9,352 matches
-
roman care își selectează cu grijă clienții. Cu aleasă prețuire. Guy Courtois 4. nu este ușor să ai un frate mai mare considerat de toată lumea drept un geniu. Imaginați-vă această situație : abia deschizi ochii după naștere și prima frază absorbită de creierul tău conține cuvîntul Victor. „să vezi că va semăna cu Victor”. Victor este și primul cuvînt pe care l-am pronunțat mai tîrziu. Pentru mai toți copiii prima emisie sonoră coerentă vizează relația afectivă cu mama sau cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vreme. Cum domnul M sare de la o poveste la alta, uneori le abandonează timp de zile în șir, ba chiar și uită să continue unele povești începute. Capacitatea sa de a povesti este, totuși, remarcabilă, ca și capacitatea de a absorbi povești. Domnul M trăiește de fapt într-o galaxie de povești și întîmplări care se învîrt în jurul său ca niște corpuri cerești de diferite mărimi. Chiar și cînd citește ziarul, modalitatea sa de descifrare a actualității este una auctorială. El
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plasturii cu nicotină pe care și-i lipesc pe piele unii fumători în încercarea de a se debarasa de gestul aprinderii țigării. senzorii de tip Patch sunt mici, fini, transparenți. După 30 de secunde pielea îi adoptă, aproape că îi absoarbe și nu-i mai simți de loc. senzorii de tip Patch se confundă de fapt cu corpul tău, cu tine, cu ființa ta. Ceea ce este foarte important. te poți deplasa cu ei oriunde, poți intra și sub duș cu acești
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
noapte, un fel de optimism inconștient emana din baletul urban al mulțimii, iar toamna literară se anunța mai abundentă decît oricînd : o mie de romane noi erau așteptate pe piață. Librarii se plîngeau de fenomenul de „avalanșă editorială”, incapabili să absoarbă această masă de cărți, să le citească și să le poată apoi propune publicului în cunoștință de cauză. Un titlu nou rămînea practic doar timp de 24 de ore expus pe standurile cu mare vizibilitate, fiind apoi eclipsat, mai precis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de nervozitate, Bernard ridică ușor un colț al cuverturii pentru a-și face o idee mai precisă despre natura intrusului. o tînără femeie ! Dumnezeule, o tînără femeie dormea în patul lui ! o tînără femeie respira acolo rar și senin, profund absorbită de lumea lui orfeu, poate chiar scufundată într-un vis, cu o expresie de beatitudine pe față. Bernard coborî scările ca o furtună, fără să-și poată reprima starea de precipitare. Deși, în timp ce cobora scările pentru a i se plînge
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ești om de afaceri. Cel mai bine este să ajungi în jur de ora patru sau cinci după-amiaza, pentru că apoi mai stai cîteva ore și te duci la culcare. Și în felul ăsta intri în ritm... mai bună metodă să absorbi jetlag-ul nu există. Victor pronunță cu voce tare cuvîntul Queens iar pe ecranul computerului apăru imediat harta cu traseul dintre aeroport și destinația noastră finală, casa sa din arondismentul Queens pe care ni-l descrisese deja de atîtea ori în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui Pascalopol și începu să îndrepte gulerul acestuia. - De ce spui astfel de lucruri? Am plecat numai puțin, ca să poți vorbi în tihnă. Nu te preocupa de noi. Pascalopol luă mâna Otiliei și o sărută. Totuși, zile întregi Pascalopol fu absorbit de treburile moșiei, și cei doi invitați rămaseră de capul lor. După vreo două săptămâni, moșierul fu chiar silit să plece la București pentru două zile. În timpul acesta, Otilia, urmată orbește de Felix, născocea tot soiul de distracții, izbutind să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ideea, pe care n-o lăsă să se dezvolte din pudoare, că spre a-și controla voința și capacitatea lui de a urmări un scop ar fi trebuit să încerce să cucerească experimental o altă fată, inaccesibilă. Însă examenele îl absorbiră cu totul și câtăva vreme uită și de Otilia, și de Georgeta. Pe când citea un curs, străduindu-se să memoreze pagină cu pagină, moș Costache, după ce dădu câteva