8,189 matches
-
incidența primei întrebări. Zeul este, spune Platon, a(plou=j te kaˆ a)lhqh/j. Atributele sale fuseseră propuse în contextul în care miturile proferate de către poeți despre zeii geloși, mincinoși și dezmățați corup sufletul cetățenilor, făcându-i să se îndoiască de practicarea virtuții și, implicit, de legitimatea conducătorului lor în peisajul cetății proiectate. Prin urmare, pentru ca suveranul cetății să poată fi filosoful care să asume reflexivitatea tuturor celorlalți, toți ceilalți trebuie să accepte aceste atribute ale zeilor. Aceasta înseamnă că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon pare să revină, prin Agathon, la Phaidros și la discursul începător. Agathon e plat, repetitiv, plictisitor de mediocru în ceea ce spune. La urma urmei e poet tragic și nu e nici un tragism în ceea ce afirmă! Robin și Brès se îndoiesc, plecând chiar de la conținutul acestui discurs și de la finalul dialogului, că Agathon ar fi fost iubitul lui Socrate. Există însă o situație care pune sub semnul întrebării platitudinea discursului lui Agathon. În joc e finalul dialogului, epilogul. Eryximachos, Phaidros și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să fii orb pentru ca să îndrăznești a compara pe fiul lui Sofronisc cu fiul Mariei” (cf. J.-J. Rousseau, Emil sau despre educație, II, Ed. Moldova, Iași, 1998, p. 145). Concluzia lui Rousseau: „faptele lui Socrate, de care nimeni nu se îndoiește, sunt mai puțin dovedite decât ale lui Isus Cristos” (ibidem, p.146). Pe scurt, păstrând proporțiile și fără să vreau să ofensez puriștii, aflu câteva corespondențe între Socrate și Isus: ambii s-au constituit, fără să țină neapărat, în exemple
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la un chirurg care operează: el în fiecare moment solicită asistentei sale când un instrument, când altul pentru a rezolva o anume situație operatorie. Ce-ar fi dacă mersul operației l-ar obliga să modifice un instrument (să-l mai îndoaie ori să-l pilească)? Ar fi cam complicat! Dar profesorul se află frecvent în această situație: trebuie să adapteze „instrumentarul” cunoscut la o nouă situație. Din fericire, o măsură pedagogică nu e menită să salveze viața unui copil (decât în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a gândi și acționa independent („Viața mea de zi cu zi este plină de lucruri care mă interesează”). 3. Independență: evaluează libertatea deciziei și capacitatea de a acționa în funcție de propriile dorințe („Îmi este greu să simpatizez pe cineva care se îndoiește tot timpul și nu este sigur de nimic”). 4. Empatie: capacitatea de a sesiza cu cea mai mare exactitate posibilă cadrul de referință intern și componentele emoționale ale unei alte persoane, și de a le înțelege ca și cum ar fi ea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o sinteză mintală care uneori nu se poate realiza, cel puțin în cazul unor tulburări mentale. De exemplu, un psihastenic spunea: „știu că ce spuneți e adevărat, rațiunea îmi spune că e adevărat, dar totuși nu mă pot convinge, mă îndoiesc!” Asemenea cazuri sunt însă foarte rare. Ceea ce se întâmplă frecvent este influențarea convingerilor de către motivație, afectivitate: judecățile devin subiective. Desigur, când e vorba de teoreme geometrice, nu e greu să fii obiectiv; situația se schimbă când faci aprecieri despre comportarea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cea mai mare parte a oamenilor simt nevoia să le acorde orientări morale solide”. De aceea, prăpastia dintre noile elite ale puterii, ale bogăției și ale notorietății și masa oamenilor obișnuiți, mult mai atașați de reperele morale tradiționale, care se îndoiesc de influența în creștere a experților, se tot adâncește (ibidem, p. 58). Pentru Lasch, aceasta implică necesitatea unei reformulări a ideii înseși de democrație. Ar fi „o greșeală să fundamentăm apărarea democrației pe ficțiunea sentimentală potrivit căreia oamenii sunt toți
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
conduita umană oferă atîta ipocrizie, nestatornicie, vanitate și nedreptate egoistă! Nu spunea, În acest sens, Talleyrand atît de nimerit: „Graiul i-a fost dat omului ca să-și ascundă gîndirea”(?!) * „Dacă omul va Începe cu certitudinile, va sfîrși prin a se Îndoi: dar dacă va Începe cu Îndoielile, va sfîrși prin a avea certitudini.” (Fr. Bacon) Înțelepții cugetării spun Însă că „Îndoiala” ar trebui să Însoțească În permanență „certitudinile”, pentru a nu ne Înrobi unui singur mod de explicație, pentru a nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o nevoie de Împlinire printr-o creație a „binelui”, printr-o creație pusă În slujba umanității. Numai În aceste condiții, omul poate avea un sentiment al Împlinirii și al mulțumirii de sine. * „Nu era atît de inteligent pentru a se Îndoi.” (A. France) Însă capacitatea de a discerne, de a evalua ceva, reprezintă o chestiune nu numai de inteligență, ci și de caracter, respectiv de comoditate sau indolență În raport cu sine, sau cu ceea ce se petrece: Îndoindu-te asupra unui lucru Îți
