3,062 matches
-
de «bici», pe care trebuia să-l țină în mână atunci când străbătea Grecia împreună cu însoțitorii săi. Fratele Ioan l-a acceptat, crezând că este un bici pentru a îndemna calul... Dar grecii, când vedeau acel însemn, căci era însemnul imperial, îngenuncheau cu toții în fața lui, așa cum fac latinii atunci când este ridicat și arătat trupul lui Cristos în timpul liturghiei, și îi plăteau lui și însoțitorilor săi toate cheltuielile. Astfel, fratele Ioan s-a reîntors la papa ce îl trimisese (p. 443-444). 43. Pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
urmau cei trei frați ai săi, cu aceeași umilință și îmbrăcăminte... Se putea crede că este mai degrabă un călugăr, dacă priveai la evlavia sa, decât un războinic renumit pentru faptele de vitejie. După ce a intrat în biserica fraților, a îngenuncheat înaintea altarului cufundat în rugăciune... Apoi, regele, cu o voce puternică și clară, a spus că nimeni nu trebuia să intre în sala capitulară în afară de cavaleri și frați, fiindcă voia să le vorbească. Iar când am fost reuniți în capitul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frați, fiindcă voia să le vorbească. Iar când am fost reuniți în capitul, regele a început să ne informeze despre necesitățile sale și ale regatului, s-a încredințat pe sine, pe frații săi, regina, mama sa și întreg regatul, și îngenunchind a implorat rugăciunile și mijlocirea fraților. După ce a ascultat cuvintele fratelui Ioan din Parma, regele i-a mulțumit ministrului general și a fost atât de fericit de răspunsul primit, încât a vrut să-l aibă și în scris, cu litere
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dumnezeu! - spuse el. Să vă reușească totul cu bine, vouă care sunteți încercați în suferință ca și apostolii, răbdători în lipsuri și bucuroși în necazuri». După ce a spus acestea, a sărit repede din șa, a alergat în întâmpinarea lor și, îngenunchind, le-a cerut iertare pentru că-i judecase greșit. Frații l-au primit cu bunătate și l-au iertat cu bucurie, dacă greșise cu ceva. Atunci, cavalerul a spus: «Ca semn al păcii încheiate, vă cer din dragoste să-mi vizitați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Apar, În fine, și vulturii ce dau roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat. ............................................. Convoiu-ntreg, nedeslipit, Îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ele urcă mult în timp, în preistorie și protoistorie. Europa este percepută la acest nivel și în primul rând ca imperialistă și expansionistă. Ea vine peste noi. Cu intenții mereu sinistre și insolente. Vrea mereu să ne cucerească, să ne îngenuncheze. Să ne transforme într-o colonie. Lista acestor odioși imperialiști este foarte lungă și ea începe cu... romanii. Cu Traian și legiunile sale. Deși, doar prin latinitate noi am intrat și continuăm să existăm, în esență, în Europa. Cucerirea Daciei
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
român de sub jugul acestor vecini și de a face din acest neam oropsit un mare popor, cu dreptul de a-și spune cuvântul său -, nu puteau să nu fie fascinați de concepția naționalistă, datorită Franței revoluționare. Iar dacă țara era îngenuncheată de vecini puternici, apoi marea majoritate a țării, elementul ei viu, acel care producea bogăția și care păstra neatins spiritul național - bogăție și spirit care aveau să alcătuiască viitorul patriei române -, elementul acela era subjugat unei clase care îl înăbușa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și intuite, a unui dincolo în care Cehov, Shakespeare și Alexa Visarion cred deopotrivă. Un șir de eleganțe în care taina dirijează. Premiera spectacolului a fost ca o respirație ținută, în care timpul a-ncetat să curgă. Ca și cum regizorul ar fi îngenuncheat el însuși în scenă în fața unui Dumnezeu întotdeauna prezent, dar mereu pe fugă sau ascuns. Și-așa, cu fruntea sus, cu ochii limpezi, cu gând tihnit și inima bătând intes în pieptul fiecărui spectacol de până acum, și-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
