3,948 matches
-
în firea lui, iubitul meu, șoptesc eu în fața oglinzii, iubitul meu, soțul meu, eu am fost cu tine noaptea aceasta, nu mă transforma în dușmanul tău, nu deschide o prăpastie între noi, întotdeauna ți-ai dorit asemenea nopți, să ne învelim în straturi de dragoste, ca niște haine călduroase într-o zi rece de iarnă, de ce tocmai acum îți întorci fața de la mine, apoi mă aplec din nou deasupra robinetului, beau și beau și mă umplu de furie, ca și când o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în timpul nopții ne-a tăiat cu imparțialitate trupul în două, la comanda unui stăpân necunoscut. Draga mea, îl aud strigându-mă pe tonul tiranic al celor bolnavi, unde ești, am nevoie de tine, eu mă forțez să ies din baie învelită într-un prosop, ce vrei, întreb eu, mă uit cu teamă la ochii lui închiși, iar el spune, vreau să mă asculți, de câteva zile tot încerc să înțeleg ce anume mi se întâmplă, ce anume nu funcționează în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
meu ars, părea că mi-a trecut, dar imediat revine, se ascunde printre pături, asaltându-mă acum, că am rămas singură, fără apărare și fără protecție, o pradă ușoară, un melc fără casă, cu goliciunea sa moale și venoasă, mă învelesc în prosopul umed, nu va veni, somnul, nu îmi dă nici o clipă de liniște, nu va veni, dar din câte se pare ajunsese în cele din urmă, mai este încă destul timp, iată fața palidă a lui Noga aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să adorm când stăteam unul cu fața la celălalt, ne priveam unul pe celălalt cu ochii închiși, dar atunci o aud pe Noga șoptind, nu mai pot dormi, am dormit atât de mult, iar eu îi fac loc în pat, ea se învelește cu trupul meu, mirosul bolii o înconjoară încă, deși fruntea ei mai este doar puțin călduță, pentru o clipă am impresia că pământul se cutremură, până ce îmi dau seama că trupul ei lipit de al meu este scuturat de hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mișcări precise, îmi împrăștie părul în jurul capului, o dorință inocentă pornește din el, ștergându-mi inhibițiile, admirația pe care i-o stârnesc îmi pare exagerată, dar este atât de liniștitoare, învăluită de dulceața unui vis de dimineață, ca o prăjitură învelită în cremă, o dulceață ireală împotriva căreia nu are nici un sens să lupți, pentru că oricum nu este una reală, poți doar să o lingi, până ce crema se va termina, iar prăjitura va rămâne descoperită, goală și lipsită de gust, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
renunțat. Însă, mereu apar scântei noi care vor să danseze pe scena scriiturii. Au luat atitudine în scris și au surprins prin profunzimea gândurilor, prin insolitul sentimentelor și prin fragilitatea minții. Vârsta le permite să se descătușeze din ființa care învelește sufletul și să strige tuturor Mă înclin în fața lor și le mulțumesc, deoarece în cuvintele adunate într-o poezie, proză sau dramaturgie am descoperit frumusețea și puritatea, macabrul și disperarea, dezamăgirea, împlinirea.
A doua oară unu by Daniela Pavel () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92916]
-
anul următor, pe o ușă pe care în fiecare seară o puneam pe masă. Erau pe vremea aceea la Uniune niște uși foarte frumoase, capitonate. Deci în fiecare noapte luam una dintre uși, o puneam pe masă și așa dormeam, învelit cu drapelele patriei și ale partidului. Doar că dimineața mă durea îngrozitor spinarea. Cât nu eram angajat pe post de redactor, nu prea aveam șanse să primesc locuință, iar altă soluție nu exista la cât câștigam eu pe atunci. Posturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
masiv, iar alături, pe un tronuleț, stătea Doamna sa, Ruxăndrița. Voievodul era cam tras la față, iar sub urechea dreaptă cine-ar fi-ndrăznit să observe, ar fi putut gândi că zărește niște urme de dinți. Lângă ușă, pe un stativ învelit în catifea vișinie, stătea papagalul Alfred și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca să mă țină trează. Astfel, de la miezul nopții încolo, sub privirile fixe, sincere și neîncrezătoare ale diverșilor oameni de serviciu, ale lui Bill, gardianul de noapte, sau ale întârziaților care plecau ocazional după program, am recompus Planeta din bucăți, am învelit-o cu sârmă subțire și i-am atașat drăcovenia uriașă de metal argintiu, ca un jupon victorian din sârmă, care atârna deasupra întregii chestii în inele neregulate. În seara asta urma să aibă loc ceremonia dezvelirii obiectului în cadrul unei petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
n-ar fi refugìt o dată cu noi - ba unii Înaintea noastră - prin Codrul adânc. Și mereu tot verde. Plin de copaci și de glasuri. Mama coboară din vreme-n vreme În râpă, la pârâu, să ude prosopul uscat - m-a lăsat Învelit În cel ud și stropit cu oțet, de țânțari. Sunt mulțumit de refugiu, dar mă frige la inimă Duda. Ibomnica mea cea dulce și-nmiresmată m-a amăgit. Acum, să tot vrea ea: nu mai vreau eu! Uite: În loc să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole trandafirii, căzând din cer, ușurel, depunându-se: parașute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice mama picioarelor mele, pline de bube urâte pe sub genunchi - din pricina lor nu pot umbla, nu pot Îndoi genunchii, nu pot coborî la joacă. Le-am cules la scăldat, zice mama. Așa o fi. Din pricina gionatelor bolnave stau În calidor, Învelit În pături pân-la brâu. Și trăznesc a pucioasă, de parc-aș fi râios. Dar nu-s. Nu râie am adunat de la