4,216 matches
-
pasăre de noapte. Pentru câteva momente le era teamă și să respire. Femeia se repezi la bărbatul ei și strigă cu un sunet ascuțit parcă neomenesc: -Octave nu muri mă, lasă să se facă ziuă, mergem la spital, acum mergem... Țipătul ei îl scoase iar din amorțire pe ciudatul de pe scaun care strigă spre geamul șiroind de apă „Trebuie să răspunzi cu biologicul unei lumi care ține atât de mult la biologic, incapabilă săși sacrifice o parte din concret pentru o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de ploaie pe care-l avea întotdeauna în camera de serviciu. O buturugă lungă și negricioasă veni adusă de apă chiar lângă picioarele sale și pentru o clipă i se păru că recunoaște silueta femeii de abia plecate. Scoase un țipăt de groază, se clătină aproape să cadă, apoi fugi cu pași grei spre cantonul ce o aștepta cu ușa deschisă, conturând un dreptunghi de lumină, asemenea unui liman plin de viață. Urcă treptele vijelios și intră precipitat în camera de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de beton ale căii ferate. Curând apăru și silueta mare a unui om, o siluetă care de jos părea înaltă cât turla bisericii, în mână cu o unealtă ciudată asemănătoare unei lănci arhaice. Îi veni să strige după ajutor, dar țipătul nu reuși să iasă, se zbătea undeva în gât până ce matahala ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu steag negru înfipt într-o latură, sicriul greu și plumbuit în care cică se afla un mort, despre care omul acela cu privirea îndurerată spunea că ar fi fost bărbatul ei, dar ea nu putea spune nimic, numai un țipăt interior neterminat, îngrozitor de nelogic, neauzit decât de ea, o inunda încet, încet ca o apă neagră. Rămăsese cu cei cinci copii mici, neștiutori de ce li se întâmplase, care-l așteptau în continuare pe tăticul, pe acel nene bun care se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
știe de unde, se lipesc de ceva, de cineva, ca apoi să dispară fără urme cu gândurile și visele lor cu tot, fără să lase nici un fel de urme, exact ca frunza asta, nu am auzit decât foșnetul ei ca un țipăt imediat potolit, ca apoi să dispară privirilor noastre, amestecată cu lutul de pe talpă, ca să fie până la urmă lepădată undeva în noroiul greu al drumurilor, putrezind neștiută, îngroșând pământul acesta nesimțitor la asemenea lucruri, de parcă menirea lui este aceea de a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la București. Duminică seara va fi înapoi la Paris"22. La conferința de presă, B. Poulet o întreabă de agresiunea ei din '77, trezindu-i amintiri neplăcute. Monica Lovinescu se consolează încă o dată cu gândul că "funcționarul de la poștă care la țipătul meu i-a pus pe fugă pe agresori, m-a scăpat într-adevăr de la ceva mult mai grav. Mă întrebasem de-atunci mereu dacă voiseră să-mi dea doar o lecție sau să mă suprime. Răspunsul îl am acum: să
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
execuții, la urma urmei neechivoce, erau bune pentru revoluțiile trecutului. La vremuri noi, și la "om nou", metode noi. Știu, pentru a fi lucrat cu el în seminarul său de regie experimentală, lupta lui de fiece clipă împotriva retoricii, a țipătului, a ticurilor actoricești acoperind vidul gândirii și trăirii prin gesturi convenționale, prin agitație sterilă, prin imitație"267. Aceste comentarii nu trebuie privite cu rezervă sau considerate nefundamentate teoretic: Monica Lovinescu știe teatru. Știe pentru că îl studiază, îl joacă, îl urmărește
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
care fenomenul începe să se producă, chipul i se șterge, urmând să fie apoi reconstituit de autorități: mut, incolor, mediocru, imposibil de readus la formele inițiale. Sentimentele o determină să încerce întreruperea operației, dar nu reușește: "Mi-am reprimat un țipăt. Gata, se întâmpla. Venise rândul ochilor. Se ștergeau, începând cu culoarea, pe care neglijasem s-o învăț la timp, pe care o pierdeam pentru totdeauna. Când nu a rămas decât o piele netedă, întinsă, m-am ridicat să plec"(p.