urmează trasee deasupra oricărui protocol artistic. Publicul a uitat să mai respire, Arkadina se ridică, tăcută, arzătoare, îl privește pe Trigorin în ochiul viu prin care nu cere nimic. Arkadina fuge apoi în culise și revine cu aceeași îngrijorare, nemaiprididind, îngenunchează, îi pune lui Trigorin mâna pe frunte. Dincolo de perdeaua din stânga se aude șoapta înspăimântată a Ninei. Și tot de acolo, peste o clipă, se ivește în scenă mașinistul cu mânecile suflecate... Rămâne drept, îi cercetează de la distanță ochiul larg deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996:354). Din toate acestea, cele mai puternice și grave influențe au fost, în viziunea lui Drăghicescu, cea greacă și cea turcă: "Grecii avură rolul unor adevărați paraziți care sunt atrași de mizeria unor organisme slabe. După ce
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sînul patriei. Cum să nu i se umezească ochii acestui bărbat autentic? Cum să nu plîngă (de durere, de fericire) acest om credibil? Plînsul Regelui Mihai, pe scara avionului de întoarcere pentru totdeauna, era plînsul (dureros, fericit) al poporului său, îngenuncheat în urmă cu jumătate de secol, stînd acum, demn, în picioare. Ce imagine! 22 martie Cui îi e frică de Helsinki? Nouă. De "două mii de ani", vorba lui Mihail Sebastian, stăm sub toanele acestui răsărit, ce ne-a fost hărăzit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de încredere în forțele proprii vine din înțelegerea modului în care mintea funcționează și din antrenamentul mental care se realizează până când aceste gânduri ajung să fie o a doua natură și devenim veseli și optimiști, devenim persoane pozitive, greu de îngenuncheat și greu de deviat de pe drumul pe care ni l-am trasat. Problema cea mai mare este că majoritatea oamenilor renunță cu puțin înainte de a obține rezultate, se descurajează, gândurile negative și obsesiile celor din jur îi contaminează și le
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2933]
-
de doctor, care vrea să plece) De unul calificat... Matale... Doctorul: (debarasîndu-se de Octav) Hai, pleacă, de-aici! (pleacă) Octav: Da nu vreau să plec, dom' doctor! (cîntînd) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (încearcă să rîdă... apoi îngenunchează, se concentrează și pare că receptează un semn sonor..., o presiune acustică asupra spațiului spre care privește) Vezi, Ovidiu, deja ne-au încadrat la boli nervoase... Ce pot să spun?! Mi-e rușine... mi-e cumplit de rușine...! ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au ieșit pe străzi, instituțiile publice și întreprinderile au arborat drapelul statului. În Piața Palatului Regal, în Piața Universității, la statuia lui Mihai Viteazul, fanfarele intonau Imnul Regal. Prin difuzoare se transmitea slujba religioasă în sunetul clopotelor. Ziarele consemnau: „Toată lumea îngenunchează. E un moment impresionant. Basarabenii, care și-au părăsit căminurile, și-au lăsat parte din familiile lor dincolo de Prut, au lacrimi în ochi. Plâng de bucurie că a venit clipa mântuirii fraților din ghearele cotropitorilor, care au pângărit altarele, au
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
După cum se știe, misiunea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai lui Dumnezeu sau ai lui Hristos. Erau urâți numai de către cei care Îl urau pe Hristos. Dintru început stă ca mărturie
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
aproape că pipăiam zidurile acelea zgrunțuroase, poroase - o stâncă uriașă, modelată, parcă, de o ingenioasă eroziune a veacurilor... Aceste fațete sensibile trasau contururile încă vagi ale universului franțuzesc. Continentul ivit din apă se umplea de lucruri și de ființe. Împărăteasa îngenunchea pe un enigmatic „prie-Dieu” care nu evoca pentru noi nici o realitate cunoscută. „Este un fel de scaun cu picioarele tăiate”, explica Charlotte, și imaginea mobilei mutilate ne lăsa perplecși. Ca și Nicolae, ne-am stăpânit dorința de a pipăi mantaua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
