11,260 matches
-
o orgă gigantică, fără nici un spațiu între ele, nici măcar atât cât să vâri un băț de chibrit. Nu mai exista nici un dedesubt. Ajunsese în fundul hăului. Lui Tom îi trebui câtva timp până să se asigure cu certitudine de acest lucru. Aburul și fierbințeala îl năuceau, așa încât îi venea greu să vadă și să înțeleagă în ce spațiu se găsește, ce dimensiuni și ce formă avea acesta. Observă cu oarecare surprindere, pentru că mișcările și gândurile îi deveneau tot mai lente, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum prin cameră, ai fi zis că se găsea în celula misterioasă, elastică, a minții sale. Călca parcă pe aer. Ușile duble ale sălii de baie, îndărătul cărora urla apa, erau întredeschise și dincolo de ele se înălța o coloană de abur, care se dizolva cu rapiditate în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat, ascuns sub un baldachin de abur. George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere a bazinului. Dopul era deschis, astfel încât apa din fundul căzii se menținea la un nivel constant de vreo treizeci de centimetri. Se aplecă și învârti un mâner de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierdut cunoștința, probabil că s-a lovit în cădere, nu se poate scula de jos“. Gemând, se repezi spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi orbeau ochii. Apoi, în cavitatea albă, prelungă, de sub el, văzu ceva albastru și negru plutind și agitându-se la suprafață: cămașa de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un farmacist american. Încercările de a mă reînvia vor fi zadarnice. Părintele Bernard scoase un strigăt sălbatic de durere. Se uită disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
geloasă pe posesivitatea Stellei și o supără teribil felul hotărât al acesteia de a-i ține pe ea și pe Brian la distanță. Deunăzi (ne-am întâlnit la Băi, unde vremea rece a acoperit iar bazinele cu un cer de aburi) mi l-a descris pe George ca: „lipsit de spirit, lipsit de personalitate și bun“. Iar despre Stella a spus: „Întotdeauna l-a visat schilodit, ca ea să poată face pe infirmiera; își imaginează că l-a salvat prin cura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
EUROPEAN 2014 CUPRINS Cuvânt-înainte (Livia Iacob) / 7 Manechine / 15 Infanteristul umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105 Primus / 109 Bulevardul Regina Elisabeta / 113 Repetentul după ușă / 127 Peștii / 137 Pe tamponul din capul liniei moarte / 143 Marilena și Melisa / 165 Punctul matematic / 183 Secole / 195 Ego și Alter Ego / 203
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
menită zborului, oricâtă înțelepciune cărturărească ar fi fost conținută în semnele negre sau albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla în același loc, adică la o depărtare nu prea mare de gară. Doar că era mai dărăpănat și mai neîngrijit. Bulevardul, străjuit de castani
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla în același loc, adică la o depărtare nu prea mare de gară. Doar că era mai dărăpănat și mai neîngrijit. Bulevardul, străjuit de castani, se întindea drept cât vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Gara era mai sărăcăcioasă, animată de lume mai prost îmbrăcată, mai încărcată de poveri, mai grăbită și poate mai speriată. Exista însă chiar în mijlocul unuia din peroane ceva ce astăzi nu mai există: o pompă de apă pentru locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce aducea cu o sondă în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aceea încă n-o cunoșteam decât din auzite. Eram însă mândru că, indiferent de destinația spre care se îndreptau, trenurile staționau în gară la noi și își împrospătau rezerva de apă, care le dădea vigoare. Așa îmi închipuiam locomotivele cu aburi: târându-se până la noi în gară vlăguite după un drum lung și istovitor, și prinzând viață de la pompa cea veche, cu brațul ei de tinichea, pentru un drum la fel de lung și de istovitor. STOFE Pe masa lungă din capul mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
daruri, pe care Puiu nu-l cunoștea poate că era directorul sau contabilul-șef sau cine știe ce alt funcționar cu funcție mare. De la șirul de spinări privirea îi fugi afară pe fereastra dinspre stradă, unde iarna venise și înconjurase cu un abur de gheață copacii desfrunziți și frontispiciul de deasupra intrării în biserica Sfânta Treime. Ochiul lui Dumnezeu, într-un triunghi albastru-deschis, răspândea pe acel frontispiciu raze aurii în toate direcțiile. În ciuda lor, ziua rămânea geroasă și mohorâtă. Din tonul vorbitorului puteai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri, în vreme ce iubita, corelată, pe deplin, cu acest construct, e îndemnată să-și abandoneze preocupările teoretice (Ecuațiile tale ciudate), în care o vagă urmă de atmosferă domestică - Chipul tău îmi surâde prin aburul unui ceai / Printre abscise și coordonate - nu reușește să îmblânzească universul rece care o absoarbe, iubirea însăși având aici o configurație sui-generis, fiind armonia jocului de sfere / Ce cad într-o spirală-nnebunită. Contemplarea sacerdotală, lucidă, echilibrată a existenței, cuprinzând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nimic de nicăieri, dar aceasta pare a fi valabilă până în preajma răscrucii, când dintr-odată totul pare să conteze, numai că s-ar putea să fie prea târziu, fiindcă în noaptea asta vor muri la metereze toți soldații mei de abur, toți soldații mei de vânt, fără ca prin timp să mai adaste clone ale clipelor vieții mele. După ce experiența-limită este depășită și omul revine la viața de care fusese pe punctul de a se despărți, dublat de poet, susținut mereu de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta...; Te port în mine ca și cum te-aș naște / Și te-aș zidi din nou în necuprins...