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de inteligent pentru a se Îndoi.” (A. France) Însă capacitatea de a discerne, de a evalua ceva, reprezintă o chestiune nu numai de inteligență, ci și de caracter, respectiv de comoditate sau indolență În raport cu sine, sau cu ceea ce se petrece: Îndoindu-te asupra unui lucru Îți oferi șansa mai multor explicații, dar, În același timp, și a mai multor riscuri, cărora trebuie să vrei (sau să poți) să le faci față. * „Cu cît un lucru este mai important, cu atît e
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sau celui muzical pe care-l interpretează. * „Cercetarea științifică poate fi planificată, descoperirea nu.” (W.I. Beveridge) Însă descoperirea poate fi determinată, În mare măsură, de calitatea strategiei alese: „Dacă omul va Începe cu certitudinile, va sfîrși prin a se Îndoi, dar dacă se va mulțumi să Înceapă cu Îndoielile, va sfîrși prin a avea certitudini” (Fr. Bacon); „Numai dacă ne situăm În mod ideal În aceleași condiții În care s-a aflat cel ce a luat o anumită hotărîre, putem
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
putem delimita decît prin „știut”, adică prin ceea ce am reușit să cunoaștem pînă la acea dată. * „Trebuie să știm să comitem prostiile cerute de caracterul nostru.” (N.S. Chamfort) Încercînd să dăm un exemplu, putem spune că Înfumuratul care nu se Îndoiește de sine este, de fapt, mai sincer cu el Însuși, decît cel care trăiește cu incertitudini cu privire la sine. * „La extrema oricărui gînd e un suspin.” (P. Valéry) Pentru faptul știut că „gîndul” este opusul „sentimentului”: gîndul caută să ne impună
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
e suficientă. Filosoful gnostic pare îndreptățit să-și propovăduiască doctrina dat fiind că se pretinde a fi depozitarul secretelor sale - printre care și cel al farsei jucate lui Simon din Cirene - datorită confidențelor evanghelistului Matei în persoană. Cum să te îndoiești de o sursă atât de sigură? De vreme ce este vorba de adevăruri din evanghelie... Pe terenul moralei, Vasilide trage aceleași concluzii ca și Simon Magicianul: el adaugă o critică a Bisericii pe cale de a se naște, a puterii creștinilor, secțiunea pauliniană
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iubești, a accepta ceea ce a priori părea nedemn de a fi iubit? Pentru că proiectul lui Montaigne de a se descrie nu înseamnă egotism, narcisism, dragoste excesivă pentru propria persoană ci apreciere la justa sa valoare a unui individ care se îndoiește că e amabil - în sensul etimologic - și care dorește să devină astfel, mai întâi pentru sine însuși. între excesul detestării de sine, sentiment pentru care creștinismul l-a pregătit, în mod neîndoielnic, și acela al unei pasiuni excesive pentru sine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a gândi viața, iubirea, moartea, prietenia aici pe pământ. Cerul Ideilor lui Platon? Prea puțin pentru el... Numărul lui Pitagora? Nu crede în el, după cum nu crede nici în atomii lui Epicur. Niște ficțiuni, niște amuzamente... Merge până la a se îndoi că aceștia trei au putut crede asemenea baliverne. Montaigne recuză gândirea speculativă, latura teoretică și idealismul sub toate formele lor. Și atunci cum să-ți găsești fericirea la greci? în Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne își bate joc de opțiunile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în timpul descoperirii Lumii Noi, contra recursului la tortură, contra persecutării vrăjitoarelor, contra desconsiderării canibalilor, dacă n-ar fi știut care anume sunt adevărurile cu adevărat preferabile: respectul diferențelor de cultură, de culoarea pielii, de gândire... Asemeni unui Socrate care se îndoia de multe, dar nu de toate, Montaigne lasă loc și pentru altceva decât pentru renunțarea apatică proprie discipolilor lui Pyrrhon. Platon, nu; Socrate, da, dar deplatonizat; Pyrrhon, cu siguranță nu; Aristotel, deloc... Eseurile îi rezervă un loc cvasinul. Desigur, cunoaște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a priori, pleacă în căutare unui prim adevăr care, independent de cer și fără să se sinchisească o transcendență, descoperă o genealogie solidă, imanentă: certitudinea sinelui, a unui eu care, pentru că gândește și reflectă deci asupra sieși, nu poate să îndoiască, cel puțin, de faptul că există. în Turn și lângă Sobă, se edifică două subiectivități preocupate doar de simpla lor prezență materială în lume. în franceză, la persoana întâi, cei doi gânditori abordează în mod identic filosofia întorcând spatele scolasticii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
