3,404 matches
-
pentru artele-spectacol nu-l părăsise. Mânat de ea, își făcea de lucru, sfătuitor benevol, pe la echipa de teatru a facultății, asista la repetiții și venea cu păreri, cu propuneri de repertoriu, de distribuție. A avut la un moment dat ideea, îndeajuns de extravagantă, de a scenariza poemul lui Coșbuc Regina ostrogoților, rolul titular ținând să-l încredințeze colegei noastre Georgeta Naidin. Cum aceasta a refu zat energic, proiectul a căzut. Dacă nu s-a realizat ca regizor, Sorin Titel s a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în 1965, ea e urmată, în 1966, de În absența stăpânilor și, în 1968, de Animale bolnave, scrieri care confirmă cu asupra de măsură talentul epic al lui Nicolae Breban, impunându l întâi de toate generației din care făcea parte, îndeajuns de mefientă, până atunci, în ce-l privește, sau dacă nu, măcar indiferentă. Acum, generația ’60, care produsese mai ales nuveliști și povestitori, își recunoaște în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și emanațiile cu miros dulceag ale plumbului topit, folosit la linotipuri pentru turnarea rândurilor cu litere. În epoca de care vorbesc, controlul politic al presei se înăsprise iar, după mica destindere din anii ’54-’56, când ajunseseră și la noi, îndeajuns de filtrate, ce-i drept, ecourile dezghețului hrușciovian. Evenimentele din Ungaria, survenite în toamna lui 1956, fuseseră pentru echipa Dej un bun motiv pentru a strânge din nou șurubul ideologic și nimic nu mai putea să fie publicat fără două
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am avut prilejul să-i consacru o recenzie de întâmpinare în Gazeta literară. Am plecat satisfăcut de la ședința de lectură. Năbădăiosul nostru coleg nu numai că era simpatic, dar avea și talent. Tânărul prozator ducea însă o viață de student îndeajuns de accidentată, plină de neprevăzut. Oficial, domicilia la cămin, dar trecea tot mai rar pe acolo. Nici pe la cursuri nu-l prea vedeam, în afară de cursul lui Tudor Vianu, unde mergeam toți. Într-o zi, prin anul III, cred, l-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fel de fel de nume - în astfel de ocazii toată lumea are idei -, dintre care unele corespundeau și vederilor mele, iar altele nu prea, ba aș spune că se situau la antipodul acestora. Rostirea însă a unuia, mai ales că fusese îndeajuns de insistentă, m-a surprins. Este vorba de numele criticului Mircea Iorgulescu, colegul meu de echipă de la România literară, vreme de aproape douăzeci de ani, până când s-a hotărât, pe neașteptate, la începutul toamnei lui 1989, să rămână în Occident
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Din păcate, nu am reușit să facem azi cel mai bun meci al nostru, dimpotrivă, ne-am apropiat de meciurile noastre proaste dinaintea schimbării antrenorului. În calitate de antrenor principal, îmi asum responsabilitatea acestei înfrângeri, poate n am reușit să i motivez îndeajuns și să le insuflu ideea că acest meci este foarte important, deoarece Reșița a câștigat aici fără probleme, lucru care ne obliga și pe noi să facem același lucru, pentru a ne menține în fruntea clasamentului.” Întrebat dacă a fost
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
a aborda aceeași problemă. Vinovat, cu ghilimele, e un bun prieten, cred că mai degrabă al naturii decât al meu Însumi. Dar mi-am lăsat o portiță de scăpare: anume, nu vă așteptați la sfaturi sau rețete. De altfel, necunoscând Îndeajuns ciupercile, ca citadin, sunt prudent cu mine Însumi. Și nici nu e scopul meu. Doresc doar să anlizez situația și s’o exploatez În sensul obișnuitelor mele reflecții, căutând În ea un martor al stării mediului. Acel prieten insista asupra
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
