3,174 matches
-
câteva suprafețe cu rol de microdepresiuni, măi reprezentativă fiind aceea în care se află cantonat Lacul Mociaru. Această a rezultat prin dizolvarea sării din adânc urmată de procese de tasare. La contactul dintre munte și Subcarpați în bazinul văii Jgheabului - afluent al Slănicului, există câteva platouri la 500 - 650 m unde sarea apare la zi. Dizolvarea a creat aici forme carstice de o frumusețe și complexitate deosebite. Arealul este localizat în Subcarpații de Curbura, orientarea întregului areal fiind în general SV-
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
înregistrează în jurul datei de 20 noiembrie. Pe timp de iarnă la poala subcarpaților apar invazii de aer rece, cunoscute sub denumirea de Crivat. Din punct de vedere morfohidrografic, arealul Geoparcului este inclus bazinelor hidrografice ale râurilor Buzău și Râmnicul Sărat, afluenți pe dreapta ai râului Siret. Coloana vertebrală a rețelei hidrografice o constituie râul Buzău, care adună în zona Geoparcului de pe pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul. La nord Râmnicul - al doilea rău ca mărime din zona - drenează de pe
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
apă dulce formate în doline dezvoltate pe gresie, cu fund din nămoluri sedimentate. Din grupul inițial, Lacul Limpede este singurul care a supraviețuit colmatării. Este o rezervație forestiera de 216 ha ce se află în bazinul superior al pârâului Jgheab (afluent de stingă al Slănicului), pe fata estică a culmii Breazău. Este importantă pentru valoarea geofondului și genofondului forestier prin specia de Pin silvestru (Pinus sylvestri). Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
civilizației coloniștilor germani stabiliți in Transilvania, edificiul a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (1999). Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și Sibiul (49km spre SE). Satele din
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
ape mari, utilizind pentru evacuarea debitelor galeria acestuiagolire La piciorul barajului s-a executat o centrală hidroelectrica cu o putere instalată de 10 MW. Centrală este echipată cu două turbine de tip Francis. Barajul Ighiș este situat pe râul Ighiș, afluent al Târnavei Mari, și are drept scop alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiului Mediaș și, în subsidiar, atenuarea undelor de viitura și combaterea inundațiilor în bazinul Târnavei Mari. Barajul de pământ, de tip neomogen, cu ecran central de
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
în bazinul riului Firiza. Astfel se suplimentau debitele regularizate în acumularea barajului Strimtori. Dela un baraj de priză amplasat pe riul Runcu pornește o galerie betonata de 2,2m diametru și de 8,3 km lungime, pînă în Valea Neagră , afluent al riului Firiza. Din cauza lungimii mari, galeria a fost atacată prin 5 puncte: două ferestre de atac dela capete și 3 puțuri intermediare cu adincimi între 70 și 130 m. A fost executată într 1968-1973. Constitue ultima etapă de extindere
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
în timpul unei expediții National Geographic. își are originea din fluviul Orinoco la 14 km mai jos de misiunea de la La Esmeralda, la , și este la aproximativ 123 de metri deasupra nivelului mării. Gura sa de vărsare de la Rio Negro, un afluent al fluviului Amazon, este în apropierea orașului San Carlos și este la 91 de metri deasupra nivelului mării. Cursul general este sud-vest, și lungimea acestuia, inclusiv înfășurări, este de aproximativ 326 km. Lățimea lui, la bifurcarea cu Orinoco, este de
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
ar aparține în întregime de Rio Negro din Amazon. La vest de Casiquiare, există o conexiune mult mai scurtă și mai facilă între Orinoco și bazinele Amazonului, numită Istmul Pimichin, la care se ajunge prin ascendența ramurei râului Terni un afluent al lui Atabapo care este afluent al Orinoco. Deși Terni este oarecum obstrucționat, se crede că ar putea fi făcut cu ușurință navigabil pentru ambarcațiuni mici. Istmul are peste 16 km, cu sol ondulat, nicăieri peste 15 m, cu mlaștini
