7,946 matches
-
țin de scaun, cu dinți. S-au plătit de-o vreme-ncoace doar cu sânge recipise, Taxe pe nemernicie și impozit pentru vise. E călcata în picioare demnitatea și-n justiție, Infractori bogați câștiga licitații-n coaliție. Cicatrice e tăcerea, țipat fiecare rană, Se ridică-n coate dușii și prin fum de dor, orfana, Disperată plânge țară biciuita de durere, Doamne, pește spini de foc cerne mir și mângâiere! Referință Bibliografica: SPINI DE FOC / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
SPINI DE FOC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379404_a_380733]
-
copilăriei, jocurile cu prietenii de pe stradă, de-a hoții și gardiștii, de-a v-ați ascunselea, reaud strigătele noastre ascuțite și pe mama care, grijulie, ieșea ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
de viscol, de avalanșe de nea... Simt susur de ape și cântec de îngeri / Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri Poeta subliniază cu stilu-i caracteristic drama omului cu evenimentele cruciale ale existenței sale, nașterea și moartea: Ne naștem țipând și, când plecăm, / Lăsăm pe alții țipând în urma noastră. Dar de fiecare dată autoarea își găsește echilibrul sufletesc în însăși minunatele sale versuri, care printr-o inspirație Divină, vin plutind, parcă, de undeva din infinitul făpturii umane, din adâncurile incognoscibile
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
susur de ape și cântec de îngeri / Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri Poeta subliniază cu stilu-i caracteristic drama omului cu evenimentele cruciale ale existenței sale, nașterea și moartea: Ne naștem țipând și, când plecăm, / Lăsăm pe alții țipând în urma noastră. Dar de fiecare dată autoarea își găsește echilibrul sufletesc în însăși minunatele sale versuri, care printr-o inspirație Divină, vin plutind, parcă, de undeva din infinitul făpturii umane, din adâncurile incognoscibile ale materiei cenușii și se revarsă în
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
Emoție > DULCE-AMAR Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Coboară amurgul sărutând pământul, Într-un hotar de gand mi-e prins cuvântul, Pământul tremura prin frunze,scuturând Arama,vioară vântului se-aude-acum plângând. Țipat de pescăruși îmi este acum gândul, În zborul lor ma-nalt și eu cu vântul Și vreau să plâng,să cânt,apoi să tac Până ce stelele mi se scufunda-n lac. Nu poți să treci al inimii hotar, Nu vei
DULCE-AMAR de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379480_a_380809]
-
și să zboare-n văzul tuturor, Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântar În lin balans, să văd ce grele mi-s păcatele Sau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării, Ca o corabie m-aș avânta în val curat, Să port comorile în infinitul inimii Și să le prind, apoi, pe crengile mirării. De tu mi-ai dărui lumina
ALEGERI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379602_a_380931]
-
08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Inelul (partea VI) Privind după ei simți cum o cuprinde furia din nou. Își strânsă pumnii până simți unghiile lungi intrând în carne. Fiecare mușchi i se încordase și avea o poftă teribilă să țipe, dar era prea multă lume bună în casă și nu vroia să se dea în spectacol. Se răsuci brusc și o luă la fugă pe scări. Intră în dormitorul ei și aruncându-se în pat țipă cât putu cu fața
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
o poftă teribilă să țipe, dar era prea multă lume bună în casă și nu vroia să se dea în spectacol. Se răsuci brusc și o luă la fugă pe scări. Intră în dormitorul ei și aruncându-se în pat țipă cât putu cu fața ascunsă în pernă. Se ridică brusc și începu să patruleze prin cameră - Gândește Miruna, gândește! Cine putea să-i spună? Cât de mult știe? Fir-ar să fie! Cum naiba a aflat?? Ahh... O apucau furii
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
capului să se lase păgubașe. Dacă am văzut că nu-mi dau pace, le-am băgat într-un buzunar și-am tras fermuarul peste ele, zic, poate se liniștesc. Da de unde, ele se învârteau ca proverbu* într-o căldare, și țipau să le dau măcar drumu* Le-am scos apoi afară, că tot era soare, să se bronzeze, să mă lase-n plictiseala mea Când să le las jos, am văzut pisica și mi-a fost frică să nu le mănânce
CU ALTE CUVINTE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379638_a_380967]
-
e netul... Tu taci... Când bolile te frâng, Ești jupuit prin clinici, Vii viu, pleci mort, doctorii strâng Averi hoțești și-s cinici... Tu taci... Copilul ți-e bătut De unguri din echipă De ziua Țării; Imnul mut... Al ungurilor... țipă! Tu taci... Furat la buzunar, Guvernul te jupoaie, Te-ndatorează pe-un amar De ani, de te îndoaie. Tu taci... Dușmanii îți impun Ce bei, ce-nghiți Ești cobai, Prin codexuri azi te răpun, Mortalitatea-ți proba-i. Tu taci
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
Poezie > Vremuri > ÎNTOARCEREA LUI ȚEPEȘ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin
ÎNTOARCEREA LUI ŢEPEŞ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381080_a_382409]
-
Câinele credincios mușcă mâna care îl lovește. Sluga fricoasă fuge de la stăpânul avar. Eva ta va pleca, într-un final, de lângă tine, Adam, tu, cel care ar fi trebuit s-o țină la pieptul său, cinstindu-ți carnea care a țipat când coasta i-a fost smulsă. Ai înrobit-o. Va veni vremea când se va rupe de tine, când va simți că misiunea ei alături de tine s-a încheiat, că nu vă mai leagă nimic. Adam, ea poate! Tu nu
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