1925 în cîteva sate, au scos și ele în evidență starea necorespunzătoare a învățămîntului primar rural: "școala primară, din nefericire" declara ministrul D. Gusti în 1933 -, "cu toate minunatele dispoziții legale, năzuințele ei foarte leale și sacrificiile, poate, încă nu îndeajuns de mari ale bugetului, nu își îndeplinește adevărata ei misiune și nu numai că nu stîrpește analfabetismul, dar îl alimentează" (52, p. 135). Ceea ce îl îngrijora în mod deosebit pe marele sociolog era frecvența școlară foarte scăzută a copiilor din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la lumină doar în urma audierii sale în privința falimentului din 1969. Falimentul a fost consecința extinderii prea mari: complexitatea activităților sale fusese de așa natură, încât Poulson, mai atras de activitatea de întreprinzător decât de administrație, nu reușise să își monitorizeze îndeajuns imperiul pentru a identifica și elimina elementele generatoare de pierderi. Problemele fluxului de numerar izvorâte din prealimentarea excesivă a costurilor, factura ridicată la Administrația Financiară, presiunea băncii de plată a împrumuturilor și o răsturnare a managementului care l-a îndepărtat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Îndrug, ca vai de ea, o scuză, un pretext cu care să-mi acopăr neglijența, nepăsarea sau repulsia pentru acest soi de examene particulare, [cărora] hazardul chestionărilor, toanele exami natorilor, substituirile Între candidați și năvala scrisorilor „de recomandație“ le justificau Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-l dăruise natura. Convingerea mea e că oamenii nu devin delatori, ci se nasc cu o genă a însingurării, care la un moment dat îi face răzbunători. Simt nevoia să plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își adaugă mereu alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sprijinirea bolților, trebuie să fi fost destul de dificil să rezolve această problemă. În clădirile destinate războinicilor, ni s-au arătat niște cavități În pereții de piatră, ca niște mici camere; de-o parte și de alta erau scobite niște găuri Îndeajuns de mari cît să poată trece prin ele mîna unui om. Se pare că acesta era un loc pentru pedepsirea fizică; victima era forțată să-și plaseze mîinile prin cele două găuri și apoi Împinsă Îndărăt pînă cînd Îi plesenau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu au mai putut să adune pentru muzeu decît ceea ce mai rămăsese: realmente doar resturile. Chiar și așa, pentru oameni ca noi, fără prea multă educație arheologică și cu cunoștințe Încîlcite și recent achiziționate despre civilizația incașă, tot mai era Îndeajuns de văzut, și am cercetat muzeul de-a lungul a cîteva zile. Curatorul metis era foarte bine documentat și avea un entuziasm pentru rasa al cărei sînge Îi curgea prin vene de Îți tăia răsuflarea. Ne-a vorbit despre trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tramvaiele și obiectele din magazine ar fi învățat ele singure această limbă pentru mine. Când mediul în care ești nu vorbește decât ceea ce tu nu poți vorbi, ciulești din răsputeri urechea, cu întreg ținutul, la limba vorbită. și dacă rămâi îndeajuns de mult în acel loc, timpul de care dispune ținutul învață pentru tine limba. Așa s-a întâmplat cu mine, mintea mea nici n-a știut cum s-au petrecut lucrurile. Cred că subestimăm felul cum ciulim urechea la cuvinte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și el un împătimit al jocului de șah. Exercițiul dobândit în sculptarea celor șapte figuri de șah și timpul ce se scurgea atât de încet, mi-a spus bunicul, l-au silit să lucreze în continuare cu mâinile. Lemn aveau îndeajuns copacii, iar el și-a cioplit un joc de șah complet. Mai întâi pionii, a zis, fiindcă înainte de război fusese țăran 1 și fiindcă voia să se-ntoarcă acasă și să redevină țăran. Când mi-a povestit astea, avea de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
l-am pomenit vreodată cu o vorbă, i-am ținut numele sub obroc. Am născocit „animalul inimii“ tocmai pentru a-i putea vorbi regelui fără să-i rostesc numele. Abia cu mulți ani mai târziu, când acea perioadă se depărtase îndeajuns de mine, am trecut de la vorba asta, „animalul inimii“, la adevăratul cuvânt, „rege“: și regele se-nclină nițeluș noaptea vine pe jos ca mereu doi pantofi de pe fabrică sus trimit luciri de neon înspre râu un pantof ne dă peste
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îmi mai arăta, în plus, că rutina trăită pe propria-mi spinare se deosebește de rutina trăită de alții și că trebuia să reflectez pe contul meu la această deosebire și să mă apăr individual. Că trebuia să mă prețuiesc îndeajuns de mult încât să mă apăr chiar dacă mulți alții înainte și după ce eram interogată pățeau ceva asemănător. Cum să explic în cuvinte că dalia mă făcea să privesc dinlăuntrul meu aproape cumpănit la tracasarea și agitația de afară; că într-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