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
Negro din Amazon. La vest de Casiquiare, există o conexiune mult mai scurtă și mai facilă între Orinoco și bazinele Amazonului, numită Istmul Pimichin, la care se ajunge prin ascendența ramurei râului Terni un afluent al lui Atabapo care este afluent al Orinoco. Deși Terni este oarecum obstrucționat, se crede că ar putea fi făcut cu ușurință navigabil pentru ambarcațiuni mici. Istmul are peste 16 km, cu sol ondulat, nicăieri peste 15 m, cu mlaștini. Este mult utilizat pentru tranzitul de
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
sau Râul Borozel este un curs de apă, afluent al râului Crișul Repede. Cursul superior al râului, amonte de confluența cu râul Răchita este adesea denumit Râul Șeran. Depresiunea este străbătută de râul Borod, afluent de dreapta a Crișului Repede care dezvoltă un bazin hidrografic cu o suprafață de
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
sau Râul Borozel este un curs de apă, afluent al râului Crișul Repede. Cursul superior al râului, amonte de confluența cu râul Răchita este adesea denumit Râul Șeran. Depresiunea este străbătută de râul Borod, afluent de dreapta a Crișului Repede care dezvoltă un bazin hidrografic cu o suprafață de 116 Km² și care are o lungime de ~14 km și care își culege apele începând de la poalele Munților Pădurea Craiului și de pe versanții sudici ai
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
apele începând de la poalele Munților Pădurea Craiului și de pe versanții sudici ai munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul Repede în localitatea Gherghie. Partea de Est a depresiunii este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai primește afluentul Chicera, iar mai în aval primește râul Cetea care izvorește din dealurile de la poalele munților Plopiș. Rețeaua hidrografică se caracterizează în general printr-un regim variabil cu viituri
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul Repede în localitatea Gherghie. Partea de Est a depresiunii este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai primește afluentul Chicera, iar mai în aval primește râul Cetea care izvorește din dealurile de la poalele munților Plopiș. Rețeaua hidrografică se caracterizează în general printr-un regim variabil cu viituri pluviale în timpul anului și ape mari de primăvară de proveniență mixtă. Există
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
de șiroire, ravenare, solifluxiune, alunecări de teren. Astfel de fenomene se întâlnesc frecvent pe Dealul Filipilor constituit în special din soluri argiloase pe care în perioadele ploioase se observă foarte des procesul de șiroire și ravenare. În localitatea Cornițel pe afluentul văii Borod, valea Chicera, care prezintă în cursul superior în amonte de confuența cu valea Borod o albie adâncă mărginită de versanți cu altitudini mai mari decât cei din cursul superior al văii Borod, se întâlnesc alunecări de teren. De
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
Voscodavie, Voscodavinți, Voloscăuți, Volcoviciki, Volcăuți, Volosovți, Volosovca, Volcinți, Voloșcov, Volcovțe, Volocisc, Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița, Olșanî, Olșanca, Olhoveț, Voloșchi, Volostoc, Vlodava" etc. Sunt prezentate și denumiri de râuri: "Humor", afluent al râului Sluci și "Seret" afluent al Nistrului. Mai multe localități aflate la nord de Nistru au terminația „ți” (Voloscăuți, Volcăuți, Cudrinți, Miliuți, Biliuți etc) Terminația indică la plural locuitorii unui sat sau oraș fiind caracteristică atât românilor cât și
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Volosovca, Volcinți, Voloșcov, Volcovțe, Volocisc, Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița, Olșanî, Olșanca, Olhoveț, Voloșchi, Volostoc, Vlodava" etc. Sunt prezentate și denumiri de râuri: "Humor", afluent al râului Sluci și "Seret" afluent al Nistrului. Mai multe localități aflate la nord de Nistru au terminația „ți” (Voloscăuți, Volcăuți, Cudrinți, Miliuți, Biliuți etc) Terminația indică la plural locuitorii unui sat sau oraș fiind caracteristică atât românilor cât și aromânilor din în sudul Balcanilor Datele
