7,836 matches
-
securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac, de violență și distrugere; dă fenomene de regresiune În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lui, o negare de sine, conștientizarea faptului că trebuie să te separi de rău și să te reîntorci la bine, să dorești redobândirea virtuților pierdute. Prin acest efort interior, persoana sa afirmă pe sine. Atât negarea de sine, cât și afirmarea de sine sunt acte de voință dictate de conștiința vinovăției, dar și de datoria anulării acestei vinovății. Din acest motiv, orice restaurare a ființei morale devine un act strict personal, care depinde de conștiința și de voința persoanei. Nimeni nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sinuciderea lui G. D. trebuie considerată un act moral. Acest caz ne Întoarce la modelul clasic al morții, precreștin, amintindu-ne atât de Socrate, cât și de Cato din Utica, și Seneca. Avem de-a face, În acest caz, o afirmare a persoanei, care Își hotărăște singură destinul, ca moment final al existenței. Este sentimentul de a fi propriul tău stăpân dincolo de mizeriile vieții biologice sau de acceptarea unui sfârșit dezonorant. Nu este numai o sfidare a morții inevitabile, ci este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lumii, se simte totuși separată de aceasta. Transcendența constă În faptul că persoana are tendința de a se depăși pe sine continuu. Ea nu poate accepta limitele care-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale de a trece dincolo de ele, În registrul spiritualității. Convergența reprezintă Împlinirea acestor aspirații ale persoanei prin Întâlnirea și completarea sa cu alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
felul acesta, morala devine o doctrină despre persoană, iar centrul vieții morale se Întemeiază pe ideea de persoană. În fapt Însă, persoana nu este o idee teoretică sau o normă abstractă, ci ea corespunde plenitudinii concrete a vieții (N. Berdiaevă. Afirmarea și semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o concentrare a lumii, dar totodată și o dilatare a omului În lume. În felul acesta, doctrina umanistă unifică, În planul valorilor sufletești și morale, omul cu lumea, anulând astfel contradicția dintre ele. Persoana este Însă dinamică, Într-o perpetuă afirmare ca devenire. Acesta este Însăși destinul ei, de Împlinire. Spațiul În care persoana există și se afirmă este lumea, dar ea aspiră permanent dincolo de aceasta. Tendința persoanei este de a se integra În lumea spiritului. Prin aceasta ea Își caută
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este Însăși destinul ei, de Împlinire. Spațiul În care persoana există și se afirmă este lumea, dar ea aspiră permanent dincolo de aceasta. Tendința persoanei este de a se integra În lumea spiritului. Prin aceasta ea Își caută propria realitate interioară. Afirmarea persoanei Își are Însă, În mod paradoxal, sursa În negarea de sine. A deveni Înseamnă a fi altfel. Orice negare este un act de depășire, atât a sinelui, cât și lumii. Surprinzând acest aspect, pe care-l raportează la destinul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
căutări aflâdu-se În Însăși natura ei. Orice căutare este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
realizarea unor idealuri de perfectibilitate În care este concentrată armonia lumii, de care depinde și armonia omului. Totul se concentrează În efortul creației, care Înalță persoana umană prin realizările sale. Orice creație este un act de Împotrivire, este dorința de afirmare de sine, după cum, În egală măsură, distrugerea este dorința de dominare și acaparare a ceva care Încă nu-ți aparține sau care nu-ți poate aparține, fiind interzis și, prin urmare, inaccesibil. Cele două acte constituie polii oricărei acțiuni psihologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
