6,618 matches
-
sfârșit a fericirii, înainte de a trece, inevitabil, în eternitate. Cu fața spre viitor Știe cineva cum îi va decurge viața, din momentul când își descoperă propriul EU și până la sfârșit? Nu cred! E bine? E rău? Greu de spus. În adolescență, când viitorul ni se înfățișează atrăgător, ca un Eldorado, îmi făceam proiecte îndrăznețe, pe termen lung, mă luam la trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Hachette. Bineînțeles, într-o recenzie, mai târziu, am fost criticată ca fiind autoare moșieriță, râse ea, dar nu m-au impresionat câtuși de puțin remarcile răutăcioase, ceea ce conta era pasiunea mea pentru literatură. — Ce autori îți plăceau mai mult în adolescență? — Pe atunci nu eram prea familiarizată cu scriitorii români, deoarece, după cum ți-am povestit, am făcut un liceu francez. Îmi plăceau Brătescu-Voinești, Păstorel Teodoreanu, Minulescu. Eram însă pasionată de poeții ro man tici francezi, de acolo cred că mi-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de demult. Privirile noastre se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de tânără, mărturisi Ioana după un moment de tăcere, am luat în suflet România copilăriei și adolescenței mele. Așa se face că de câte ori Sergiu și cu mine ne-am creat o locuință, fie în Franța, la Puiseaux, fie în Italia, la Lipari, am în cercat să aducem pe pământ străin arhitectura și inte rioarele caselor românești, ne-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăștie-n grabă să n-o alungi. VASILE CREȚU - Gândărețul Născut în apropierea Deltei Dunării și crescut la numai o aruncătură de băț de lacul Siutghiol, încă din copilărie, mai apoi în adolescență am fost atras de natură, de oameni, de artă. Primele manifestări ale harului lăsat de Dumnezeu apar la grădiniță unde am avut și eu o mică expoziție de animăluțe din plastilină apoi soldați și alte figurine cioplite din briceag. Au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jos. Nu ți-ar plăcea să nu-ți mai porți masca o vreme? Îl privesc, uimită de cuvintele sale. Vocea lui îmi amintește de unii dintre băieții pe care i-am cunoscut în sat, băieți aflați în ultimii ani ai adolescenței, care încă mai aveau vocile asemănătoare cu ale unor cocoși tineri. Mie mi-ar plăcea, răspunde Fiul Cerului la propria-i întrebare. S-ar putea chiar să fiu fericit pentru o clipă. Sunt copleșită de curiozitate și mă hotărăsc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
închipuiam dificultățile eunucilor care cărau mobila din lemn. Spre deosebire de cărăușii sicriului, care erau căliți fizic, eunucii erau precum plantele delicate de seră. Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani ai adolescenței. Am adormit în palanchin și am avut un vis straniu. Intram în mare ca un pește. Înotând, am intrat într-o gaură dintr-o peșteră îngropată adânc pe fundul mării. În jurul marginilor gropii erau spini deși. Pielea îmi era zgâriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de care avea nevoie. Singura disciplină pe care i-am impus-o a fost să urmeze școala. Spre deosebire de Tung Chih, îi plăcea foarte mult să învețe, și era un elev excelent. Profesorii nu mai conteneau cu laudele. A înflorit în adolescență și a vrut să se dezvolte. Nu numai că am încurajat-o, dar i-am oferit și ocazii. Prințesa Jung s-a transformat într-o adevărată frumusețe când a împlinit cincisprezece ani. Unul dintre miniștrii mei a sugerat să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
militând pentru deschideri și formule noi în literatură. El a primit în mod favorabil literatura analitică a Hortensiei Papadat‐Bengescu. A fost un critic complex, publicist de valoare, creator de aforisme, sprijinitor de școală nouă. 205 AMINTIRI DIN COPILĂRIE șI ADOLESCENȚĂ (FRAGMENT ) Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți, care fusese tristă . Mi s‐a spus că era o femeie înaltă, tăcută și frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
crește grâu. George Nedelea Născut la 19 iulie 1903 la Bârlad - decedat în aprilie 1975 „... Poetul florilor, pe care le cânta în rondele; b ondoc, cu capul rotund și ochii scânteietori de voioșie...” - îl descrie Emil Tudor în „Întoarcere către adolescență”, când se referă la membrii Academiei Bârlădene. RONDEL EPIGRAMATIC Iubita mea i‐ o fată de la țară Cu ochi aprinși ca pulberea de stele, Cu mers naiv ... dar sprinten, de gazele , și cu priviri învăluite‐n pară ... Nu poartă pălărie ... nici
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mitsuharu se afla într-o ceainărie mică, privind focul din vatră și ascultând sunetul vesel al apei care fierbea într-un ibric de ceai făcut de meșterul turnător, Yojiro. În acel moment, era cufundat complet în arta ceaiului. De pe vremea adolescenței, Mitsuharu și Mitsuhide fuseseră crescuți ca doi frați, împărtășind suferințele câmpului de luptă și fericirea vieții de-acasă. Și, în loc de a se înstrăina, cum tind frații să facă după ce cresc, relația lor continuase să fie strânsă. Caracterele lor, însă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este aceea ce ține echilibrul între a fi și a nu fi! Mersul evenimentelor istorice, în cazul de față, este cunoscut de noi din surse directe, trăite, o mare parte dintre ele. Autorul își evocă nu numai copilăria, ci și adolescența și maturitatea întâmplată la Bârlad, oraș căruia îi dăruiește tot ceea ce poate ca șef de clasă, de promoție, ca exemplu de corectitudine morală. Este o profundă stratificare, în ordinea păturilor sociale, din vremea când Școala Normală din Bârlad însemna un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Dedic această carte copiilor mei