KorAP: Find »[drukola/base=agita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...275 >

6,858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

să-i mai spun... Semaforul se schimbă pe verde. Gina dădu să pornească spre ei. Bărbatul îi făcu semn să rămână acolo, lângă stop. Îi arătă, rotindu-și degetele pe lângă ureche, că o va suna mai târziu. Ridică neputincios mâinile, agitându-le ca și cum ar fi dirijat mersul mașinilor în intersecție. Fata ridică și ea din umeri, învârtind sacoșa, parcă ar fi vrut s-o azvârle spre el. Silică repetă semnul că o va suna. Un taxiu, văzând agitația fetei opri. Șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dădea înapoi? Ce fel de cartușe au, de război, sau de gargară? Insul burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar fi învârtit o imaginară manivelă deasupra sa, făcu câteva semne agitate cu mâna dreaptă și o zbughi drept în sus, printre crengile înaltului salcâm de la poarta prozatorului. Ca la un semn, becurile de pe stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

fiecare vineri, nenorociții se fac mai răi ca fiarele în cușcă și, chiar dacă nu aruncă bucăți de hârtie sau gume peste bănci, totuși vacarmul glasurilor înăbușite devine insuportabil, de parcă aș avea în față 30 de oale sub presiune săltând și agitându-se pe foc. Nu mai au brațe și capete, trupurile li se transformă în capace argintii și în recipiente de pe care aburii și zeama curg fără oprire. Nu-i blamez, îi înțeleg, și eu am fost așa odată. Pe vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
pe nesimțite, am lansat o legendă. Era ziua în care dădusem ecuațiile de gradul doi și îi lăsasem pe elevi să șușotească și să se înghiontească între ei. Numai Cristina, din bâzâiala generală, azvârlea în sus un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din pieptul său toate temerile noastre. Slavă Domnului, a spus, o fi chiulit și portarul n-a băgat de seamă. Uite ce ne agităm pentru o fată care chiulește, zău așa. Toată lumea să se întoarcă la ore. Dar portarul, prezent în ușa toaletei, a negat categoric că a trecut cineva pe lângă el între orele 14 și 15 și a spus că poate să bage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
aparat, îmi gâdilau obrazul și se ridicau la suprafață. Am început să dau din picioare și să mă apropii de fundul apei. Fiona părea surprinsă de mișcarea mea. M-a urmat făcându-mi semne nervoase. Nu pe aici, îmi spunea agitându-și mâinile, nu pe aici, pe acolo. Rămăsesem singuri în spațiul albastru și verde. M-am prefăcut interesat de o plantă. Apoi am lăsat brațele să-mi atârne pe lângă trup. Mișcarea mea nu a avut efectul scontat. Fiona a crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
întoarcem gura mi se umpluse de sânge. Țin minte foarte bine cum s-au ridicat toți de la masă când am intrat în sufragerie. Raluca, verișoară-mea, a izbucnit în plâns și s-a ghemuit la pieptul maică-si. Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul evenimentelor și mi-a curățat sângele cu un șervețel. Dincolo de masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
orgii sau ritualuri de demente făceau ele aici în beci. Trebuia să reinstitui normalitatea. Mi-am regăsit sobrietatea și stăpânirea de sine. - Ori îmi spuneți cine sunteți, ori chem poliția. - Stai, stai, stai. Ia loc. Nu e nevoie să te agiți așa. - Ea de ce nu vorbește? am ridicat vocea arătând către fata cu pulover care nu scosese până atunci nici un cuvânt. - Vorbește, dar mai întâi trebuie să înțelegi cum stă situația, Mihai. - Și de unde știți cum mă cheamă? am răcnit. - X

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Hector, care s-a mutat, din câte am înțeles, înapoi în Leu, și pe Carmen au arestat-o. Era trei dimineața, se luase curentul și toți începuseră să înjure. Peste tot bănuiai grupuri de furioși, lovindu-se de pereți și agitându-și brațele. Muzica ce ne pompase în sânge ritmuri sacadate se oprise cu un oftat, și de-abia în clipele când întunericul s-a împletit cu tăcerea ne-am dat seama ce gălăgie fusese. Nu știu cine își serbase ziua, adusese pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Ai văzut? PLATON Ne hotărâserăm să plecăm la mare. Mama făcea sandvișuri cu gem și le învelea în celofan, tata umfla și dezumfla salteaua, eu îmi aranjam tricourile și slipurile de baie. În casă, activitatea era în toi, toată lumea se agita în mod productiv încă de la ora șapte. Numai bunică-mea se învârtea de colo-colo, își frângea mâinile și dădea indicații timide. Cum maică-mea îi spusese că nu se poate concentra dacă n-are liniște, iar taică-meu îi tăiase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

