3,364 matches
-
treimi dintr-o zonă mică - mai mică decît o jumătate de cvartal - este destinată unei „zone bolnave“, acolo desfășurîndu-se viețile a 31 de condamnați. Așteaptă sosirea morții rămînÎnd indiferenți la trecerea timpului (cel puțin asta cred eu). Condițiile sanitare sînt Îngrozitoare și, deși acestea par să nu cauzeze reacții adverse indienilor veniți din munți, cei veniți din alte părți, chiar dacă sînt doar un pic mai educați, le găsesc catastrofale. Te lasă nervii numai la gîndul că de acum Încolo trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și cîrdul de camioane a Început să se miște. Femeia și-a luat Înapoi ceaunul, iar noi am mîncat porumbul nefiert și am pus deoparte carnea crudă. Ca Încununare a nenorocirilor noastre, se apropia noaptea, iar o furtună cu ploaie Îngrozitoare a transformat drumul Într-un fluviu periculos de noroi. Nu putea trece decît cîte un camion o dată, așa că cele de pe partea mai Îndepărtată a alunecării de teren au trecut primele, fiind urmate de cele de pe partea noastră. Eram printre primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
curajoși pentru a nu ne supune și pentru a merge să mîncăm la spital, dar, În orice caz, era mult mai convenabil așa, deoarece acum puteam „face uitată“ seringa pe care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
activitatea după gustul lui; să lucrezi împotriva conștiinței; să te oblige a nu te ruga, a-l părăsi pe Dumnezeu; a smulge din suflet credința etc.: este cea mai grozavă tiranie la care te poate supune! La această diabolică și îngrozitoare tiranie a fost supus și subsemnatul timp de 5 (cinci) ani. Am fost arestat la 22 februarie 1950 și condamnat la 6 (șase) ani închisoare corecțională - crimă de uneltire - de către Tribunalul Militar din Galați. Condamnarea am executat-o la Galați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Canal am fost supuși la munci grele: spart piatră, încărcat vagoane etc. Tot aici am fost lovit în repetate rânduri, băgat la carceră etc. La Gherla am lucrat în fabrică diferite munci; tot aici am fost supus la cea mai îngrozitoare pedeapsă: băgat la carceră timp de 15 zile și 15 nopți fără întrerupere, într-o carceră de 40 pe 40 cm, unde abia de intrai fără haine, regimul era și de înfometare, adică în prima săptămână primeai un sfert de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și acum fără nici un duh. Se ridică din genunchi și când voia să se arunce în apă i se deschise în față o priveliște înspăimântătoare: pe luciul apei care se întindea înaintea lui i se păru că vede o prăpastie îngrozitoare. În clipele acelea de spaimă i-au trecut prin față toate destrăbălările vieții sale și conștiința a început ca să-l mustre. Un pas îl mai despărțea de tot ceea ce vedea în fața ochilor. Îngrozit o luă la fugă, la întâmplare, pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ora zece. Discuție lungă cu Vally, care, fără a fi definitivă, nu întârzie a ne împăca. Ne-am amuzat pe socoteala colierului pe care amicul meu tocmai îl cumpărase pentru logodnica lui. Afară, lapoviță și ninsoare, iar pe deasupra - un frig îngrozitor. 6 noiembrie 1949 După ce m-am trezit am avut tot timpul impresia că ar trebui să merg undeva, sau că ar trebui să fac ceva, ceva esențial, dar nu știam ce... Nici nu știu de fapt ce voi face astăzi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poștă. Intrat la Monsenior, am pus mâna pe Banchetul lui Platon și am citit vreo patruzeci de pagini. În ceea ce privește programul meu, nu l-am respectat nici măcar pe jumătate. Mâine, poate, voi face mai bine... 8 iulie 1952 Am o tendință îngrozitoare de a mă atașa de gratuit, de inde terminat și de a evita precisul și utilul. Decis în sfârșit să-mi respect programul, în loc să încep prin a lucra pentru examenul de stat, am început să fac, ca lectură obligatorie, istoria
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
negru și cu nasul cojit. Am avut din cauza emotivității sale și câteva zile agitate. Totul însă s-a liniștit și se va sfârși definitiv în chipul cel mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din cele mai sumare, și sug sifon cât este ziulica de mare. Citesc, dar destul de puțin. Activitatea mea intelectuală scade pe zi ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Lucrul acesta îl știam și eu, și dacă urmăresc într adevăr ceva în viață este tocmai faptul de a deveni un prieten desăvârșit. Trist sunt și acum, dar de data aceasta e o tristețe cu totul diferită de dorul acela îngrozitor care m-a chinuit nu demult... 1 septembrie 1952 Suntem toți vinovați... Vinovați de a fi în viață! 5-8 septembrie 1952 La marginea nebuniei! 