului divin, în piața din față, 24 Constantin Călin se desfășurau, în ritmurile muzicii militare, defilări ale armatei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului „la înălțimea morală care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de Francesca Bertini în rolul Margarettei Gauthier, Felix Aderca ia cinematograful ca pretext de poezie, iar Tudor Arghezi (dovadă că subiectul îl preocupa) scrie despre preponderența filmului de consum față de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Stavri, Cișman și alții. A suta definiție care-mi vine în minte: o poezie depoetizată. Angoasa e, poate, boala cea mai potrivită pentru un scriitor. Nu carnea suferă, ci ființa, condamnată la agitație perpetuă și la așteptări fără sens, la înălțări și surpări, la pendulări între fascinații și temeri. Angoasa nu se împacă deloc cu echilibrul și seninătatea. Descoperă în toate agonia, faza finală a luptei dintre viață și moarte. Angoasa sporește acuitatea simțurilor, dar, în același timp, induce obsesii și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost că „Gray, poet înnăscut, a nimerit într-o epocă de proză”. (p. 248) Analiza aceasta se potrivește, în mare parte, și la explicarea sterilității lui Bacovia, poet cu resurse, probabil, ceva mai întinse decît a arătat. Un senzitiv, cu înălțări și căderi, el a fost mereu frînat de proza societății în care s-a născut și a trebuit să trăiască. în afară de mijlocul primului deceniu postbelic (de după Primul Război Mondial) nici o altă epocă nu l-a stimulat. Cînd, spre sfîrșitul vieții
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări a angoaselor și a tendințelor de autoînvinovățire, al unei biruințe asupra „haosului care vrea să(-l) ducă”, adică să pună stăpînire pe el. E o „înălțare” care sporește înțelesurile „învierii”. Să mai observ cu această ocazie că, spre deosebire de poeții de la începutul veacului trecut, cei de azi nu mai scriu poezii gen „excelsior”, nici măcar (cum a făcut Bacovia în „Imn”) de Paști. Faptul acesta denotă că în afară de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
col. 69A. 20 Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
istoric Tapae - locul luptelor dintre daci și romani; - muzeul de arheologie romană; - serbare populară „Nedeia de la Sarmisegetusa”; - centru artizanal - cojoace tipice zonei de influență; - popas turistic; - pensiuni turistice. SĂLAȘUL DE SUS. - m.arh. - cetate feudală, sec. XIV, satul Mălăiești; - m.arh. - Biserica Înălțarea Domnului, sec. XIV, satul Nucșoara; - m.arh. - Biserica Pogorîrea Sfîntului Duh, sec, XV, satul Paroș; - m.arh. - Biserica Sf. Atanasie și Chiril, sec. XVII, satul Sălașul de Sus; - m.ar. - ruinele curții cneziale, sec. XV, satul Sălașul de Sus; - m.arh. Biserica din
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
nu invers, ca la păgâni. Mănăstirile au salvat cultura latină periclitată de năvălirea barbarilor, au propagat valorile muncii fizice și intelectuale, au devenit și întreprinderi cu evidența costurilor și a profitului, care era reinvestit, folosit pentru noi investiții, nu consumat. Înălțarea catedralelor era modelul vizibil al investițiilor mai multor generații. Puțini la număr, călugării descopereau și promovau tehnologii productive. În Evul Mediu o treime din Europa era condusă direct de Biserică, în limba latină, cu codul canonic romano-catolic. Europa nu e
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pește, dar zărește „alt orizont”, o altă „burtă de pește uriaș", „un șir nesfârșit de burți. Ca niște geamuri puse unul lângă altul", ilustrand limitele Împrejurărilor vieții. Meditând asupra relației dintre om și divinitate, Iona nu are nici o speranță de Înălțare spirituală, deși „noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de Înviere", astfel, fiecare se va duce acasa ca „sa murim bine, omenește", Însă „Învierea se amână”. Drama umană este aceea a vieții apăsătoare, sufocante, restrictive; din ea nimeni nu poate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al femeilor și al bărbaților sau cu privire la gesturile destinate clasei superioare și celei inferioare. Gesturile și posturile corpului ritualizate codificau astfel genul și clasa socială, fiind explicite pentru întreaga societate și considerate un semn de recunoaștere. Clasa socială dornică de înălțare a folosit de mult modalități distinctive de comportare corporală prin care să se separe de cea inferioară. O renaștere a interesului pentru studiul gesturilor, după cum apreciează Adam Kendon și Cornelia Müller în editorialul primului număr al revistei ,,Gesture" din anul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]