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
(în arabă:ام القناطر ,transcris și Umm al-Qanățir , în transcriere ebraică אום אל-קנאטר) este un loc arheologic în sudul Podișului Golan, pe malul de est al Wadi ash-Shabib, afluent al rîului Samak, la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. În epoca bizantină, în timpurile talmudice și până în perioada dominației califilor arabi a ființat aici un sat evreiesc. Ruinele acestuia au fost descoperite în anul 1885 de către Laurence Oliphant. într-
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Warta, cunoscut sub numele „râul Poloniei Mari (Wielkopolska)”,este un afluent al fluviului Oder. Având o lungime de aproximativ 808 km, este al 3-lea cel mai lung râu din Polonia. Warta are suprafața bazinului de 54,529 km, fiinda navigabil din Kostrzyn nad Odrą până la Konin, aproximativ jumătate din lungimea
Râul Warta () [Corola-website/Science/328134_a_329463]
-
Gordana, denumită de localnici "Fântâna Satului". La izvor, în verile secetoase, este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este denumit altfel "Valea Galpâii".
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
productive spații agricole. Rețeaua hidrografică este destul densă și după cum spune denumirea este reprezentată de cele două râuri Secaș la care se adaugă în nord răul Târnava ca și colector principal în partea nordică. În sud Secașul Mic are ca afluenți râurile: Sângătin, Apold, Gârbova, Boz, Șpring, Șpring și Slatina. În partea centrală Secașul Mare are mai mulți afluenți de dreapta până la vărsarea în râul Târnava, dar cel mai important este râul Gârbău. În nord râul Târnava Mare continuat în aval
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
Secaș la care se adaugă în nord răul Târnava ca și colector principal în partea nordică. În sud Secașul Mic are ca afluenți râurile: Sângătin, Apold, Gârbova, Boz, Șpring, Șpring și Slatina. În partea centrală Secașul Mare are mai mulți afluenți de dreapta până la vărsarea în râul Târnava, dar cel mai important este râul Gârbău. În nord râul Târnava Mare continuat în aval de Blaj de Târnava primește mai mulți afluenți importanți și cu debit mare cum ar fi: Visa, Spălac
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
și Slatina. În partea centrală Secașul Mare are mai mulți afluenți de dreapta până la vărsarea în râul Târnava, dar cel mai important este râul Gârbău. În nord râul Târnava Mare continuat în aval de Blaj de Târnava primește mai mulți afluenți importanți și cu debit mare cum ar fi: Visa, Spălac, Dunărița și Secașul Mare. Desigur solul ca principală resursă este de aceeași calitate ridicată pe tot cuprinsul microregiunii, de aici rezultă faptul că agricultura se poate practica în condiții foarte
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
rezervație naturală de tip faunistic, forestier, geologic, peisagistic și paleontologic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Reghiu. Aria naturală se află în partea estică a Carpaților de Curbură, în bazinul central și ocupând ambele lunci ale Milcovului (afluent de dreapta al râului Putna), la confluența acestuia cu valea Reghiului, în partea central-nordică a județului Vrancea și cea nord-estică a satului Reghiu și este străbătută de drumul județean care leagă satul Adreiașu de Jos de Șindrilari Rezervația naturală cu
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
(de la turcescul "eğrilik" - curbură, un râu șerpuit) este un afluent de stânga al fluviului Nistru, care curge prin Ucraina și Republica Moldova. Izvorăște de pe versanții sudici ai Podișului Podoliei, la est de satul ucrainean Slobidka, și se revarsă pe malul stâng al fluviului la kilometru 371 de la gura de vărsare, lângă
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]