3,823 matches
-
-o niciodată, pentru că nu suporți - și mă simt în al nouălea cer. Îmi aduce flori - știu, asta faci și tu întotdeauna -, dar mi le oferă cu un gest anumit pe care nu l-am văzut la tine, de parcă m-ar adora, de parcă aș fi unica ființă de pe pământ. Sunt uluită și-mi place. Îl sun la cele mai nepotrivite ore și-l întreb dacă pot să-l văd și e gata, de parcă m-ar fi așteptat până atunci; tu lucrezi, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
casa goală și urmări cum scade, aproape imperceptibil, nivelul apei din piscină. MÎncarea din frigider Începuse să emane un miros suspect, dar dulapurile cămării erau pline de fructe conservate, biscuiți de cocktail și carne presată, delicatese pe care Jim le adora. MÎnca la masa din sufragerie, așezat la locul lui obișnuit. Seara, cînd Înțelegea că părinții lui nu vor veni acasă În ziua respectivă, se ducea la culcare În dormitorul lui de la ultimul etaj al casei, cu unul dintre aeromodelele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit așa pentru că pe vremea lui s-a împărțit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan. 26. Ioctan a născut pe Almodad, pe Șelef, pe Ațarmavet, pe Ierah, 27. pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, 28. pe Obal, pe Abimael, pe Seba, 29. pe Ofir, pe Havila și pe Iobab. Toți aceștia au fost fiii lui Ioctan. 30. Ei au locuit de la Meșa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele răsăritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
gunoiul în cele mai neașteptate locuri. Casele cu adevărat demne de luat în seamă se puteau număra pe degete. Cât despre palate... Consulul le reducea la inexistență cu un simplu gest. Înainte de a părăsi Bucureștiul, predecesorul lui îi mărturisise că adora imaginea orașului văzut de departe, de pe dealuri, primăvara, când înfloresc pomii și toate florile din grădini. C’est tout à fait autre chose. Ledoulx nu se grăbea să verifice impresia fostului consul al Franței. Nici nu avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
subteran al orașului, unchiul prefera spațiul suspendat. Pentru Nicolae, podul era locul ideal de izolare, de petrecere interesantă a timpului. Acolo adunase câteva stive de cărți, o masă, un scaun, un divan mare, covoare și mai multe zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și chiar prilejul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la început, nu trebuia să fie posesiune, sclavie, supunere oarbă, ci dăruire pentru fericirea și binele celuilalt, devotament, responsabilitate și înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al drapajului exterior... Această imaculată marmură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a oculta mesajele. ― Deosebit de interesant! Cum să vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau să vă mărturisesc că și eu ador iasomia. Credeți că s-ar putea... ― ...să vă pictez cu aceste flori în dreptul inimii, insinuă Dante Negro. ― Dar ce frumos ați spus-o! Toinette îl privi surprinsă și plină de recunoștință. Pictorul proceda cu totul altfel decât maestrul ei favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu siguranță, îi așteptați de ceva vreme. A fost doar o mică eroare birocratică. Un proaspăt angajat al cancelariei imperiale, fără noțiuni prea clare de geografie, a confundat Bucureștiul cu Budapesta. ― Oh!... Așa?... Oh!... În cazul acesta... Desigur... Desigur... Oaaah!... Ador normalitatea! Relaxarea nervoasă a contelui fu atât de totală, încât căzu pe canapea cu mâinile întinse pe speteaza acesteia și cu picioarele lăbărțate. Realiză imediat că nu se cădea să rămână în poziția asta dinaintea unei femei și reveni rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar cred că erau elocvente. S-ar părea că boierii români sunt cei mai darnici și înflăcărați amanți. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai bucurau aici barba și ișlicul. În schimb, stârnise ceva mai mult interes pentru arta dramatică. Invitase trupe de teatru și pantomimă din Rusia, pentru plăcerea locuitorilor, în primul rând, dar și pentru propria lui plăcere. Da, era omul care adora teatrul, balurile, cluburile, limba franceză... Da, limba „distrugătorului de lume”! O vorbea cu multă plăcere la serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a simțit trecerea timpului. Trăiam intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una dintre cele mai sublime melodii ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea, pe care o adoram. Îmi sărutai mâinile cu drag, îndreptându-mă spre Bianca și Maria. Bianca și Maria erau gemenele italience, sosite din Triest în tovărășia mamei lor, tânără și frumoasă încă. Asemănarea surorilor era atât de perfectă, încât niciodată nu putui deosebi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eșec. Un eșec teribil. „Minunat.