5,200 matches
-
fără copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut foc și pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În salon confuzia creștea la un nivel alarmant, periculos pentru siguranța frescelor și a prețiosului parchet. — Po-po-polițist, se bâlbâi Kevin cu greu, căci orice aluzie la existența tatălui său Îi crea ostare de panică, ce Îi contorsiona stomacul și-i Îngheța cuvintele pe buze. Pe lângă asta privea neliniștit echipele care se formau, Împărțind copiii la dreapta și la stânga, după ce numele lor era strigat cu voce tare. Știa că În curând avea să rămână singur În mijlocul salonului, pentru că nimeni nu Îl alegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-ar fi simțit amenințat și ar fi luat-o la fugă. Iar lucrul acesta trebuia să-l evite cu orice preț. Chiar dacă Între ei nu avea să se Întâmple nimic, niciodată, chiar dacă totul ar fi rămas așa, suspendat, ca Înghețat În timp pentru totdeauna, iar ea știa și nu putea să facă nimic. De aceea schiță un zâmbet politicos și spuse că trebuia Într-adevăr să ajungă acasă. Dar, În mod irezistibil, cu o mișcare felină, se Întoarse, privi mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Oare bucurii ne-aduce? S-o primim în curtea noastră? Viorel, din clasa întâi, A-nchis ochii supărat, De sub gene, imediat Lacrimi mari s-au strecurat: Acest copăcel micuț, Sub povara brumei reci, Își va pierde haina verde Și va îngheța pe veci. N-ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă. Trăsnită de o lovitură nevăzută, se opri brusc. Împietrise. Femeia s-a întors mirată și a întrebat-o cu ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să intru, așa că, am plecat. M-am dus la copacul meu, care rectific, nu mai este doar al meu. Frunzele ce ieri erau aruncate peste tot, nu mai existau; probabil domnul Mirescu le curățase pe toate. Copacul era dezbrăcat și înghețat de frig, iar cerul cenușiu parcă vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și prosopul pe ea alcătuind un pat. Ce-i drept, mai puțin confortabil și m-am întins urmărind cerul. Apoi am închis ochii și nu i-am mai deschis mult timp. Primul țipăt mă trezi din somn, al doilea îmi îngheță sufletul. M-am ridicat de pe placă și am scrutat plaja cu privirea. Un alt țipăt mă făcu sfâșietor să mi îndrept privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o depărtare considerabilă de țărm, un băiat înconjurat de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gândit dacă nu cumva îngerii înfricoșători ai tatălui nostru aveau să se întoarcă, dar cerurile erau goale. Stăteam ca niște pietre și așteptam să se întâmple ceva. Un răget puternic s-a auzit dintr-odată dinspre pâlcul de copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm, dar n-am putut. Nu se auzea decât zgomotul copitelor lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru ca fața mea să fie proaspătă când avea să se trezească, dar cu cât trecea ziua, cu atât lacrimile îmi veneau în ciuda oricăror eforturi. La căderea nopții, eram epuizată și am adormit lângă bărbatul meu, înfășurată în pături din cauza frisoanelor înghețate de frică, deși Shalem dormea gol în acea căldură. Noaptea, m-am trezit la un moment dat, iar Shalem mă mângâia pe obraz. Când a văzut că am deschis ochii, a reușit să zâmbească chinuit și mi-a spus: - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă apese. Cântecele păsărilor mă făceau să plâng și fiecare răsărit mi se părea un cadou desenat doar pentru ochii mei. Când mesagerul vizirului a venit la ușa noastră, așa cum știam că avea să vină într-o zi, am înghețat de frică la gândul că va trebui să plec pentru mai mult de o zi, dar, spre ușurarea mea, scrisoarea nu mă chema la palatul de pe malul de răsărit. Lui Iosif i se împlinise visul și i se născuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
astea sunt copilițele lui cu pene, dar deși le dăruie atâta dragoste, sunt nerecunoscătoare, ar prefera să-și ia zborul, de aceea trebuie ținute pe după gratii, și mai sunt și proaste, pe frigul ăsta de toamnă târzie cu siguranță ar îngheța și ar muri dacă nu le-ar purta el de grijă, uite ce gălăgie fac și-acuma, în loc să-i cânte frumos, nu-i bai, le face el să tacă, să fiu numai atent ce liniște o să se facă imediat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unei pane de curent, intraserăm, împreună cu Feri, în camera secretă de proiecție din cinematograf, preferam să nici nu mă gândesc la toate astea, prefăcându-mă că nu observ nimic. Cele două sticle de bere erau atât de reci că-mi înghețase mâna pe gâtul lor, într-un minut degetele mi-au amorțit, de-abia le mai puteam ține, simțeam numai răceala ca de gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unul cîte unul; soarele de iunie le dădea o aparență fals blajină, m-am oprit ceva mai mult asupra aceluia cu profil de bătrîn elefant, preferatul meu. Și mi-am pus mîna pe piatra caldă a dolmenului. Contactul m-a Înghețat. Noaptea viitoare luna va fi În creștere. SÎngele va curge. N-ar fi bine să zăbovească cineva atunci În landă... *** - Nu te mai fîțÎi atîta! N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Închidea ușa, o auzi pe soacră-sa, care deja nu mai făcea caz de el, decretînd: - Trebuie neapărat ca Loïc să-și țină gura. Crezi că o să reziste? - N-o să facă niciodată nimic Împotriva mea, răspunse Gwen. - Să sperăm. Philippe Îngheță. Noaptea precedentă se sculase de două ori ca să ia niște pastile care să-i stăvilească o migrenă chinuitoare. A doua oară, o zărise pe soția sa care se Întorcea tiptil acasă, la puțin timp după ora trei noaptea. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și afle liniștea. Milic o iubea pe fiică-sa, dar nu voia ca sufletul fiului său să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sau să suporți? - Ce vrei să zici? - Fraza În bretonă face referire la Cel-de-Sus, așadar cu siguranță la Dumnezeu. E adesea marca unui ucigaș În serie, un idiot care se crede Învestit cu o misiune divină. Alte crime... Ideea Îi Îngheță sîngele În vine tinerei polițiste. - Toată familia ta e de aici, continuă Lucas, cunoști pe toată lumea de pe insulă... - Iar dumneata nu cunoști pe nimeni, i-o Întoarse ea. Fără mine, nimeni n-o să te ajute! - Dacă obstrucționezi ancheta, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
afla adevărul În legătură cu moartea lui Gildas? Avea cumva ceva de ascuns? Cu cine urma să se Întîlnească? Unde se ducea la ora aceea și pe asemenea vreme? O evidență care-i sări În ochi o făcu să simtă că Îi Îngheață sîngele În vine. Marie era pe cale să-și bănuiască propriul frate. O cuprinse ciuda pe sine Însăși. Și totuși, sentimentul că e neînțeleasă și respinsă de familie persista și o făcea să se Îndoiască de toți. De ce Loïc, Jeanne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
elementele decît cu oamenii. Telefonul o smulse din gînduri, era Loïc. - Cum?... Hainele lui Nicolas... Unde?... Vocea i se frînse. - SÎnge? Așteaptă, nu te atinge de nimic, liniștește-te, liniștește-te, repetă ea, ca să Încerce să stăpînească neliniștea care o Îngheța și ca să nu mai sporească și ea panica fratelui ei. Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simți năpădită de o bruscă amorțeală, care o Împiedică să mai aibă măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Ronan i-o flutura pe la nas. Așadar la acea teribilă știre făcea el aluzie, și nu la legătura ei. Deși era la curent cu crima mamei ei, faptul că o vedea acum scrisă negru pe alb o făcu să Înghețe. - Doar n-o să dai crezare la ce spune fițuica aia? se răzvrăti ea cu putere, aruncînd ziarul la coș. E doar o Însăilare de minciuni! - În cazul ăsta, de ce bunica e la Închisoare? - E o neînțelegere. Și apoi nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la reflux. Orientîndu-și farurile anticeață În direcția plajei, Lucas scotoci bezna, ținînd receptorul căștii În urchea dreaptă. - SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de mult sîngele În vine. Tot scrutînd bezna, pînă la urmă o zări. O formă omenească lungită pe plaja pe care primele valuri ale fluxului Începeau acum s-o atingă. Se năpusti În ajutorul ei, străbătu În fugă zona ierboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei cum se Îndepărtau. Abia atunci băgă de seamă că Ryan nu mai era cu ei. * * * Jeanne nu Înțelese cum anume intrase, dar se pomeni cu el În fața ei, În bucătărie. Avu un fior de teamă și simți că-i Îngheață sîngele În vine. O salvă forța pe care i-o transmiseseră generațiile de soții de marinari bretoni din care se trăgea. Se Întoarse cu fața spre Ryan și se stăpîni, dreaptă, mută și În aparență de neclintit. - Credeam că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
blând, ai vreo întrebare ? — Sinceră să fiu, da, zic, aplecându-mă ușor în față. — Foarte bine ! spune radioasă. Vrei să știi ce tratamente facem azi sau e ceva mai general ? — Aș putea trimite un e-mail rapid ? spun politicoasă. Mayei îi îngheață surâsul. Repede de tot, adaug. Maxim două se... — Samantha, Samantha... Maya clatină din cap. Ești aici pentru a te relaxa. Pentru a-ți oferi un moment doar pentru tine. Nu pentru a trimite e-mail-uri. Ești obsedată ! E o dependență la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de naștere. Nu mă pot abține să nu radiez de fericire în timp ce desfac plicul de carton. — Vai, Guy, nu trebuia să te deranjezi ! — N-a fost nici un deranj, spune, clar satisfăcut de sine. — Totuși ! Râd. Credeam c-ai... Cuvintele îmi îngheață pe buze în clipa în care mă trezesc că țin în mână un DVD al firmei, în carcasă laminată. E un rezumat al prezentării despre Partenerii Europeni pe care am avut-o zilele trecute. Îi spusesem că vreau și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că nu înțeleg ! Aaam înțeleees. Deci probabil că nu sunt în plină Bucuria sexului. Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o vijelie roz și îngheață în clipa în care dă cu ochii de mine. — Îhm... cina e gata, murmur, cu ochii la covor. Doamnă. O singură dată dacă mai pomenești de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o taie Trish scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]