vale, la scăldat - altceva. Cu bube. Mi-a descântat Mătușa Domnica de-râie, e cel mai curat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi să se dezumfle - mama nu-l găsise), dar peste Hantut, nu; Încă nu. Parc-ar fi fost frate geamăn cu Cazimir. După ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu chiar cinci În cap, dar patru tot sunt. Nici mama nu știe asta. Nu simte; sau nu vrea să, tot una. În calidor. Mama ia În mâini câte un lucru. Îl privește, Îl cântărește, Îi vorbește. Pe unele le Învelește, le caută loc În bagaje. Pe câte unul Îlscoate. Îl pune la locul lui, din casă: - Tu stai aici!, Îi spune mama lucrului. Tu stai aici și ne-aștepți - s-a-nțeles? Cum să nu se Înțeleagă dacă explică Învățătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dor picioarele. - Și pe mine - hai să ne-așezăm cumva... - Dacă tot ne-așezăm, să ne-așezăm culcați!, zic. Dacă tot n-avem pat, vorba celuia... - Așteaptă să desfac plăpumile și să le-ntind... - Pe jos? Și cu ce ne-nvelim, dacă punem plăpumile jos? A, știu, de la Moș Iacob: ne culcăm pe pântece și ne-nvelim cu curu’... Ce inspirat am fost că i-am dat drumul de mână și am făcut un pas În lături: aud aerul vâjâind: - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așezăm culcați!, zic. Dacă tot n-avem pat, vorba celuia... - Așteaptă să desfac plăpumile și să le-ntind... - Pe jos? Și cu ce ne-nvelim, dacă punem plăpumile jos? A, știu, de la Moș Iacob: ne culcăm pe pântece și ne-nvelim cu curu’... Ce inspirat am fost că i-am dat drumul de mână și am făcut un pas În lături: aud aerul vâjâind: - Nu ți-e rușine?! Fiu de cadre didactice - În plus, refugiat? Dar ce-ai Învățat tu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar unde ești? Unde ești, Dumnezeule mare? Îți promit că nu te bat - nu te mai bat niciodată, dar vină la mama unde ești? - Aici. Și mi-e frig. - O, Doamne, Doamne, bine că te-am găsit... - Cu ce ne-nvelim, dacă ne culcăm peste plapome? - Cu paltoanele. Și lasă, dragu-mamii, că te ia mama În brațe, ai să vezi ce cald o să-ți fie... - Dacă tu mă iei În brațe și se face cald - se face și lumină? Știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi ieși de sub duș, iar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit, duios aproape, folosind cele mai grele vorbe, da, boscorodind acele (macazele!); neunse cu păcură când trebuia, se înțepeneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și slăvit de mulțimea cetelor de îngeri și de arhangheli". Se cheamă Duhul Sfânt, se sfințește apa, sufletul ți-e ușor. Este trei dimineața și în întreaga mănăstire forfotesc oamenii, ca în miezul zilei. Mulți copii, de diferite vârste, stau înveliți în pături, sau în brațele mamelor, iar cei mai mari trăiesc din plin minunea Sfântului Maslu de la Giurgeni. Deodată, marea de oameni este îndemnată de părintele stareț Antonie să meargă să primească mâncarea binecuvântată și pachetele făcute în numele Maicii Domnului
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ajung jos, am zis că nu mai pot coborî și am început să urc înapoi. Dar înapoi în casă am ajuns aproape imediat, n-a mai durat la fel de mult. Și acolo era cineva care dormea ghemuit pe jos, în mijlocul camerei, învelit cu multe pături, și-n jurul lui, peste tot erau o mulțime de reflectoare, o pădure de reflectoare care făceau o lumină groaznic de puternică, foarte obositoare. Și m-am trezit. rockin’ by myself Nunta fără piatră Dumitru UNGUREANU Născut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în America de Nord. Această dispariție va fi fatală pentru nenumărate specii vii și va pune în pericol însăși supraviețuirea omenirii. Emisiile de gaze, fenomen imputabil producției industriale, constituie o altă amenințare: dacă producția clorofluorocarbonaților ce reduc grosimea stratului de ozon care învelește atmosfera pare astăzi sub control, 23 de miliarde de tone de carbon îrezultate din combustia cărbunilor, a petrolului și a gazelor) umplu anual atmosfera, încălzind-o. La acest fenomen participă și alte emisii de gaze, iar situația se agravează tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se culcase cu Kizuki. N-ar fi trebuit să o întreb așa ceva. Nici n-am apucat să-mi termin întrebarea, că și-a luat brațele de pe mine și a început să plîngă înăbușit. Am scos așternutul din dulap și am învelit-o. Am fumat o țigară, privind pe fereastră la ploaia neîntrerupt\ de aprilie. Ploaia s-a oprit spre dimineață. Naoko dormea cu spatele la mine... sau poate nu dormise deloc. Fie că dormea, fie că era trează, cuvintele dispăruseră de pe buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când m-am trezit din Întunericul enigmatic care mă salvase, era ora zece, a doua oară, unu jumate. Când În sfârșit mi-am frecat ochii, alungând somnul, am observat că zăceam invers În pat. Îmi trântisem picioarele pe pernă, mă Învelisem cu cămașa (ruptă), și ceea ce până atunci mi s-a părut o perniță, la o inspecție mai profundă s-a dovedit a fi un cearceaf (plin de sânge), pe care Îl Înfășurasem În jurul capului (care mă durea). Lumina era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cu toate acestea, cheile despre care susțineam că erau pe masă au fost confiscate de către poliție. Agenda de lângă telefon, la fel. Poate că Dora avea un calendar? Încercam să mă concentrez. Poate că da. Cândva obișnuia să țină o cărticică Învelită În piele neagră pe biroul din camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]