3,167 matches
-
extensia ambiantă, nu poate deveni operantă decît în măsura în care omul poate învinge spaima sub forma ei cea mai chinuitoare: spaima față de sine, spaima pe care i-o inspiră culmile, posibilitățile sale nerealizate sau abandonate, și spaima pe care o încearcă în fața abisului vinilor și greșelilor lui ascunse subconștient. Viața științifică ar avea așadar de realizat același pas ca și cel pe care a trebuit să-l realizeze viața mitică, într-o primă fază a epocii științifice, faptul de a avea drept unică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să-și transtituie ființe”, Norii, Pasărea Phoenix (1986), Oglinzile (1993), În adâncile fântâni ale mării (1997) cultivă intens concentrarea și sugestia orientală a haiku-ului, cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și gândului spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
alt ecran arată umbra proiectată a siluetei imersantului în spațiul virtualității, astfel că instalația devine un cadru intensiv al vizualizării. La nivelul conținutului, aplicația constă în trei lumi relaționate: natura (elemente vegetale, acvatice, terestre și cosmice precum pădurea, luminișul, heleșteul, abisul oceanic, pământul subteran și norulă, codul (liniile softului utilizate ca marcă a prezenței tehnologieiă și textul (scrieri proprii și fragmente poetice sau filosofice din Heidegger, Bachelard ori Rilkeă. Interfața lucrării poartă emblema experiențelor proprii de scuba diving ale artistei: prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din capacitatea de a se lăsa tulburat de omenescul existenței. Lirica lui începe prin a fi expresia unui stil de viață și sfârșește prin a-l determina. Confesiunea are un aspect abrupt uneori, violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu sunt antiteza absolută a sănătății morale ci etape necesare înțelegerii: „Împleticit în alge de lene și de vin, Neînsoțit de nimeni pe neguroasa cale Am descifrat misterul otravelor de crin
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Vezi și PUNCT DE VEDERE LIMITAT. punct de vedere perceptiv [perceptual point of view]. Percepția fizică prin care se prinde în vizor o situație sau un eveniment. ¶Chatman 1978. Vezi și PUNCT DE VEDERE CONCEPTUAL, PUNCT DE VEDERE. punere în abis [mise en abyme]. O replică în miniatură a unui text inserat în alt text; o parte textuală dublînd, reflectînd sau oglindind un aspect sau mai multe aspecte din întregul textual. În Falsificatorii de bani, gestul lui Edouard de a scrie
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
inserat în alt text; o parte textuală dublînd, reflectînd sau oglindind un aspect sau mai multe aspecte din întregul textual. În Falsificatorii de bani, gestul lui Edouard de a scrie un roman intitulat Falsificatorii de bani constituie o punere în abis. se spune că o figură din scut este în abis, cînd ea constituie o miniatură a acelui scut. ¶Dällenbach 1977. punere în intrigă [complicating action]. În terminologia lui Labov, partea dintr-o NARAȚIUNE care o definește ca atare. Acțiunea care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
oglindind un aspect sau mai multe aspecte din întregul textual. În Falsificatorii de bani, gestul lui Edouard de a scrie un roman intitulat Falsificatorii de bani constituie o punere în abis. se spune că o figură din scut este în abis, cînd ea constituie o miniatură a acelui scut. ¶Dällenbach 1977. punere în intrigă [complicating action]. În terminologia lui Labov, partea dintr-o NARAȚIUNE care o definește ca atare. Acțiunea care complică urmează ORIENTĂRII și duce la REZULTAT sau REZOLVARE. Este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sacrificiu. Cel ce visează se percepe probabil ca victimă a unei situații. Este la fel ca animalul lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
visează se percepe probabil ca victimă a unei situații. Este la fel ca animalul lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre două idei) și a unei lipse de conținut. Visul poate, prin urmare, simboliza fie șubrezirea unei relații, fie distanța înspăimântătoare ce există
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre două idei) și a unei lipse de conținut. Visul poate, prin urmare, simboliza fie șubrezirea unei relații, fie distanța înspăimântătoare ce există între sine și celălalt, ori între dorință și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că nu reușește să își exprime emoțiile, oricât de violente ar fi (frică, teroare, furie), și care sfârșesc prin a-l paraliza. Botul reia semnificațiile simbolice ale gurii, în dimensiunea lor animalică și primitivă. Întunecat și obscur, este asociat cu abisul primordial și înspăimântător și cu peștera pe cât de neliniștitoare, pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește membrele superioare pentru a se deplasa. Prin urmare, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
