6,555 matches
-
năsălia cu colaci și colivă. Cele 7 împletituri din pâine, numite „capete”, aveau următoarele forme: „I” - Iisus, „X” - Hristos, „S” - soarele, câte două bucăți din fiecare și colacul mare rotund. Elena Huștiu era una dintre femeile care făcea capete pentru înmormântări. Toate acestea erau împodobite cu „pomișori”, sub forma unor țepușe din lemn de brad, în care se înfigeau fructe (mere, nuci, prune uscate). „Uneltele”, adică prapurii sau steagurile, felinarele și crucea, aveau legate, la rândul lor, câte un prosop cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
victorie strălucită asupra unui dușman redutabil. Prapurii reprezintă drapelele sau stindardele zdrențuite ale bătăliei câștigate, cu figura generalilor auxiliari ai împăratului care au luat parte la luptă. Ajuns la biserică, mortul este introdus în biserică unde se oficiază slujba de înmormântare - Prohodul, la finalul căreia, după un scurt necrolog care evocă faptele bune ale răposatului și compasiunea familiei, în cel mai emoționant moment rudele și cunoștințele decedatului își iau rămas bun de la acesta. Sicriul este, în final introdus în groapa
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
familiei, în cel mai emoționant moment rudele și cunoștințele decedatului își iau rămas bun de la acesta. Sicriul este, în final introdus în groapa săpată din timp. Deasupra gropii se dau de pomană groparilor un cocoș și o găină. După înmormântare, toți participanții aruncă pământ în groapă, cu vorbele „să-i fie țărâna ușoară”. Urmează praznicele de 3, 9 și 20 de zile, ridicarea panaghiei la 40 de zile, parastasul de 6 luni și de 1 an, purtarea prescurilor 1 în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1 în Postul mare, deshumarea la 7 ani și, apoi, un număr de pomeni încredințat rudelor prin diverse pomeniri ocazionale. - 40 de zile aveau loc practicile menite să ușureze trecerea în cealaltă lume a celui dispărut. După praznicul din ziua înmormântării, pentru integrarea celui mort în „lumea de dincolo”, obiceiurile funerare presupuneau: purtatul doliului, aprinderea lumânărilor, tămâierea casei și a mortului, purtatul de către femei a părului despletit, purtatul bărbii de către bărbați. La moartea unui flăcău sau a unei fete mari, cel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se dau de pomană străchini cu mâncare caldă, ulcele cu vin, colaci și lumânări aprinse, de sufletul celor morți. Exista credința conform căreia lumina și aburul mâncării calde ajung la sufletul celui decedat. Înainte de a se împlini un an de la înmormântare, se face praznicul cu bucate tradiționale. Până a nu se împlini 7 ani de la data decesului, se face dezgropania. Cu această ocazie se dezgroapă rămășițele decedatului, se spală oasele cu vin, se pun într-o bucată de pânză albă, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Aceasta se realizează În timp ce yoghinul stă Într-un vas umplut cu apă până la subsuori. Se spune că fachirul respectiv, cu câteva zile Înaintea experimentului, ia un fel de purgativ și ține câteva zile un regim cu lapte bătut. În ziua Înmormântării sale, În loc de mâncare, Înghite Încet, În prezența adunării, o bucată de pânză albă de trei degete și lungă de treizeci de iarzi, după care o scoate pentru a Îndepărta toate materiile străine din stomac, curățindu-și În prealabil intestinele așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mare; 250 de ani e o perioadă care depășește, câteodată, chiar și cele mai optimiste evaluări ale capacităților de tip yoga de a reveni la viață după experimentul Înhumării. Honigberger asociază aici, așa cum probabil asocia istorisirea pe care o relatează, Înmormântarea În poziția lotus, documentată deseori prin excavațiile arheologice chiar și pentru epoci preistorice (la Mohenjo-Daro), și resuscitarea după Îngropare (Îngropare volitivă, deci experiment, de unde „tehnică fakirică”). Cele două elemente au câte un corespondent efectiv: 1) cel mai probabil, Guru Arjun
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este asemenea a ceea ce este sus pentru a forma minunile lucrului unic", scrie în Tabla de smaralgd marele hierophant egiptean Hermes Trismegistus Ritualurile, fie ele de botez, de împărtășanie, de primire a Duhului Sfânt (mir), de nuntă, de rugă, de înmormântare, ritualurile sunt parte din inițierea întru Dumnezeu. Zecile, sutele de mii de ani, dezvoltarea civilizațiilor așa zis științifice au atenuat, nu vreau să spun distrus legătura prin vis, viziuni și călătorii de-a lungul lumilor superioare. Etericul și astralul, mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca și sania în Rusia. Urnele celor incinerați erau depozitate domestic la