săteni care, conduși de un bărbat cu haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată în fața turlei unei biserici zvârlite printre mormintele unui cimitir fără gard, deschis în sonoritatea firavă a câmpului. A traversat sate pustii cu livezi gemând de fructe prea coapte, care cădeau în iarbă sau se uscau pe crengi. A poposit într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă când un colac de funii înmuiate, când o grămadă de alge uscate. Din întâmplare, tot făcând curățenie, i-am atins piciorul. Degetele mele, pipăind-o, îi făceau pielea de găină... A rămas mută până la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așezat, apoi m-am întins cât eram de lung. În întuneric am atins cu capul un obiect de lemn. L-am pipăit. Era un prie-Dieu. Mi-am pus ceafa pe catifeaua lui ponosită. Curios, suprafața lui părea călduță, ca și când cineva îngenunchease pe el cu o clipă mai înainte... În primele două zile, nu mi-am părăsit adăpostul decât ca să merg după pâine și să mă spăl. Mă întorceam imediat, mă lungeam, mă cufundam într-o amorțeală febrilă, pe care doar fluierăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lo’ y":a‘ț ’akannQh kim‘aÖ yiœœ"’Qn ‘OœQn (Iov 32,22): „... nu știu să lingușesc: altfel, într-o clipeala m-ar lua Ziditorul meu.” (C) Bo’ó...niberek"h li-pnê YHWH ‘OœQnó (Ps 95/94,6): „Veniți... să îngenunchem înaintea Domnului, Făcătorul nostru.” (t.n.) (vezi și Am 4,13 - la 3.1.10.1) În toate aceste contexte, ‘OœQh, participiul prezent al verbului ‘"œ"h, „a face”, este sinonim cu BorQ’ și cu YÄțQr. Însă ‘"œ"h este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
plan al figurilor și acțiunilor fabuloase. După Încheierea orației, bradul este coborât din prăjina unde fusese cățărat și este jucat de flăcăi. Mireasa primește salba adusă de ceata mirelui și, astfel Împodobită, se Îndreaptă spre părinți pentru „iertăciune”. Tânăra pereche Îngenunchează În fața părinților miresei, iar lăutarii interpretează cântecele tradiționale care marchează separarea fetei de familia ei, amintesc sacrificiile părinților pentru a-și crește copiii și subliniază amploarea golului care se produce acum În familia fetei. În unele locuri are loc o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ți discerne starea Mai bine ca tu însuți. Deci, te rog La sora noastră să faci drum întors, Să-i spui că i-ai greșit. LEAR: Să-i cer iertare? Îți dai tu seama-n casă cum mi-ar stă? (Îngenunchează) ,, Fata mea, recunosc că sînt bătrîn. Bătrînii n-au rost: în genunchi te rog Să îmi acorzi vesminte, pat, si blid." REGAN: Bun domn, ajunge. -S glume de prost gust. Return you to my sister. LEAR: [Rising] Never, Regan. She
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
or șo many, sith that both charge and danger Speak 'gainst șo great a number? How în one house Should many people, under two commands, La craiul frînc, ce fără zestre-a luat Mezina noastră, aș putea fi dus Să-ngenunchez la tron, tain de scutier Să cer, viața să-mi țin. La ea-ndărăt? Convinge-mă mai bine rob, vită să fiu (Arătînd pe Oswald) Acestui hîd rîndaș. GONERIL: La voia voastră, șir. LEAR: Față, te rog, nu fă să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-un sărac. Zîne și zei Sporeasc-o-n mîna ta. Departă-te, Zi-mi bun rămas; vreau să te-aud plecînd. EDGAR: Cu bine, dar, domn bun. GLOUCESTER: Din inimă. EDGAR (Aparte): Mă joc astfel cu deznădejdea lui, Ca să i-o vindec. GLOUCESTER (Îngenunchind): O, puternici zei! Lumea aceasta-o las, și-n ochii voștri, În pace-mi scutur marele meu chin; Dacă-aș putea să-l port mai mult far' să mă cert Cu voia voastră mare și de ne-nfruntat, Scrumit fitilul și-njosit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nu știu ce să spun. Și n-aș jură că asta-i mîna mea; să văd; Simt acul că mă-nțeapă. De-aș fi sigur De starea mea. CORDELIA: Șir, uită-te la mine Si pune-ți mîna binecuvîntînd. Nu, șir, nu-ngenunchea. LEAR: Te rog, nu ma lua-n rîs. Eu sînt un biet moșneag senil și prost, De-optzeci și pește, nici un ceas mai mult, Nici mai puțin; și să spun drept, Mă tem că nu-s prea sănătos la cap
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]