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil Petrescu) - Hiperbola verbală se poate suprapune unei dezvoltări a metaforei verbale, unei antiteze etc.: poți zidi o lumentreagă, poți so sfaremi... (M. Eminescu); Departe, vedeam cum îți arde țipătul. (Gellu Naum) - Hiperbola complexă, dezvoltată poate asocia hiperbole nominale sau verbale: Sălbaticul vodă en zale șin fier / Și zalelei zuruie crunte, / Gigantică poarto cupolă pe frunte, / Și vorbai e tunet, răsufletul ger, / Iar barba din stângai ajunge la cer, / Și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acestui semn artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este și o artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Pentru ce rațiune exactă a fost pus în azil? Pentru a o căuta? Neputând-o veghea acasă? Neputând-o hrăni? Pentru că inspira frică sau pentru altă rațiune? * Crize nervoase Era supus la crize nervoase? Dacă da, cum începeau? Cu un țipăt la începutul crizei? Devenea palid? Cădea ori și unde? În stradă? În foc? Obrazul îi devenea violent? Spumă la gură? Strângea mult membrele? Făcea mișcări mari? Vorbea în timpul accesului? Sau după? Cât timp ținea criza? O minută sau un sfert
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ceea ce-i seamănă (se poartă asemănător) că are senzații; vede; este orb; aude; este surd; este conștient sau este inconștient.“ (Cercetări filozofice, § 281.) Expresiile noastre despre experiențe subiective nu le „descriu“ așadar, ci le „exprimă“, tot așa cum un gest, un țipăt, o expresie a feței sau un fel de a râde exprimă indiferența, frica, resemnarea sau amuzamentul. În contrast cu enunțurile descriptive, Wittgenstein caracterizează expresiile despre stări subiective ca Ässerungen (exprimări, manifestări) a ceea ce simțim. În calitate de „manifestări“ ale stărilor subiective, ele sunt pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atitudinea corpului, expresia feței și a ochilor. Când începe să vorbească, copilul este învățat să folosească cuvinte pentru a exprima ceea ce exprimă și manifestările nonverbale ale stărilor subiective. Bunăoară să folosească expresia „mă doare“ pentru a exprima ceea ce exprimă și țipetele de durere sau gemetele. Referindu-se la modul cum învață o ființă omenească folosirea cuvântului „durere“, Wittgenstein scrie: „Iată o posibilitate: cuvintele vor fi legate cu expresia originară, naturală, a senzației și puse în locul ei. Un copil s-a lovit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ei. Un copil s-a lovit, el țipă; iar acum adulții îi vorbesc și îl învață exclamații și, mai târziu, propoziții. Ei îl învață pe copil o nouă comportare pentru durere. «Tu spui, așadar, că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală este, ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 289 prin urmare, o „manifestare“ a durerii, la fel ca țipătul. Și anume o „manifestare“ pe care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
țipă; iar acum adulții îi vorbesc și îl învață exclamații și, mai târziu, propoziții. Ei îl învață pe copil o nouă comportare pentru durere. «Tu spui, așadar, că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală este, ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 289 prin urmare, o „manifestare“ a durerii, la fel ca țipătul. Și anume o „manifestare“ pe care o întâlnim doar la ființele omenești.44
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală este, ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 289 prin urmare, o „manifestare“ a durerii, la fel ca țipătul. Și anume o „manifestare“ pe care o întâlnim doar la ființele omenești.44 Există o înclinație puternică de a presupune că atunci când vorbim despre „ceea ce simțim“ noi descriem „ceea ce simțim“. Cuvintele „Aștept cu nerăbdare.“ ar descrie ceva, ca și enunțul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