bucuria, dar și tristețea. Ea se nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan la sacru, de la umbră la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ca în modernismul catolic), era firească distincția dintre credință și pietate, pe de o parte, și cult, pe de altă parte, considerându-le elemente incompatibile (pentru că nu există o unitate de măsură comună) sau chiar excluzându-se reciproc. Părea insuperabil abisul dintre „religie”, formată din spiritualitate interioară pură, manifestată în mod necesar doar printr-o conduită etică coerentă, și „cult” care reprezenta tocmai contrariul, formalismul, lipsa de spontaneitate, indiferența pe plan etic, materialitatea. Dualismul pe care aici, în mod voit, l-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Rahab [monstru haotic mitic] și a străpuns balaurul? Nu ești tu oare cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, și a făcut adâncul mării în drum pe care să treacă cei răscumpărați? 10.5. Un Dumnezeu care eliberează În Iudeea postexilică i se reamintea mereu poporului că în vremuri străvechi Dumnezeul său înfăptuise fapte mărețe față de el
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
el însuși va denumi ceva mai târziu „sunetul originar”. P. nu este, cu toate acestea, un neoromantic. Căutarea „muzicii sferelor” în sinele lăuntric sau în sinea lucrurilor nu echivalează cu un act de cunoaștere metafizică. Distinct este tocmai sentimentul de abis, de întuneric, de neant chiar, pe care îl comunică lirica sa. Energetismul, enorm, ia forma unor stări de mirare sau de întrebare în fața misterelor lumii, steaua începând să fie un termen de referință. Versul din Frunze, pomi, arbori (1968) nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
un an mai devreme, exploatează capacitatea de a delimita, cu simplitate expresivă, imagini necristalizate, difuze, însoțite de prezența nebuloasă a unor sensuri mai mereu intuite, însă niciodată dezvăluite pe deplin. Imaginea fumului care ascunde înfățișările concretului (singurătatea poetului-copil, mizeria orașului, abisul sufletesc al omului modern) îi caracterizează cât se poate de bine poetica. Stelele fixe (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor) reprezintă un titlu și o imagine mai veche, figurând ca atare chiar în Cine mă apără. Acum P. își strânge toate fațadele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
tatălui, la treizeci și doi de ani, este eliberat, dar nu poate scăpa și de absurdul ce-i guvernează existența: acostează pe stradă o femeie și, victimă a împrejurărilor, ajunge la Miliție, unde, odată cu biografia, își scrie, prin punere în abis, și povestea recluziunii. Nedezicându-se de statutul său de personaj absurd, Nicolae Ostia acceptă acuzația pentru o vină care nu-i aparține, devenind emblematic pentru condiția individului într-un sistem social absurd. Următorul roman, Iubește tu (1978), marchează întoarcerea autorului la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
Am afirmat mai sus că există mai multe feluri de intuiție. Am spus cât de mult diferă intuiția numărului pur, cea din care poate ieși inducția matematică riguroasă, de intuiția sensibilă, a cărei imaginație propriu-zisă face toți banii. Este cumva abisul care le separă mai puțin profund decât părea la început? Am putea recunoaște, cu puțină atenție, că această intuiție pură, în sine, nu s-ar putea lipsi de ajutorul simțurilor? Aceasta, însă, e treaba psihologului și a metafizicianului, de aceea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și dintre acestea intuiția nu este printre cele mai puțin prețioase. Prin ea, lumea matematică rămâne în contact cu lumea reală, și atunci când matematica pură ar putea să uite de ea, ar trebui întotdeauna să fie reamintită pentru a acoperi abisul care separă simbolul de realitate. Practicianul va avea întotdeauna nevoie de ea, și la fiecare geometru pur ar trebui să existe o sută de practicieni. Inginerul trebuie să primească o educație matematică completă, dar la ce îi va servi? Să
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
se oferă, să recunoască cu promptitudine punctul în care acestea ar putea avea de-a face cu uneltele matematice pe care i le-am pus în mână. Cum ar putea face asta, dacă am lăsa între unii și alții acest abis profund săpat de către logicieni? Alături de viitorii ingineri, alți elevi, mai puțin numeroși, trebuie să devină la rândul lor profesori; trebuie așadar ca ei să meargă până la capăt; înainte de toate, cunoașterea profundă și riguroasă a primelor principii le este indispensabilă. Dar
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
tipic, implicând legislație, spații, activități, alte personaje, coduri, scenarii. Ea nu este o figuranta, ci un protagonist al istoriei, al culturii, al literaturii; • imanenta de factură teatrală a Parizienei predispune la o lectură a românului că piesa, o punere în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a românului timpului. Surprinderea esenței filozofico-po(i)etice a personajului Parizienei în ceea ce are el definitoriu relevă semnificațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
proiectat de Pariziana în textul literar poate fi interpretat ca o microficțiune de tip teatral (scrisă, regizată și interpretată de ea) în cadrul unei macroficțiuni literare, o ficțiune de gradul ÎI înscrisă într-o ficțiune de gradul I, o punere în abis puternic contaminată de "teatral": coliziunea dramatică, cadrarea scenei, temporalitatea legată, mișcarea spațială. Interpretarea românului realist/naturalist că teatru duce la lectură textului că "text al spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]