laicizează din plin. Cei doi se aseamănă până și în defecte: în prudență, în imensa lor prudență, de exemplu. Sceptic în privința modului pyrrhonian, primul, în ce privește principiul metodei, celălalt, ei evită să înglobeze în îndoiala lor chestiunile politice și religioase! Se îndoiesc la fel de tare, unul în castelul său, celălalt în Olanda, dar cruță religia Regelui și a doicii; același lucru și în privința ideii monarhice... Iar apoi, dincolo de autobiografia filosofică franceză, a căutării unui prim adevăr asimilabil Eului, prin modul dialectic de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sceptic sau chiar un dogmatic care afirmă și susține teze precise, dincolo de orice îndoială: acest pyrrhonian selectează, desigur, dar pentru a găsi niște secvențe limpezi, în care ce e adevărat se distinge clar de ceea ce e fals. O dată, Montaigne se îndoiește că Epicur a putut crede în atomii săi, altă dată el recunoaște că aceste pretinse ficțiuni au o putere asupra lui. Heraclitean, dinamic, dialectic: dacă-l oprim, îl înțepenim și-l fixăm, obținem într-adevăr o imagine, numai că Eseurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al noii sociologii a educației, Boudon adoptă o poziție pesimistă în ceea ce privește considerarea sistemului școlar ca principal mijloc de realizare a unei politici de egalitate socială. El crede că școala trebuie să continue politica de egalizare a șanselor școlare, deși se îndoiește că o astfel de politică poate avea rezultate notabile în egalizarea șanselor sociale. Deoarece efectul stratificării asupra poziției sociale pe care indivizii reușesc să o dobândească este unul exponențial, în timp ce efectul școlarizării este unul modest, Boudon consideră că promovarea unei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
calitatea exprimării, dar și claritatea ideatică. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, un cuvânt de mulțumire lui Mihail E. Ionescu, pentru constanta sa prezență nu doar în dimensiunea academică a vieții mele. Fără sprijinul constant al fratelui meu, mă îndoiesc că aș fi parcurs acest drum. Ca de obicei, scrierea unui material, și în special a unui material de această natură este prin sine însuși rezultatul numeroaselor influențe. Răspunderea pentru inevitabilele erori aparține însă, desigur, celor care își pun semnătura
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și un om de cultură umanistă și clasică. Să reamintim mărturisirile lui Heisenberg; să nu uităm că J.R. Oppenheimer avea nu numai o solidă cultură greco-latină, dar cunoștea și sanscrita. Iar fizicianul Max von Laue spune în autobiografia sa: „Mă îndoiesc că m-aș fi consacrat științei pure dacă nu ar fi fost contactul cu cultura și cu limba elină. Pentru a atrage tineretul studios spre știință, inclusiv spre cercetarea naturii, într-o proporție mai largă decât în ultimele decenii, propun
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
reveni din această eclipsă. În Franța a fost destulă vreme depreciat Flaubert. Iată că acum scrie despre el mai multe mii de pagini Sartre, ai cărui adversari îl țin și ei la mare cinste pe autorul Doamnei Bovary. Nu mă îndoiesc că într-o bună zi i se va face cuvenita reparație și lui Anatole France. Dar dacă din „cornul de umbră” mai curând sau mai târziu se iese, există și o moarte literară care-l poate lovi pe scriitor chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
loc comun: s-au formulat despre cei mai de seamă nu locuri comune, ci o droaie de platitudini; apoi au venit analize subtile, profunde, care însă nu au instaurat acele judecăți lapidare și memorabile ce devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii din noi se sfiesc să-i așeze la rangul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
l-au citit și aparțin altei culturi - Îi pun Într-o situație privilegiată a comentariului. Refuzând să creadă În această poveste cu fantome, Tivii se apropie chiar de un mod de receptare minoritar, dar activ, al criticii shakespeariene, care se Îndoiește de reapariția tatălui lui Hamlet și sugerează că personajul ar fi putut fi victima halucinațiilor. O ipoteză care nu e În spiritul interpretării curente, dar care merită măcar să fie studiată și care este aici facilitată de privirea străină a celor
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]