45 Nu poate să fie vorba însă de nimic din toate acestea în cazul expresiilor despre ceea ce simțim. Expresiile verbale ale durerii nu se bazează mai mult pe introspecție, înțeleasă ca observație asupra a ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce conferă semnificație acestor exprimări sau manifestări.46 Multe din însemnările lui Wittgenstein sunt îndreptate împotriva reprezentării că distincția dintre durere
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
verbale despre ceea ce simțim la ceea ce simțim nu este diferit de cel al manifestărilor nonverbale. Și unele și celelalte sunt în aceeași măsură manifestări a ceea ce simțim. „Durerea, frica și plăcerea nu sunt publice în felul în care sunt urletul, țipătul și strigătul; dar în măsura în care le percepem ca având o anumită semnificație, aceste senzații sunt un element intrinsec în descrierea a ceea ce auzim.“ (Marie McGinn, Wittgenstein and the Philosophical Investigations, p. 166.) Când percepem o anumită expresie a feței, a privirii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu un motto din Parmenide e, în esență, o meditație despre viul care apare ca mort; împresurat de întuneric, Eul ostenit de repliază asupră-și tânjind spre un quietism absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
această Doamnă, o privitoare ascultând fără să întrerupă, e o abstracțiune, o "Persona" cum se numea în retorica tradițională un astfel de receptor convențional. Din nou, monologul despre alchimia cuvintelor vizează inexprimatul și inexprimabilul; "cuvinte dezlănțuite se sparg în țăndări"; "țipătul vorbelor" și "cenușa cuvintelor" marchează stări-limită; a recurge la cuvinte fără nerv e ca și cum te-ai lăsa pe "un pat de spital". Asemenea altora, ardentul George Vulturescu așteaptă încordat cuvinte neîncepute, cuvinte-miracol: Când voi uita toate limbajele voi scrie fericit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și tu pe vremea neuitatului Raul Lopophat, n-aveam nici televizoare, nici telefoane mobile, dar nici calculatoare de tot felul. Și, totuși, viața era mult mai bună!" Brusc, Luci Kruppa sări în picioare. Rămase câteva clipe indecis, apoi scoase un țipăt. Bubu nu se miră de comportamentul prietenului său: Luci ăsta a fost întotdeauna un excentric. Kruppa simți o nevoie cumplită s-l omoare pe Rapaport. Pe urmă gândi că Bubu oricum se va sinucide în curând. Așa că mai țipă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Săgeta cerul precum sufletul meu. O pasăre înțelege mai bine vacuitatea și se folosește de ea. Căci numai ce e gol poate fi plin. Depind de o pasăre. Veri în șir adormeam și mă trezeam în gunguritul și micul ei țipăt, căci își făcuse cuib la mine la fereastră. A avut o nuntă frumoasă, apoi și-au clădit cuibul cu o migală incredibilă. Acolo se nășteau puii, creșteau și învățau să zboare. Toamna era trist, căci plecau și rămîneam mai sărac
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și tu pe vremea neuitatului Raul Lopophat, n-aveam nici televizoare, nici telefoane mobile, dar nici calculatoare de tot felul. Și, totuși, viața era mult mai bună!" Brusc, Luci Kruppa sări în picioare. Rămase câteva clipe indecis, apoi scoase un țipăt. Bubu nu se miră de comportamentul prietenului său: Luci ăsta a fost întotdeauna un excentric. Kruppa simți o nevoie cumplită s-l omoare pe Rapaport. Pe urmă gândi că Bubu oricum se va sinucide în curând. Așa că mai țipă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și obștească, să nu meargă la teatre, filme sau să asculte radioul, considerând toate acestea ca acțiuni ale comuniștilor de a «otrăvi» sufletele oamenilor și de a-i atrage de partea lor. Refuză cu încăpățânare serviciul medical, folosesc prorocirile, tremurăturile, țipetele și alte practici mistice și reacționare.[...] Ca urmare a acestor învățături, a încetat din viață la începutul lunii octombrie a.c. D.I., membru al acestei grupări, în vârstă de 45 de ani, care a lăsat în urmă 6 copii, toți sub
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]