târcoale prin fața odăii lui, crăpă ușa și își vîrî înăuntru capul lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aș spune dumitale un lucru, dacă m-ai înțelege bine. Un tânăr sărac, cum ești dumneata, în definitiv, căci prea bogat nu ești, cu inteligență, cu capacitate de muncă, e dator să pună mâna pe o fată cu zestre, să absoarbă ceva din averile trântorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. E singurul lor mod de a-și justifica existența. Dumneata ești speranța țării, savantul de mâine, nu trebuie să-ți irosești tinerețea. Probabil că iubești pe Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă începuse să-l înfricoșeze. O dată cu limpezimea creierului, dispăruse euforia și se încuibase spaima. Nu se gândise niciodată la moarte, nu mersese la biserică, n-avusese nici o convingere nici într-un fel, nici într-altul, deoarece sufletul tot îi fusese absorbit în realitatea existenței. Moș Costache credea în adevărul cărămizilor din curte, al tutunului, al banilor din pachet și nu-și putea închipui nici raiul fără aceste elemente. Frica lui era obscură, instinctivă și era însoțită mai ales de ipoteza halucinantă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bogat în valori imagistice, vădite și în romanul anterior, Cartea nunții (1933) -, resorturile psihologice înseși rămânând ascunse (dar cu rezultate precise) în materialitatea faptică, schematizată, esențializată până la caricatură - o caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le propulsă în văzduh. Și de rafinamentul cu care, pescuindu- le pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită, bineînțeles, în tratate și articole cu aplicabilitate apăsat dîmbovițeană.) Deși, în aparentă contradicție cu proveniența sa, Fiorosul era marxist. El fusese cel despicat în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
peste ele și le repară. 109 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu toată istorioara sa, Genel nu dezgheță atmosfera. Deși în miezul zilei, taxiul orbecăia pe străduțe tot mai povârnite, palmate de clădiri ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât și din înscrisurile borsetei. Pe căi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurducase, cu atâta tembelism, clavecinul, pe povârnișul străduțelor 123 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Lîngă-un ghiveci cu asparagus, un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu o alifie descântată lama cuțitului ce provocase rana. În
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cu aceeași mână stângă își reconvocă arcanele, aducîndu-le lamă cu lamă, ca un clonț de găină, grăunțele. Răsturnând pe față Roata Norocului, Îndrăgostitul, Carul și Moartea. Dar neizbutind să amăgească pe nimeni că ar mai fi fost cumva, pe deplin, absorbită de tumultul noilor semnificații, ieșită de ordinea proaspăt relevată a vechilor arcane. - Asta-i pentru vrednicia ta de taximetrist, puturosule. - Ce-i? Mi-ai cules zmeură? - Admiratoarele tale de pe șantier ți-au trimis sporul ăsta de periculozitate. Mâine, cică-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să-și absoarbă pântecele ca pe o friptură. O ultimă delicatesă, cea a desertului: propietăreasa sa, Anghel Maria, doritoare odată de a-și reface viația cu cele 74 de kilograme ale lui Ulpiu, nu mai consimte a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a mai putut înfrîna și s-a gândit să te urecheze. - Eu?... Să mă urecheze pe mine? - Da, și-n ziua aceea nu dădeai semne c-ai să uiți... În chip firesc, în locuința noastră ai fost mai tare absorbit de un magnetofon "Unitra" și de un pick-up "Belcanto", decât de ambalajele cadourilor și de globurile ce împodobeau pomul de Crăciun. Dar noi nu ți-am dăruit decât o păpușă, o acadea și-o tamburină. După multe parlamentări, ne-ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Își mișcau deja buzele ca și cum s-ar fi rugat. Se pogorâse liniștea. Toți trăgeau cu urechea mai zâmbind, mai plângând, la șirul necazurilor personale cu care se luase la trântă Raicopol. Îl ascultau absorbiți pe magister. Acesta avea șase vagoane