convorbirea. Acasă n-aveam telefon, trebuise să merg la Poștă și să comand o convorbire cu Berlinul de Vest, să completez formularele, apoi să aștept trei ore până ce mi se indicase o cabină telefonică. În acest interval, Securitatea avusese timp îndeajuns să fie informată de „telefoniste“ despre oricare dintre comenzi. În afară de asta, pentru convorbirile externe, la Poștă exista oricum un ghișeu special, iar cabinele erau separate de cele pentru convorbiri interne. Probabil că erau ascultate toate convorbirile cu străinătatea, chiar dacă în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fețe de pe panourile rușinii, ce-mi erau totuși mai apropiate decât muncitorii fruntași pe panourile de onoare, acei slugarnici și lingăi gata oricând să îndeplinească planul - fie și pe acela de crimă. și de parcă acești virtuoși ai regimului nu vârâseră îndeajuns spaima în mine, mai și eram ispitită să-mi caut eu însămi senzații tari, peste măsură de riscante, ce-mi dădeau palpitații. Eram cu nervii la pământ, în așa hal încât pur și simplu trebuia să fur. Să-i fur
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
el cartofii. Iar mama era tot timpul atentă să tai coaja subțire ca o părere și să curăț întregul cartof dintr-o singură mișcare continuă, de pe urma căreia rezulta o lungă spirală. În acea vreme, mama avea de mult iarăși cartofi îndeajuns, atât de mulți că și găinile și porcii îi primeau drept hrană. Dar ea continua să mă supravegheze la curățat, de parcă de coaja de cartof atârna ce și cum aveam să ajung cândva în viață. Din cauza complicității ei cu cartoful
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ea se vedea pe sine ca insulă a celor pedepsiți fără vină de români. Că doar românii cu Antonescu al lor fuseseră, la fel ca și ei, aliații lui Hitler. Ca orice populație țărănească, fiind prin însăși dispoziția lor naturală îndeajuns de zgârciți la vorbă, țăranii aceștia erau în mod suplimentar reduși la tăcere de ceea ce se numește istorie. Au devenit umili pe din afară, trebăluind ca niște ființe desăvârșit dresate pe ogorul statului, care până nu demult fusese proprietatea lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lor insulară poate că era reală în raport cu viața celorlalți, a oamenilor de rând. Dar pesemne că satisfacția lor nu era excesivă, de vreme ce se cam trudeau cu această pedestrime. Ea trebuia să fie menținută apatică și temătoare, lucru ce-i costa îndeajuns de mult efort tactic în vederea obținerii rezultatului scontat. și era bine ca efectul să fie cât mai vizibil, căci erau apreciați în funcție de succesul avut cu măsurile lor represive. Deși diferențele ierarhice erau clare, ștabii se trezeau totuși trași pe sfoară
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
normalitate. Câțiva critici literari își doresc apariția romanului întregii Germanii, care, mergând la esență, să trateze marele întreg, și nu ca până acum, doar mărunte chestiuni marginale. Acești critici mizează pe actualitate. În cazul tematicii germane, actualitatea e, ce noroc, îndeajuns de elastică, întinzându-se cu decenii îndărăt. Așa încât nici unui roman ce tratează chestiuni germane din trecutul mai îndepărtat - despre perioada postbelică, despre miracolul redresării economice ori anii ’68 - critica literară nu-i reproșează că vorbește despre lucruri de mult trecute
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu va ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-și lipească tâmpla de gândul acesta măreț, să lucreze în sufletul maselor largi pentru ridicarea unui monument.“ („Cinstind un om, sărbătorim o țară“, Luceafărul, 30 ianuarie 1988) GHECIU Radu, critic muzical „În acest sens, poate că nu va fi niciodată îndeajuns prețuit rolul dinamizator al Festivalului național Cântarea României. Creat din inițiativa secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, acest cadru generos de stimulare a tuturor inițiativelor și valorificare a tuturor potențialităților a adus în meritata lumină colective și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]