Roma și la budiști, în cinerarii la etrusci, în catacombe la greci. Turnurile liniștii ale perșilor erau pentru ca vulturii sau alte animale să poată sfâșia trupurile aruncate acolo. Înmormântările fără sicrie din Roma și Palestina, îmbrăcate cu fibre din plante în India au fost urmate de cele în sicrie din lemn, jad, metal, și sarcofage. Dintotdeauna decedații erau însoțiți de obiecte care să le ușureze viața de dincolo sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întregii societăți 151. Societățile secrete și mișcările mistice din colectivitățile indiene americane se apropie de activitatea extatică care caracterizau odată șamanismul 152. În America de Sud153 șamanii se bucurau de un respect deosebit, având rolul de a conduce ritualurile de înmormântare sau naștere, cu aceeași autoritate ca un preot dar, în plus aveau puterea de a se transforma în animale ce beau sângele dușmanilor. În peninsula Malaezia și în Oceania spiritele cerești îl ajută pe șaman să vindece utilizând cristale de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nașterea sa342 sau creaturi reptiliene ce ies din ouă, plante din semințele încălzite de actul crerației. Dar peste tot, înainte de aceasta, exista haosul. O ordine latentă se impune treptat între fertilitate și moarte. Acest aspect este prezent în ritualurile de înmormântare, când intrând în pământ se așteaptă să renască din locul de repaos al străbunilor de la care noile generații provin. Asemănător cu acesta este mitul în care lumea este creată din părinți primordiali, simbolurile cerului și pământului, ei arătându-se la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tot aventura 919. Poesia exprimă din vis, dintr-o presupusă realitate, din conștient sau subconștient lumea unei iubiri, a trăirilor de la naștere și până la moarte, cu ritualul strâns legat de tradiție, botez, nuntă și iar botez, și iar nuntă... și înmormântare și iar botez. He who bends to himself a joy Does the winged life destroy; But he who kisses the joy as it flies Lives in eternity-s sun rise920. Un zbor, o alergare, înotul prin ape și aer, o metamorfoză
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Paul oferă numeroase exemple, Gal 3:10-14 repetă Dt. 21:23 și Dt 27:26 în care se justifică prin credință sacrificiul lui Cristos, și nu prin împlinirea Legii lui Moise, blestemul asupra obștii având rolul de a urgenta înmormântarea sau explicația dependentă de Septuaginta privind odihna lui Dumnezeu în ziua a șaptea în Evr 4:3-9 asemenea Ps 95:11. 223 Codul Bibliei, vol I și II, Editura Nemira, București, 1998. 224 Christian Rosenkreutz, The Chemical Wedding, 1616. 225
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
după moarte, și aceasta cu condiția de a-și fi îndeplinit sarcinile pe pământ. Moarteanuntă din balada Miorița este prezentă și în tradiția noastră populară. Tinerii și tinerele care mor înainte de căsătorie, li se face “nuntă” în aceeași zi cu înmormântarea. Obicei orfic care ne duce cu gândul la vechiul mit, cu nimfa Eurydice, care pășește în Hades chiar în ziua nunții sale. În Miorița, Orfeu este înlocuit cu păstorul care își “privește” moartea, resemnându-se. Astfel, Destinul urmează a fi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dedicat în anul morții. Mai întâi în necrolog: "Națiunea mea, îmbracă doliu!... Literatura noastră, jelește!... Poezie română, plânge! Vi s-a dărâmat o columnă, vi s-a stins un luceafăr, vi s-a răpit o podoabă..."93. Și apoi după înmormântare: "A fost un luceafăr al poeziei române ș-a trăit în mizerie; dar a vinit moartea, i s-a făcut milă de suferințele lui și i-a stins viața. E bine cel puțin la înmormântare datu-i-s-au onorurile cuviincioase!"94. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
podoabă..."93. Și apoi după înmormântare: "A fost un luceafăr al poeziei române ș-a trăit în mizerie; dar a vinit moartea, i s-a făcut milă de suferințele lui și i-a stins viața. E bine cel puțin la înmormântare datu-i-s-au onorurile cuviincioase!"94. Ceea ce trebuie subliniat e faptul că luceafărul a fost construit pe un suport democratic care era menit să reprezinte genialitatea ca o latență difuză a corpului social; și în plus, că Eminescu n-a fost decât
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