“ „Dorian e nemaipomenit.“ „Puneți discul.“ „Îmi place Lena.“ „Cred sincer că e cel mai bun disc al ei.“ „Sunt atât de frumoase cuvintele.“ „Am văzut-o o dată la New York. Era magnifică.“ „Pune apoi Gypsy. O ador pe Ethel.“ „Foarte bine, îl vom pune.“ Ignatius stătea acolo, ca musul care a refuzat să abandoneze puntea în flăcări. Dinspre tabernaclu se auzi din nou muzica. Dorian plecă să vorbească cu un grup de prieteni, ignorându-l anume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decis să-mi susțin examenul de bacalaureat. Doi ani am frecventat și cursuri de vioară la Școala de Muzică, unde l-am avut profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. CÎnd am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s-a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cînt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cîntam tangouri și valsuri englezești. În liceu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ciudat și distractiv, așa că-i ofereau multă libertate de mișcare; catolicii din clasa de mijloc Îl considerau un predicator cu har; catolicii aristocați ziceau că era genul de preot din care ar trebui să existe cât mai mulți. Copiii Îl adorau fiindcă se comporta aidoma lor; tineretul se desfăta În compania lui, fiindcă era Încă tânăr și nimic nu-l șoca. În țara și la timpul potrivit, ar fi putut fi un Richelieu, dar În prezent era un cleric foarte moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea omului. El a Întrebat-o dacă-l credea Înfumurat. Ea a răspuns că era o diferență Între Înfumurare și siguranță de sine. Adora siguranța de sine la bărbați. — Froggy Îți este prieten bun? s-a interesat Isabelle. — Destul de bun... De ce? Când dansează, dă tare din fund. Amory a râs. — Dansează de parcă fata s-ar afla la spate, nu În brațele lui. Isabelle a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
om de culoare, toată lumea ar fi socotit că era ceva firesc. Cu toate că nu-și cunoștea nici jumătate din colegii de an, nu era snob. Prietenii Îi provoneau din toate straturile sociale, dar era imposibil să-i „cultivi“ prietenia. Servitorii Îl adorau și-l tratau ca pe un zeu. Părea modelul perfect pe care se străduiește să-l atingă clasa dominantă. — E ca În fotografiile alea din Illustrated London News, cu ofițerii britanici uciși, Îi spusese Amory lui Alec. — Păi, răspunsese Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-n bezna cu linii apăsate, Cortina pune anii să treacă fără rost. Doi ani de ani - și ce zi leneșă a fost, Când de finaluri fericite ne erau apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă ceva mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu mă pot pronunța. Un bărbat trebuie să treacă prin mult mai multe, iar eu am dus o viață ocrotită. — O, Clara, te rog să nu tragi de timp a implorat-o Amory. Dar vorbește puțin despre mine, vrei? Sigur. Ador să fac asta. Nu a zâmbit spunând asta. — Ești o bomboană. Mai Întâi, răspunde-mi la câteva Întrebări. Sunt un afurisit de Înfumurat? — Păi... nu. Ai un orgoliu uriaș, dar amuzant pentru cei care-i observă preponderența. — Înțeleg. — În adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu ești Îndrăgostit de mine. De fapt, nu voiai să ne căsătorim, nu-i așa? — Era lumina asfințitului, a zis el, dus pe gânduri. Nu-mi dădeam seama că-mi rostesc gândurile cu voce tare. Dar te iubesc... sau te ador... sau te venerez... — Poftim... nu-ți trebuie decât cinci secunde ca să epuizezi catalogul emoțiilor. El a zâmbit, involuntar. Nu mă transforma Într-un ins atât de nesemnificativ, Clara! Uneori mă deprimi cu adevărat. — Nu ești nesemnificativ. Numai asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Împliniți. EL: Presupun că ești produsul educației mondene. EA: Nu, sunt mai degrabă material brut. Am fost eliminată de la Spence - nu mai știu de ce. EL: Ce te caracterizează, În general? EA: O, sunt deșteaptă, cam egoistă, emotivă când sunt stârnită, ador să fiu admirată. EL (impulsiv): Nu vreau să mă Îndrăgostesc de tine... EA (ridicând din sprâncene): Nu ți-a cerut-o nimeni. EL (continuă, rece): Dar pesemne că o voi face. Mi-e dragă gura ta. EA: Pst! Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bogat, Hartshorn, pe tema homosexualității. Întotdeauna îmi amintesc chestiile cu bani. Lindenaur a încasat-o, nu? — Da. Îți amintești cazul? — Destul de bine. Reclamantul se numea Charles Hartshorn. Îi plăceau băieții, dar era însurat și avea o fiică pe care o adora. Lindenaur l-a întâlnit pe Hartshorn prin intermediul unei agenții pentru poponari, apoi l-a amenințat că-l toarnă fiicei sale. Hartshorn ne-a sunat, l-am arestat pe Lindenaur, pe urmă Hartshorn s-a muiat și și-a retras plângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]