26,173 matches
-
și toate valorile până atunci acceptate. Ceea ce vreau să accentuez este atmosfera școlii tradiționale, de la prima la ultima zi de curs. Nucleul sistemului se baza pe autoritatea profesorului, pe charisma acestuia, pe eminenta situație socială a sa. Mai ales, pe absoluta lui suveranitate în spațiul școlii. Firește, nu toți dascălii satisfăceau criteriul sacerdoțiului, dar breasla era curată, relativ asigurată materialicește, profesorul era respectat, decizia sa nu era luată în discuție, eterna plângere a elevului persecutat nu avea trecere. A fi fost
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
specializat" -. ,Instalarea unui server dedicat durează între 5 și 10 zile de la data primirii comenzii" (pchardweb.com); "Windows Vista are deja viruși dedicați" (sofpedia.com; în ultimul caz, se poate imagina și o lectură ambiguă și personificatoare a formulei). Folosirea absolută se răspîndește: "ei vor avea și un site dedicat la TVR 2, care va completa platforma de exprimare și interactivitatea oferită de acest post" (tvr.ro). Uneori noile utilizări sînt cel puțin însoțite de explicația și ghilimelele de rigoare: "Cele
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
virgulă înainte de textul citat) și în derivatul involuntar comic de la începutul articolului din care am citat: "Lakshman Kadirgamar (12 aprilie 1932 - 13 august 2005) a fost un politician Sri Lankan". Nu e de mirare că întărirea sensurilor și a utilizărilor absolute ale lui dedicat favorizează și lărgirea semantică a substantivului dedicație, mai ales în scrisul celor care trăiesc în mediu anglofon: "Să ne amintim că minți strălucite, exponenți ai Neamului, muncind cu mare dedicație științifică, au fost frustrați de cea mai
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
normal și formei sale de participiu (,un scenariu bazat pe fapte reale"). Folosirea participiului fără complementul introdus prin pe marchează o clară transformare semantică: în locul sensului relațional (,care își are sursa sau punctul de rezistență în ceva") apare un sens absolut și evaluativ. Noua semnificație s-a raportat inițial la cuvîntul-sursă (bazat = "care are o bază solidă"); ulterior, sensul s-a extins și s-a diversificat. Bazat implică înțelesurile figurate ale solidității, ale cărei temeiuri pot fi diferite: cunoașterea, averea, puterea
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
greutatea de plumb a lumii apăsîndu-l. Cum plumbul e mai mut decît capra... nu e de mirare că omul bacovian strigă singur în pustiu. Se află și în poemul acesta toate ocurențele - mormânt, somn de plumb, aripi de plumb, singurătate absolută, orizont inexistent - ca să putem percepe global drama individului. De aceeași natură, (iar în cazul său expresia ,loc geometric" pare și mai adecvată) este poemul-program din Joc secund. Chiar dacă aici registrul pare mai abstractizat, un peisaj minim conține o dramă complexă
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
minciună, n-ar exista adevărul, fără rău binele n-ar lua formă, fără criminali n-ar mai apărea sfinți. Binele e aleatoriu, răul necesar, n-am spus-o eu." Tânăra mă lăsă baltă, cu ochii după alt mușteriu. Fulgi de absolută puritate aterizau în băltoace, dispărând cu grațioasă spontaneitate. Dintr-un difuzor gigantic, acoperind jumătate din urbe izbucniră sunetele unei manele: da, da, da și nu, nu, nu.