Adelina și Laurențiu Oglinda amintirilor Chiar dacă oglinda era spartă, era aceeași oglindă în care și-a privit copilăria, adolescența, viața în cele mai adânci simțiri. Privește și acum. Își trece o mână tremurândă peste chip. Mâna sau chipul sunt înscrise cu dâre aspre de care nu scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la opt ani după ce plecasem de-acasă, reușeam să recunosc chestia asta cu jumătate de gură. Recunoșteam că nu era Tipul Care Nu Ne Dădea Bani Pentru Blugi Noi și pe care eu și surorile mele îl uram în perioada adolescenței. Dar cu toate că tata era un om minunat, nu era o persoană predispusă la conversații. Cel puțin, nu până în clipa în care venea vorba de golf. Așadar, faptul că tata mă sunase însemna că de data asta o făcusem cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Lasă dracului nenorocitul ăla de telefon!“. Ceea ce mi-a distrus șansele de a vorbi cu Luke, dar valora cât greutatea gestului ăluia în aur când venea vorba de capitolul nostalgii de demult. în momentele astea mă năpădeau amintirile din anii adolescenței. Nu era nevoie decât ca tata să spună „Nici un minut peste ora unsprezece, Rachel. De data asta vorbesc serios! Dacă mă lași să te aștept în mașină, cum ai făcut data trecută, să știi că nu mai ieși niciodată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care le afișasem în fața lui Chris în ziua în care aflasem că Luke mă vânduse. Acum erau lacrimi de neoprit, zguduitoare. Nu puteam nici să respir ca lumea, iar capul parcă-mi plutea. Nu mai plânsesem în halul ăla din adolescență. Simțeam că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke. Eram prizoniera neputincioasă a unei tristeți profunde, pure și extrem de vechi. Ceilalți pacienți au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pacienți. Era un joc alarmant de vesel. După care cineva a adus o coardă de sărit. Au urmat câteva minute penibile, fiindcă toți ceilalți fuseseră chemați să sară, numai eu nu. Exact același lucru mi se întâmplase pe toată perioada adolescenței. Eram bosumflată, furioasă și mă simțeam exclusă. M-am îndepărtat, îndreptându-mă spre șirul de scaune de lângă perete și m-am aruncat pe unul din ele. Chiar dacă mă cheamă cineva, mă gândeam supărată, tot nu mă duc. —Te distrezi? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Poate că acum nu mai luam droguri, dar în afară de asta, nimic altceva nu se schimbase în viața mea. în timp ce așteptam în stația de autobuz, oamenii se uitau la hainele mele „de seducție“ și rânjeau. Cu excepția unui puști aflat la vârsta adolescenței căruia i s-a părut că sunt mișto și care a urcat după mine în autobuz, s-a așezat în spatele meu și mi-a șoptit așa de încet încât, inițial, mi s-a părut că am iluzii auditive: —Chiloții, chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aia neclară cu el? a râs Mara. Aceasta era răsunătoarea confirmare că eram Regina Destăinuirilor. Sigur, eu și Mara eram foarte apropiate - dar ăsta nu era decât genul de detaliu trist pe care îl împărtășești cuiva despre o pasiune de adolescență care nu a dus nicăieri. — Ei, povestește-mi absolut totul. Mara s-a așezat comod în scaunul ei rotitor așteptând relatarea cadru cu cadru și-a început să-și înfășoare în jurul degetului una dintre buclele ei de un roșu înflăcărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la ce se gândește. Îi spun tot timpul să intre în program! Dacă eu aș fi adoptat atitudinea astea, atunci nu mi-aș mai fi făcut băieții. Să știi că femeile ar trebui să rămână gravide în primii ani de adolescență. Facem atâta caz pe chestia prevenirii sarcinii la adolescente, dar intenția naturii asta a fost. La treisprezece ani, fetele chiar trebuie să fie cu burta la gură. — Ăăă, câți copii aveți? am zis eu, ocolindu-i întrebarea. — Doi băieți. Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de vești despre crimă. Credeți că a fost o crimă sexuală? îl întrebă o blondă micuță din primul rând de bănci în timp ce Wilt le înmână exemplarele din Insula asta. Tânărul profesor descoperise că secretarele-șefe erau atrase întotdeauna de capitolul „Vicisitudinile adolescenței“. Avea ca subiecte sexul și violența și era depășit de doisprezece ani, dar - la urma urmei - tot așa erau și secretarele-șefe. Azi nici nu mai aveau nevoie de carte. — Eu nu cred c-a fost nici un fel de crimă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care te ascunzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brusc, aminte, fraza căutată: „Când tot aștepți, improvizația pare o salvare“. Tot aștepți, tot aștepți improvizația, salvarea. Improvizația salvează, mă salvează, amânare, amânare, de ce nu umplem noi toți, dintr-odată, salvarea, salvarea... așa bombăne adolescentul Tolea, clătinându-se pe bicicleta adolescenței de altădată, când repeta, încă neștiutor, „Improvizația, Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nedelicat, probabil. Să nu se creadă că își contabilizează faptelebune. În spatele confesionalului, profesionistul pândea, înregistra, corela, totuși. Nu izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
socialist, din cartierele noi, s-or fi prăbușit toate. „Strașnic cutremur, să știi. Mai tare ca cel din ’40. A și durat mai mult, să știi. Teribil, domnule, teribil.“ Așa că Tolea îl însoți pe fostul pledant în procesul său din adolescență spre Drumul Taberei. Drum lung, cam o oră și jumătate, pe străzi neștiute, agitate de o lume pestriță și guralivă, în culmea surescitării. Depărtarea de centru nu calma situația. Un soi de somnambulism exploziv îi hipnotiza pe bieții locatari, smulsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]