tăcere chinuitoare. Spre seară, se auzi zgomot afară, apoi pașii cuiva care se scutura de zăpadă în fața casei. Dintr-o dată, ușa se dădu de perete și un uriaș își făcu apariția, aplecându-se mult ca să poată pătrunde înăuntru. - Tati, tati! țipară băieții cu bucurie, împingându-se unii pe alții, să-i sară în brațe. - Haidarăți la tata, crailor! râse uriașul, scuturându-și hainele și părul de neaua înghețată. Apoi îi cuprinse pe toți deodată în brațele lui imense și îi sărută
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Dumnezău! și sări ca un ghepard la atacator, să-i ia arma din mână. - Niculaie, ogoaie-te, mă! Dă-o-ncolo de pădure, ducă-se pă pustii! strigă Ilona cât o ținu gura, încercând să-i despartă. Copiii începură să țipe și ei de-a valma. Era un vacarm îngrozitor, presărat din belșug cu înjurături din toate părțile. Deodată, se auzi o împușcătură. Pistolul se descărcă brusc în abdomenul lui Niculaie, străpungându-i ficatul. În secunda următoare, acesta căzu ca secerat
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe grumazul unei clipe, rătăcind prin negre oaze, rămurele par să țipe, prin copacii arși de raze. Guguștiucul mândru-n pene, pe sub guler de mătase, prinse-un greier mic de gene, în cuib vesel se întoarse. -Lasă-mă să-ți cânt rugu-te! inima să-ți sting de jale, glasul meu de chin se-
GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381324_a_382653]
-
2017. În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă, Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă; Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă, Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mult În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
dramaticei existențe umane, incertă precum statuile de ceară. Poeta restabilește, cu mijloacele artei cuvântului, relația ... XXIX. FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016. Cad trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă, Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă, Natura revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agale Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, ... Citește mai mult Cad trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă,Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă,Natura revoltată așteaptă ajutor.Cazanele urgiei erup, dezlănțuite,Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi,Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e,Niciun suflet
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
n-am nici Troia, suprema mea temă E doar frumuseții, poet să-ți rămân - Iubește-ți în Sparta, de-a pururi, bărbatul - Și dă-i toata via, din strugurii-ți goi, Oferă-i tot mustul, și stoarce-i aluatul, Să țipe izvoarele vieții, din voi ... CÂNTECUL DANSATORULUI Dansăm în ploaie, iubito. Rotește umbrela ... Citește mai mult CÂNTECUL LUI PARISElena din Troia vinde struguri în piață.De ce, Regină? Ca bobul cel blondîn iedera-ți vie, flămând vagabond,Nu-mi vinzi, ca lui
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
-Și eu n-am nici Troia, suprema mea temăE doar frumuseții, poet să-ți rămân -Iubește-ți în Sparta, de-a pururi, bărbatul -Și dă-i toata via, din strugurii-ți goi,Oferă-i tot mustul, și stoarce-i aluatul,Să țipe izvoarele vieții, din voi ... CÂNTECUL DANSATORULUIDansăm în ploaie, iubito. Rotește umbrela... XVII. LIVIU JIANU - PUR ȘI SIMPLU NU ÎMI VINE SĂ CRED CE VĂD LA TELEVIZOR, de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014. Acum
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
Poezie > Vremuri > LUMEA E CU SIGURANȚĂ REA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului LUMEA E CU SIGURANȚĂ REA Lumea e cu siguranță rea... (pentru averi, de obicei) o cârtiță ce-și țipă afară spiritul... o mie la leu și dispune de soarta fratelui său, îi pune pauze la răni căci moartea miroase a trădare... dificilă viață când lacrimile devin universitare, balanța dragostei e cu susu-n jos, inocența dispare-n întuneric... ochi goi
LUMEA E CU SIGURANŢĂ REA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381446_a_382775]
-
o să ți le mărturisesc pentru a nu te stânjeni. Nu te voi tulbura! Vreau să fii fericit! Chiar dacă asta înseamnă să -mi arunc în Univers propriile trăiri. Promit să învăț să îți stau alături în tăcere! MĂRTURISIRE DE SUFLET ai țipat la mine, iar strigătul tău s-a transformat într-un fulger ce a încercat să săgeteze cupa sentimentelor mele. Dacă dorești să plec, poți să o spui șoptit ajutat de piviri din care să izvorască negația iubirii. Simt însă că
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
vă veți scoate și voi nepoții”. Aici s-a terminat dramă care în clasa avea impact vizual și emoțional și dacă ar fi putut fi filmată ar fi fost virală astăzi pe internet. Eu mă țineam strâns de bancă și țipam „lăsați-mă să învăț!”și copiii plângeau „nu o luați pe Andra”. Doamne ce vremuri. Vremuri în care lumea mai dorea să se sacrifice pentru principii, sacrificiul mai avea încă o utilitate. Astăzi și dacă mori pentru un ideal nu
CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381448_a_382777]
-
1929. El îl cunoscuse pe Marin. Se învecinau cu pământurile. Să fi avut vreo șapte-opt ani, când a scos caii pe câmp, să pască. Ca printr-un făcut, aceștia au ajuns pe pământul lui. Când l-a auzit pe Marin țipând și înjurând, a apucat să încalece un cal și a tăiat-o spre Moșteni, în largul câmpului. Marin, după el. Inima îi bătea să-i iasă din piept. Era gata-gata să-l prindă. La un moment dat, uitându-se înapoi
BLESTEMUL CAILOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381538_a_382867]