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
se fură sufletul, devine ,om-împăiat", cum ar spune chiar el. Ceea ce interesează mai cu seamă astăzi este că romanul pune problema vulnerabilității Intelectualului față de Putere. Dorința acestuia de a ,dirija destine umane", dar mai ales flatarea vanității care, în preajma Puterii absolute, se simte onorată așa cum crede că merită, în ciuda și cu prețul cadavrelor călcate în picioare... Secolul XX oferă nenumărate exemple de Intelectuali colaboraționiști, de bună voie, cu o Putere de extremă dreaptă sau stângă. Atitudinea față de colaboraționism depinde, însă, de
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
ediția a II-a, 1997), explica dificultatea de a stabili o normă simplă și clară: "De obicei se spune că numeralul cu valoare substantivală se scrie fără articolul enclitic -l, spre deosebire de pronumele nehotărît unul. Distincția nu este însă categorică și absolută, fie din pricina unor situații mai puțin clare, fie din pricina tradiției sau a necesității de a marca alte opoziții" (p. 130); exemplele aduse sînt eu unul, tot unul și unul, de unul singur, pînă la unul, textul fiind orientat împotriva unei
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
substanțelor și al materialității în accepțiunea ei generală, Dumitriu este permanent un hermeneut în cîmpul conceptelor și un neobosit creator de noțiuni plastice. El nu negociază cu datele imanente ale modelelor sale, ci încearcă să creeze categorii, să propună modele absolute în care să se regăsească toate variantele concrete posibile. Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația 70, ca strategie a construcției formei și ca
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
s-a revoltat. A părăsit pămîntul, a abandonat culorile grele și formele voluptoase și a deschis o fereastră spre cer. A descoperit abrupt puterea de fascinație a eterului și aspirația ascunsă a oricărei mase de a înfrînge gravitația în beneficiul absolutei libertăți pe care o promite experiența imponderabilității. Deși, în linii mari, el și-a păstrat motivele iconografice și structurile compoziționale, în interior s-a produs o radicală schimbare. Pentru lumea lui de forme consistente, puternice și exact circumscrise avea nevoie
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
vedere, în deplin acord cu Vladimir Tismăneanu). Spre deosebire de titoism (o fomulă ,opresivă, dar nu represivă", scrie TonyJudt), de gulaș-comunismul maghiar sau de cel emancipat, din Cehoslovacia, românii au împărtășit soarta albanezilor, aceea a unei ,societăți închise, sărăcite, aflată sub dictatura absolută a unui partid local autocrat, paranoic și atotputernic." ,Calea independentă" a României, începând cu 1958, n-ar fi, în aceste condiții, decât încercarea liderilor comuniști de la București de a se menține la putere, în condițiile în care jucaseră un rol
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
istorie", vor "vechime". În fond, comerțul cu obiectele de artă ne ajută să ne descoperim și niște rădăcini ale noastre, altele decât dealul din sat sau fântâna cu cumpănă." (Sașa Constantinescu; p. 71); ,eroismul nu-i o chestie de vocație absolută, pe care o poți proba necontenit. Marii eroi ai cruciadelor în unele împrejurări se băteau ca leii, în altele fugeau ca niște căcăcioși. Pentru eroism nu te pregătești ca pentru o meserie oarecare, nimeni nu ajunge erou din "opțiune profesională
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
Pasărea tăiată, boul jupuit sau mielul sacrificat atîrnînd de grindă sînt tot atîtea grozăvii pe care întîi ochiul și apoi cuvîntul refuză să le atenueze în vreun fel. Maturizarea nu se clădește pe neliniști benigne, ci pe ideea de ,vină" absolută, de la păcatul originar : ,mîncam dintr-un fruct foarte dulce și foarte frumos colorat / pe care șarpele mi-l întinsese mie", prin ratarea ingenuă a erosului : ,mîncam (...) fără să știu cum se cheamă și cum se mănîncă", pînă la ,ceasul acela
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
de ocruri sau, mai departe, la roșul sanguin și la galbenul solar -, dominanta rece - aceea a mineralelor, a lumii glaciale, a apei și a eterului - și, în sfîrșit, aceea a valorilor - de la negru la griurile intermediare și pînă la eclerajul absolut al albului - a cărei semnificație este deopotrivă una metafizică și morală. Prin acestea, adîncindu-și privirile în natura și în viața formelor, pictorul trece, într-un alt nivel al reprezentărilor sale, la coagularea unor semne care cad cumva, mai mult aluziv
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
mai există. Dacă a existat vreodată - după cum răspândesc îndoiala atât parohul Viață Amărâtă (numit și el tot printr-o poreclă), cât și cafegiul Aram Telguran, ,cel cu capul plin de cărți". Documentele nu-l atestă, ceea ce nu-i o dovadă absolută de inexistență: ,Duceți-vă acasă - le spune Aram Telguran locuitorilor neliniștiți - și uitați-vă bine: dacă Metopolis-ul vostru există, bucurați-vă și nu vă temeți mai mult. Chiar dacă orașul vostru n-a fost pe vremea Bizanțului, asta nu înseamnă că
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