- întâlnindu-se cu ecouri ale mitului lui Pygmalion și ale celui al Meșterului Manole (în aburul luminii acum vei fi zidită...), în conturarea unei erotici în care uneori se îmbină oximoronic inocența, virginitatea cu păcatul: Femeie-n trup, fecioară în cuvinte, / Te zămislesc din mii de-nchipuiri... Nu este, așadar, o erotică mistică: Uitând minuni stelare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla ta...; atât de-aproape ești...; Tot așteptând, zăpada-n creuzete / E abur sfânt, fantasmă peste noi...; De cât te-aștept, zăpada-n meri / S-aprinde-n chip de lumânare...; Nu mor de tot de-atâta așteptare..., capabile să certifice existența acestui sentiment. Un asemenea gest-argument aduce, spre exemplu, Roland Barthes, când afirmă: „Sunt îndrăgostit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vale deosebit de spectaculoasă. Zona a fost dintotdeauna o țară a pădurilor, a bălților și a mlaștinilor, care au început să fie asanate încă de prin secolul al XIII-lea. Originea numelui Versailles a fost multă vreme controversată. Se pare că aburul de legendă mai încântă încă imaginația oamenilor și se mai insinuează pe cărările istoriei. Dacă se acceptă etimologia potrivit căreia „versail” este un teren pe care cresc în neștire tot felul de ierburi și buruieni, atunci se poate admite că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii, Dar riscam să întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât bățul rămase acolo, în drum, Iar dimineață, când m-am întors, Văile scăldate în aburi și fum Își dezveleau soarelui rodul frumos. Pe vechile cărări Poveste Pe vremea neîncepută încă, Când aripile-abia stau a se desface, Porni la drum și singur și desculț Ziua de azi cu cea de ieri să-mpace. Fără speranțe, dar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
usturoi, soia) sulfidele (în legumele din familia Cruciferae, a verzei) varză, conopidă, brocoli. Eu recomand consumarea pe cât posibil, în stare crudă a legumelor. Sau, în afară de sfeclă și cartofi care merg foarte bine și coapte, recomand în loc de fierbere gătirea lor cu ajutorul aburilor (există acum pe piață aparate electrice de gătit cu aburi, care nu sunt foarte costisitoare, fiind, alături de aparatele de făcut suc, moara pentru cereale și alte părți tari ale plantelor, o foarte bună achiziție). Există și plante spontane cu proprietăți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
varză, conopidă, brocoli. Eu recomand consumarea pe cât posibil, în stare crudă a legumelor. Sau, în afară de sfeclă și cartofi care merg foarte bine și coapte, recomand în loc de fierbere gătirea lor cu ajutorul aburilor (există acum pe piață aparate electrice de gătit cu aburi, care nu sunt foarte costisitoare, fiind, alături de aparatele de făcut suc, moara pentru cereale și alte părți tari ale plantelor, o foarte bună achiziție). Există și plante spontane cu proprietăți legumicole (sau de verdețuri) cum ar fi: urzica, năsturelul sau
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ele bine la aceeași masă nici cu pâinea, nici cu alte amidonoase (cartofi, orez, paste) și nici cu alte alimente cu un conținut ridicat de proteine. Ele se pot mânca cu legume în salată sau legume fierte sau făcute la abur; o altă combinație bună este brânza de vaci cu smântână și mămăligă. Se combină bine cu salată (poți face salată și brânza o tai mărunt sau o dai prin răzătoare și o integrezi în salată) dar fără pâine! am văzut
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din vis. Părăsesc ca pe o soră umbra pe care am scris deja prima jumătate a poemului. Izbesc poarta de lemn a icoanei și iau cu mine tonul Înalt al trompetelor ultime. Grea-i această metaforă... Grea răsuflarea tatei... În aburii ei Îmi ascut securea și pîndesc sosirea jumătății poemului de care mă tem. Mi-e teamă ca de un viciu, pentru că a doua jumătate a oricărui poem este mai toxică, aici se adună gudroanele cele mai periculoase. Prima jumătate a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
este asemănătoare Vechiului Testament. ...lux, calme et volupte... Dar a doua jumătate este Noul Testament. Acolo se Întîmplă Întotdeauna ceva important. Crima, VÎnzarea, Scuipatul... Noul Testament conține mai multe gudroane, mai multă otravă pentru cel care-i trage În piept aburul. Femeile după treizeci de ani seamănă mult cu el... Acum ele descoperă porunca, legea și Încălcarea ei... Încep să-și simtă viitoarea suire pe cruce, țesînd În fir de aur scene fierbinți din viața și moartea poetului necunoscut, În bolboroseală
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lui Iani, stăm și fumăm, iar fumul albastru al țigării desenează În aer cuvintele unui poem fastuos. Poem pe care eu nu voi putea să-l scriu vreodată. Mirosul meu de bărbat tînăr, de tînăr poet, se strecoară ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea palidă a morții. Aici În mormînt am dezvirginat moartea pentru prima data, și-n țipătul ei dureros am Îmbrăcat broderia de abur, iată-mă pregatit să intru nefecior În moarte, pregătit să zămislesc cifrul Încuietorilor ultime, care-mi arată că În acest loc voi Învinge și mă voi cutremura. Pentru că astăzi nu, dar mîine va trebuie să stăpînesc izgonirea din strîmta groapă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]