exterioară elemente interne ale operei poetului. Mitologizarea geniului eminescian a implicat un proces de "realizare" a temelor creației eminesciene, în sensul materializării în existența comună a unor reprezentări prin natura lor imateriale. Florile de tei care l-au însoțit la înmormântare, diversele ritualizări publice ale unor elemente de imaginar liric, obsesia plopilor etc., precum și receptarea unor poeme ca texte premonitorii, toate acestea țin de perpetuarea în viața reală a clișeelor poetice. "Sugestivă din punct de vedere al ceremonialului funerar este compoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să-i numească pe bunica și bunicul mama și tata și ei îi spuneau „fiul nostru”. Îi dădeau sentimentul că e fiul lor și exact așa se purtau cu el. Când au murit, tata a avut grijă de tot la înmormântare și el e cel care ține socoteala anilor care s-au scurs de la moartea lor. Mai târziu, când eram în clasa a IX-a și era Războiul de șase Zile10, bunicul a fost cel care a avut grijă de noi
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de economie politică, printre care Averea națiunilor, de Adam Smith. A redactat la comandă și o Istorie a reacțiunii (Geschichte der Reaktion, 1852) în două volume. Stirner moare în 1856 dintr-o infecție provocată de o înțepătură de insectă. La înmormântare au asistat doar câțiva prieteni, printre care Bruno Bauer și Ludwig Buhl. Și atunci de ce Stirner a stârnit atâta scandal? Aceasta s-a întâmplat pentru că a dus la extrem exercițiul criticii filozofice, postulând, la fel ca sofiștii, că inteligența nu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spune că opera narativă prezintă "istoria unui caz clinic" - o ilustrare sau o exemplificare a unei situații generale sau a unui sindrom general. Există apere - ca nuvelele Willei Gather Paul's Case (Cazul lui Paul) sau The Sculptor's Funeral (înmormântarea sculptorului) - care se apropie de această definiție. Dar romancierul prezintă nu atât un caz - un personaj sau o întâmplare - cât o lume. Marii romancieri au toți o astfel de lume - care se suprapune lumii empirice, dar se deosebește de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Gorovei. Un sector redutabil îl reprezintă folcloristica, domeniu în care activează Simion Florea Marian, Elena Niculiță Voronca, Dimitrie Dan, Artur Gorovei, Grigore Crețu (Originea cuvântului doină), O. Isopescul, care publică numeroase balade, basme, cântece populare, obiceiuri de la naștere, cununie și înmormântare. Se pune un accent deosebit pe aspectele etnografice și pe tradițiile populare (Casa țăranului român din Bucovina de Ioan Ștefureac, Muzeu românesc pentru Bucovina de Teodor Bălan). Un sector de asemenea bine reprezentat este acela al studiilor și articolelor despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
credințe, de idei, de concepte care, considerate în ansamblul lor, formează un corpus ce nuanțează o veritabilă ontologie”, S. își propune în lucrarea Viața spirituală. Un model ontologic (2001) să prezinte acest orizont, dedus mai întâi din textele ceremoniale de înmormântare, apoi din folclorul obiceiurilor și al basmelor. Autorul se referă și la elemente din cultura dacilor, prevenind că cercetările asupra acestui subiect trebuie ferite de accentele patetice sau naționaliste, caracteristice anilor totalitarismului. S. a elaborat, de asemenea, studii didactice consacrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
cunoaște istoria este condamnat să o repete.” Obținerea informațiilor s-a realizat prin consultarea arhivei bisericii creștine baptiste din Cuvin, arhivă care cuprinde procese verbale, registrele copiilor născuți în biserică, căsătorii și transferuri de bilete membrale cât și aprobări pentru înmormântări din partea primăriei locale. Această arhivă este constituită din 1949 și conține date din 1921 când s-a realizat construcția clădirii bisericii. S-a apelat mai apoi la intervievarea persoanelor în vârstă care au trăit perioade din istoria acestei biserici și
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Sofica, Cornelia). Oprea Adam a fost de meserie mecanic lăcătuș. Evenimentul trist pentru familie s-a petrecut în anul 1945 când fratele în vârstă de 57 de ani a plecat la Domnul, lăsând în urmă soția și cei șase copii. Înmormântarea a avut loc la data de 8 aprilie 1945 și a fost oficiată de Ioan Bâcu (Șiria diacon), Gheorghe Cicireanu (Speranța - Arad diacon) și Ioan Ban (Covăsânț). La acest eveniment a cântat corul din Covăsânț condus de fratele Butaru Adam
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
la data de 8 aprilie 1945 și a fost oficiată de Ioan Bâcu (Șiria diacon), Gheorghe Cicireanu (Speranța - Arad diacon) și Ioan Ban (Covăsânț). La acest eveniment a cântat corul din Covăsânț condus de fratele Butaru Adam. 5.3.3. Înmormântarea lui Ștef Maria După înmormântarea fratelui Oprea Adam în luna februarie, biserica din Cuvin a mai avut un serviciu de înmormântare în același an, în luna mai. De data aceasta o soră în vârstă și-a încheiat alergarea cu bine
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]