de ostateci. Un microfon. Și mișca încetișor, prin înaintea noastră, din talentul lui literar. - Domnule, zise criticul literar Dan-Silviu Boerescu, individ care nu prea trecea pe la Cenaclul UNIVERSITAS, dar se atașa, aici și acolo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el că împărtășește o destăinuire jenantă. Da, și își mai clătină o dată țeasta. La ora aceea, Alcibiade Adrian Nicolici era de mult mort și dizolvat în neființă, cu trupul împrăștiat prin viroagele munților și ale Crematoriului, cu spiritul stins și absorbit într-una dintre bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista. Sub nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stă în afară, nimic nu este obiectiv. În groază, nu știi dacă lumea-i o prelungire negativă a eului sau eul o prelungire negativă a lumii; iar în extaz, nu poți să califici o plinătate, în așa măsură confuzia unică absoarbe diferențele ființei. O lume de urzici altruiste și de bolovani invitîndu-se la menuet... sau de stârvuri ce-și surâd ca-n vodevil... Realitatea trebuie chemată la viață sau interzisă. Prezența spiritului devenită colectivă anemiază creșterea unui popor și-l apropie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simțit atunci nu numai cum un om poate trăi, în anumite clipe, toată esența misterioasă a destinului uman, dar și cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbită în extazurile singurătății. Dacă ai închis ochii pentru a atinge o tăcere și o singurătate mai mare, ai pierdut infinitul ce ți-l oferea perspectiva exterioară, pentru a câștiga un infinit mai complex și mai atrăgător. Și în acest moment
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când și atunci sânt superstiția simțului istoric, a cărui hipertrofie inevitabilă a dat naștere istorismului modern. Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice cultură mare se creează în atmosfera învăluitoare a unei eternități, absorbită de individ prin toți porii. Constructorii de catedrale în zarea modernității, de piramide în cea egipteană sau eroii lumii homerice au trăit fără distanța de creația lor, și fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu se stratificau într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reușeau să atragă susținători/membri din generațiile mai tinere. • Strategii de disperare. Spre sfârșitul regimului comunist, speranțele în șansele schimbării „pas cu pas” s-au prăbușit. S-a instalat sentimentul că sistemul comunist nu mai este capabil să tolereze/să absoarbă schimbări semnificative. Mai mult, regimul ceaușist dezvoltase o tehnică specială de a prelua din Occident multe programe de schimbare și de a le promova în cadrul sistemului comunist, golindu-le, în fapt, de conținutul lor. Un singur exemplu: în cea de-
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de o serie de factori exteriori acesteia? Obiectivul lucrării de față nu este de a analiza în detaliu natura crizei tranziției, ci mai mult a configurației teoriei tranziției și a procesului de schimbare a acesteia, în efortul său de a absorbi explicativ crizele neașteptate ale tranziției. Mergem în direcția cea bună? Oamenii cred că, mai degrabă, nutc " Mergem în direcția cea bună? Oamenii cred că, mai degrabă, nu" Dincolo de conflictele adesea dure dintre actorii politici, a existat un larg consens în ceea ce privește
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sociale. Creșterea artificială a certitudinii în jurul soluției adoptate este un mecanism care face parte organică din comportamentul bazat pe refuzul alternativelor. În această perspectivă, însăși negarea legitimității explorării alternativelor reprezintă o ideologie justificativă a deciziilor luate, având funcția de a absorbi artificial incertitudinea față de alegerea făcută. Ideologiile joacă un rol important în acest mecanism de susținere a deciziilor luate și de respingere a alternativelor. Epistemologia problemelor cu soluție unică era încurajată de ipostaza sociologiei ca știință explicativă a realității sociale. Deciziile
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]