17Ă Morar V., Moralități elementare, Paideia, București, 2001. INDEX TEMATIC Aspectul tragic al vieții, Ajutorul În Psihologia morală, Acțiunea psihologică, Conștiința, morală, pervertită, Cetatea, ideală, Constrângere, Conflicte interumane, Cuplul (vezi; dubletulă, Dublul persoanei, dificultățile În Psihologia morală, Eul, moral, valorizarea, afirmarea, frustrarea, natura, virtualitățile, imaginile, vârstele, Existența (vezi; viațaă, definiție, existența ca nevroză, conflictul existenței, temele existenței, Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau a șefilor. Acest tip de suport social pentru dificultățile de la locul de muncă este mai util decât suportul familiei. Funcțiile suportului social Suportul social poate acoperi o arie variată de nevoi : materiale, informaționale, emoțional-afective, de îngrijire, de recunoaștere și afirmare, de consiliere, de interacțiune socială pozitivă etc. Cercetătorii disting mai multe funcții principale ale caracteristicilor specifice pe care trebuie să le aibă relațiile sociale pentru a fi considerate suportive și cu influență pozitivă asupra bunăstării unei persoane (Orford, 1998). 1
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a vieții culturale din Transilvania, înscrisă în spiritul Școlii Ardelene, dar și în programul revoluției de la 1848, duce la constituirea A., societate care, printr-un program larg, mobil, de preocupări și înfăptuiri culturale, sociale și economice, s-a orientat către afirmarea individualității naționale și întărirea solidarității românilor din Transilvania și din alte ținuturi. La elaborarea statutelor au participat George Barițiu, Ioan Pușcariu, Timotei Cipariu și Andrei Șaguna, constituirea asociației având loc la Sibiu, în zilele de 23-26 octombrie 1861. Primul președinte
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
arată că A. își propune să fie o revistă „cu un profil multilateral, oglindind creații literar-artistice și științifice, precum și aspecte ale culturii de masă”. Recunoscându-se drept „rod al revoluției culturale”, noua publicație promite că va fi „o tribună de afirmare a noii vieți spirituale”. Mai accentuat după 1974, servilismul ideologic al revistei nu va afecta totuși prea mult partea ei propriu-zis literară, alături de nenumăratele editoriale și reportaje cu caracter propagandistic continuând să se publice o literatură de bună calitate și
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Vinea (Ispită, Retorsus, 10/1965) ș.a. Apar grupaje lirice, uneori ample, ale unor poeți de seamă din așa-zisa „generație a războiului”, precum Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Virgil Teodorescu, și, mai ales, poeme ale unor autori aflați în plină afirmare în anii ’60 și ’70: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Marius Robescu, Mircea Ciobanu, Petre Stoica, Leonid Dimov, Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Constanța Buzea, Gheorghe Tomozei, Radu Cârneci. Nu lipsesc însă nici optzecișii Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Gellu Dorian
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Bisericii - dintre care Tertulian, Clement Alexandrinul și Grigorie de Nyssa sunt doar câteva nume sonore dintr-o listă substanțială propusă de B. - până la Umberto Eco. Dar dacă faptul că Iisus nu a râs, spune autorul, este absolut normal în perspectiva „afirmării treptate a deității sale”, omul obișnuit este un zoon gelastikon, o ființă pentru care râsul face parte din esența sa, așa cum au lăsat să se înțeleagă părinții Bisericii Ortodoxe, atunci când au deosebit între „râsul virtuos”, armă de luptă pe care
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
consolidarea sistemelor informaționale 7. Stimularea accesului dependenților de droguri la programele de diminuare a consecințelor negative ale consumului de droguri (harm reduction) 8. Obiectivele urmărite sunt: scăderea incidenței bolilor infecțioase, diminuarea consumului de produse ilicite, creșterea calității vieții etc. 9. Afirmarea ca prioritate națională în planul de acțiune a programelor de tratament ambulatoriu cu agoniști ai opiaceelor (metadonă) 10. Includerea terapiei ambulatorii pentru toxicodependenți în cadrul centrelor penitenciare; asigurarea asistenței medicale gratuite și universale 11. Formare profesională și cercetare III. Plan de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