Alexandra Olivotto Mda, Sellers în al său film și personaj cu aceeași meserie a căzut pe locul nr. 2 în preferințele mele. Pentru că rolul lui Ralph Fiennes din filmul Prietenie absolută este, ca și lungmetrajul, menit să dezarmeze orice critic de specialitate. Pentru că transpune minuțiozitatea, dar și rigurozitatea tratării unei grădini într-o metaforă din care se naște un personaj. Îl vezi strivind o floare când află știrea morții nevestei, iar
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
de dragoste se destramă, iar accesele dramatice de mânie ale mamei Laurei culminează cu aceste vorbe, aruncate soțului: „Mai bine nu te întâlneam în viața mea!” Prin contrast, cuplul format din Laura și Alec se află în căutarea dragostei pure, absolute, unice. Amândoi sunt intelectuali, iar iubirea lor este o modalitate de a se izola de mediul social, de lumea rea și cupidă, de cotidian. Cei doi se căsătoresc. Aparent, amândoi par a fi învinși de societatea în care trăiesc. Revolta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o prezență negativă, E-un gol, o așteptare, o latență. E moarte și viață, deopotrivă - Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență. De neatins fiind, și nevăzută, Asociind realități contrare, Absența naște jale și frustrare și-un gând de neputință absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidența. Egale-i sunt teroarea și clemența... Absența e-o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența. Transcendență dragoste fără griji versuri albe pentru poeți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o întrebare de genul e pe jumătate gol sau pe jumătate plin dar întrebarea profesorului ne uimi. Ce greutate are lichidul din pahar? Răspunsurile au oscilat între 250 și 500 de ml. Psihologul ne spuse în continuare că nu greutatea absolută a conținutului conta ci câtă vreme aveam să ținem paharul cu lichidul respectiv în mână. Un minut? Nu se întâmplă absolut nimic. îl țineți două ore? Vă alegeți cu dureri musculare. Ajungeți la o zi întreagă ? Vă amorțește brațul. și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vreme aveam să ținem paharul cu lichidul respectiv în mână. Un minut? Nu se întâmplă absolut nimic. îl țineți două ore? Vă alegeți cu dureri musculare. Ajungeți la o zi întreagă ? Vă amorțește brațul. și în tot acest timp greutatea absolută a conținutului a rămas neschimbată. La fel are să se întâmple și cu greutățile peste care veți da în viață. Le veți suporta o perioadă limitată? Veți trece cu bine mai departe. Le veți păstra prea mult? Vă va paraliza creierul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
s-a oprit demult în loc. Aici, în fața credincioșilor, ruga de seară începe efectiv ritualic cu Tatăl Nostru care se înalță spre ceruri murmurată într-o pioșenie și mai adâncă și mai profundă și mai curată, la care desigur, contribuie și absoluta curățenie, aproape sfântă a locului. îmi dau lacrimile gândindu-mă acasă, la cei care nu mai sunt printre noi, de aici sau de oriunde în lume, gândindumă la cei lăsați departe, în țară, și de care, cu siguranță, ne este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
caz, la nebănuite și nenumărate valențe filosofice și interpretative... Asemenea lui Iov care rabdă, dar nu-și pierde speranța, la fel și Dumitru Ichim crede cu tărie că nu poți să scrii sau să exiști în Dumnezeu decât în tăcerea absolută a ascultării și a Cuvântului „născut, iar nu făcut’’. Poezia lui Dumitru Ichim este împreunarea mâinilor în rugăciunea poeziei.’’ (Muguraș Maria Petrescu, Verbul ,,a fi’’ la români începe cu poezia). 2) A urmat apoi profesorul Constantin Teodorescu din Kitchener, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
40 de ani pentru Rebreanu înseamnă pentru editor un sacrificiu de sine, care, oricât ar fi de nobil, creează frustrare și exasperare, în paralel cu marea satisfacție a unei împliniri. Actualele Caiete, restituite în volumul 23, nu sunt o noutate absolută. Ele au mai fost editate în 1974, la Editura Dacia, când au constituit o revelație. Mircea Zaciu scria atunci: Caietele sunt de fapt formidabila uzină Rebreanu care în acest prim volum se construiește, se pregătește să intre în funcțiune, dar
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
moment dat are loc o destindere, ca și cum un atlet care-și încordează mușchii în mod spectacular în fața noastră s-ar așeza pe scaun și ar începe să ne povestească ceva. Eventual un vis. Odată sugerat ca performanță, fixat ca bornă absolută, formalul esențializat, abstractizat alunecă voluptuos pe toboganul oniric: "Și Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi/ și oameni/ dar El Cuvîntul nu mai era Cuvînt/ nu era oglindă nu era harpon/ nu era fereastră prin care să vezi// era leii care
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
Este evident, o poezie pentru care tematica reprezintă un element vital, mai ales că este încărcată de un dramatism profund: ultragierea biografică și sufletească subsecventă evreității, ideologia mutilantă (în comunism dar și oricând), luarea de atitudine și autenticitatea, ca necesități absolute, feminismul acerb, dezolarea în fața socialului maleficiat (al cărui corolar este estul), iată câteva subiecte cu o contribuție însemnată la esența incendiară a acestui lirism. Trebuie însă precizat că forța sa de impact nu este meritul lor (ar fi putut, la fel de
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]