10 septembrie 1952 Am din ce în ce mai mult impresia că toate realitățile mele, felul meu de a trăi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi se spune de la sine... 11 martie 1953 Săptămână din cele mai laborioase: îmi petrec tot timpul cu traduceri, iar apoi cu pregătirea lecțiilor mele de rusă. Detașare aproape completă cu privire la lucrurile exterioare. O anumită indiferență binevoitoare față de Mihai... Teamă îngrozitoare, chiar panică, la ideea că ar putea veni cineva să mă viziteze și să mă deranjeze din munca mea. 12 martie 1953 Mă formez la școala discreției și a tăcerii și încep să iubesc acest comportament totdeauna calm, totdeauna binevoitor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toate relațiile ei, și în primul rând de prietenia Floricăi Bagdasar, alerga pe la toate ministerele de resort ca să obțină medicamentele cele mai noi, netestate încă... Pesemne însă că toate această oboseală o ajuta să scape, măcar pentru câteva ore, de îngrozitorul gând care i se înfipsese în suflet ca o gheară: acela de a mă pierde. Sub imperiul acestei frici, fără îndoială, se abătuse și pe la insti tut, dezlănțuind, după câte am auzit, un scandal atât de monstru, cu ecouri până la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și cu amănunțime. În primul rând despre mine: mă simt destul de bine. E drept că sunt încă slăbit. Temperatura rămâne constantă: dimineața - 36,8 iar seara - 37,2. Grețuri nu am. În schimb, de ieri, m-a apucat o urticare îngrozitoare pe tot trupul. Sper că o să-mi prescrie ceva tranchilizant. În ceea ce privește modul de viață: mă scol cam de două ori pe zi. Îmi fac patul, mă duc la toaletă, îmi spăl vasele... Dimineața mă spăl și îmi aduc apă proaspătă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
În orice caz, după evidenta ameliorare a cazului meu, nu tre buia în nici un chip să stau mai mult de două săptămâni în acel spital, de altfel destul de primitor. Cu trei zile înainte de acest termen s-a întâmplat însă ceva îngrozitor: am avut o reșută! Mă simțeam mult mai rău, aveam amețeli și grețuri, stomacul mi se stricase din nou și căpătasem culoarea simptomatică, temperatura crescuse vertiginos... Aceasta însemna o prelungire la infinit a șederii mele la spital. și pe loc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit, aidoma ochilor unor asiatici care-ți lasă impresia că sunt orbi, nevăzând nimic din cauza acestor jaluzele atât de apropiate și pe care dintr-un slab impuls de reminiscență creștin-ortodoxă, îi compătimim pentru îngrozitorul handicap estetico-funcțional. Și-a potrivit pe mâini mănușile cu un singur deget cel opozabil și stabilizată de cele două valențe prețioase, sufertașul cu mâncare și plăsuca de pâine, a pornit la drum spre casă, nu înainte de a spune cu voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vreme îndelungată, în patul în care patru frați și-au odihnit trupurile noapte de noapte timp de șase ani, trăindu-și visele, speranțele și nădejdile care dimineața se spulberau în cele patru zări odată cu răsăritul soarelui, lăsând locul unei realități îngrozitoare, hâde și dezarmante care-ți lua piuitul. Spune, Doamne, cu ce suntem vinovați? "Câte greșeli și câte păcate am făcut?" (Iov, 13:23) Și se făcuse dimineață. Trebuia să ne sculăm și să începem o nouă zi. Care "zi"? Ascultați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate sub apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele ei îl putea introduce în orice clipă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când "pământul era netocmit și gol", neexistând încă pe suprafața lui nici un exemplar din această corcitură hibridă, monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se mai răcește puțin, rupe din ea și împărțiți-o frățește între voi. Uite, aici curge produsul finit. Ungeți-vă pâinea cu ulei și mâncați. Nu uitați de cățelandru. ...După nouă zile și nouă nopți de chin, după un calvar îngrozitor, hrăniți la limita subzistenței cu boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită de ne clănțăneau și ni se spărgeau dinții în gură de atâta ronțăială și ni s-au veștejit și s-au subțiat mațele încât era cât pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a scris mamei să-și ia copiii și să-l urmeze în satul Gelu. Mama ne-a făcut câte o trăistuță în care ne-a pus câte o felie de mămăligă și o sticlă cu apă. Înghesuială inimaginabilă. O călătorie îngrozitoare cu același tren al foametei care-l adusese și pe tata în Banat. Nu exista niciun pic de respect, de stimă, de considerație. Dominantă era legea junglei: cel mai tare câștigă, cel mai slab pierde! Am ajuns în halta Gelu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut și, cutremurată de spasme, de spaimă și de revoltă, a reușit să articuleze primele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai mult, nici mai puțin decât eliminarea și alungarea noastră din teritoriul pe care și-l revendicau cu obstinație monstruoasă. Dacă noaptea aveau curajul să se strecoare peste noi și printre noi, provocându-ne o repulsie crescândă și o frică îngrozitoare încât adormeam cu bețele în mâini pentru ca apărarea să fie mai eficace, lovindu-i pur și simplu pentru a-i îndepărta, ziua, în absența noastră, într-o cumplită bătaie de joc, excavau și dislocau o cantitate atât de mare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi ști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meu dulce, din lumea asta trecătoare, din trupul meu trecător?" (cântec de gheișă, sec. XVI). Citit la lumina unui bec chior, în timp ce eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a nu fi deranjat. Cu ce voluptate, cu ce satisfacție a rezistenței intelectuale se poate citi atunci când ești de planton! Imposibil de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în autobuz în ultimul moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să fie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]