și cu o anume competență, domenii de activitate diverse. Colaborează la „Românul”, „Drepturile poporului”, „Lumea ilustrată”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” ș. a., cu studii și culegeri de folclor și cu articole cu tematică socială, acestea din urmă prilejuindu-i afirmarea unor disponibilități pe tărâmul creației literare. Lucrările pe care le-a lăsat, apărute în periodice sau adunate în volume, sunt edificatoare pentru priceperea, pasiunea și tenacitatea cu care era înzestrat. A scos, împreună cu I.-A. Candrea și alți colaboratori, dicționarele
CANIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
pe credința în revelație, cunoașterea științifică se bazează pe cercetarea critică. Stolnicul demonstrează că apartenența noastră la comunitatea popoarelor romanice, conform surselor istorice, nu poate fi pusă la îndoială. El crede cu putere că, mai mult decât o realitate istorică, afirmarea acestei apartenențe constituie o acțiune constantă a românilor pentru comunitatea spirituală și culturală a popoarelor europene romanice. Istoriia Țării Rumânești... oferă cititorului o imagine modernă a Daciei, imagine izvorâtă atât din spiritul critic cu care sunt folosite izvoarele, cât și
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
imixtiunii politicianismului în viața cotidiană a acestei provincii. Experiența socială acumulată până la 1916 îl face să judece cu acuitate viața politică de după Unire. Membru al Marelui Sfat Național, deputat, senator, vicepreședinte al Senatului, se implică pasionat în dezbaterea modalităților de afirmare a specificului național și, mai ales, a tradiției. Este și motivul care îl determină să părăsească Partidul Național Român și să se afilieze, în 1927, Partidului Poporului. În anul 1928 este numit în conducerea Astrei. Colaborează la alte reviste și
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
elementară și nespecifică. Agonismul nu e rafinarea rațională specifică a agresivității (înțeleasă ca o formă extremă a combativității, ca o manifestare mai puțin controlată a factorilor genetici, constituționali); este în principal manifestarea activă, sub forme variate, a tendințelor pozitive de afirmare a personalității umane, prin întrecere cu sine, cu alții sau cu natura, întrecere care prin rezultatele ei duce la dezvoltare, la perfecționare. Manifestat concret în joc și în sport, agonismul mai poate fi sinonim cu combativitatea și fair-play-ul. AGRAFIE (< fr.
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
engl. aggression) - Trăsătură fundamentală a ființelor vii ce se manifestă în două direcții: a) acte cu caracter ostil, distructiv sau răufăcător, îndreptate fie spre exterior (heteroagresivitate), fie către sine (autoagresivitate); b) tendințe active, îndreptate către exterior și care constau din afirmarea de sine, având caracter posesiv și constructiv. La individul adult, agresivitatea poate prezenta două aspecte: 1) agresivitatea constituțională, concretizată printr-un temperament impulsiv și violent, manifestat de regulă la structurile de tip epileptic sau paranoic, dar și la perverșii dezechilibrați
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la care lucrează. Pacientul trebuie să realizeze mișcările pe care le înțelege și le controlează, ca urmare a unei excelente coordonări motrice. TERAPIE (< fr. thérapie, cf. gr. thérapeia - tratament) - Formă de intervenție condensată și intensivă care urmărește ameliorarea capacităților de afirmare a disponibilităților de muncă și învățare ale unei persoane, în limita posibilităților sale intelectuale și/sau fizice, prin măsuri complexe și complementare de natură medicală, psihologică, pedagogică și socială, pentru a satisface exigențele unui mediu de viață obișnuit (Gherguț, 2005
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
meniu reunește diferite culturi de pe tot cuprinsul globului. Martha Graham (1894-1991) - celebră dansatoare și coregrafă americană. Rebeliune din iunie 1969 a homosexualilor din New York, În urma descinderii poliției În barul Stonewall. Evenimentele de la Stonewall sînt considerate un moment de răscruce În afirmarea libertății sexuale. Esther Williams (n. 1923) - triplă campioană a Americii la Înot și apoi actriță la Hollywood. Amtrak - căile ferate americane. Denumirea unui pansament gastric sub formă lichidă, de culoare roz. American Motors Corporation. Wlazdiu Valentine Liberace (1919-1987) - pianist strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]