ne aflam pe coridor. Așa aș bea ceva. Ceva mai mult. Dădu din cap cu indiferență. Înainte să ieșim în stradă, a trebuit să-l pun rapid la curent pe tipul de la ușa ce dădea spre scenă, care era extrem de agitat. — Hai să mergem la Angel, îi spusei eu lui Sally, gândindu-mă că până și o plimbare pe jos de câteva minute avea să ne facă bine. Soarele strălucea și, deși aerul se simțea rece, era, cel puțin, mai proaspăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
rost și o vei pierde de prietenă pentru că știe că nu ești de acord cu ceea ce face. Trebuie să aștepți până-ți vorbește ea, din proprie inițiativă. Ce matură păream. — Păi și dacă nu zice nimic, Sam? spuse Sophie, încă agitată până peste poate. Dacă nu zice nimic și iubitul ăsta al ei merge prea departe? Și mă întrebam cât de multe știa Sophie despre fata al cărei corp fusese aruncat în canalul din subsolul teatrului: știa, de exemplu, că fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
care devenise acum o mașinărie în care rotițele funcționau fără prea multe scăpări, continua pe scenă. Mă simțeam de parcă aș fi fost în cabina de comandă a unui vas de război; acțiunea propriu-zisă se petrecea în altă parte, oamenii se agitau, intrând și ieșind ca să aducă vești despre ce se întâmpla, dar acesta rămânea centrul acestei lumi care se rotea, Louise și masa ei, prinse într-o pată de lumină galbenă, în timp ce restul zonei din spatele scenei era cufundat în beznă. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
se poartă foarte normal. Violet era sus, în dormitorul părinților lui Matthew, cu Sophie lângă ea, care îi aplica gheață pe cucui. Pe Tabitha o luase de acolo Paul, ca urmare a instrucțiunilor politicoase, dar ferme ale lui MM; se agitase atât de mult, încât fusese ușor să insiste să fie dusă acasă, ca să-și revină. Tuturor celorlalți petrecăreți li se spusese că Violet căzuse și se lovise la cap și, cum aceștia erau prea ocupați cu distracția, n-au făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cel puțin cred că era capabil s-o facă. L-am văzut odată cu Violet; nu se purta bine cu ea. —Helen a spus aseară ceva care sugera că și tu ai fi avut o relație cu el, zisei eu, ca să agit lucrurile. Și nici măcar nu deformam adevărul; Helen nu rostise de-a dreptul numele lui Hazel, dar la cine altcineva s-ar fi putut referi? În afară de ea și Hazel nu mai exista altă femeie în distribuția Casei păpușilor, decât dacă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pierd echilibrul îndeajuns de mult încât să poată ajunge la ușa băii. Cel de-al doilea polițist o abandonase deja pe Violet pe canapea și se repezea către noi. În timp ce acesta se năpustea înainte, Ben ținea seringa EpiPen deasupra capului, agitând-o ca nebunul, de parcă ar fi fost un steag. — Nu mă atingeți! urlă el. Mi-am făcut deja o injecție! Dacă mi-o fac și pe a doua, mor! Am înțepenit cu toții un moment, ca și cum cineva ar fi apăsat butonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

fi în stare să se întrebe ceva - unde o fi mintea bărbatului care dormea. Cum ar putea ei să-și închipuie visele lui? Trebuie că erau atât de departe de a le înțelege! Copil fiind, când Tom-Tom mârâia și se agita în somn, îl întrebase pe tatăl lui ce visează câinii. — Nu știu, îi răspunse acesta. Poate că fugăresc pisici, vânează iepuri sau aleargă după poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de alarmă, lupta să-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
încet, se propti bine în genunchi și, aplecându-și trupul cu mare grijă ca să evite răsturnarea ambarcațiunii, aruncă arma cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe, totul s-a liniștit. Marele caiman se odihnea pe fund, agonizând, și înceta să se mai agite, mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului rănit. Odată ajuns acolo, ținu ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ridică ochii și îl privi, făcu gesturi exagerate de a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri. Trupul ei era scund, cu o carne neagră și tare, iar mersul ei, lent și greoi, cu ușoara legănare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu-l mai auzise niciodată înainte. Părăsi hamacul, închise cartea și înaintă foarte încet spre mal. Privi spre gura râușorului. Întâi, apăru prova lungă și ascuțită; apoi, un negru pe jumătate gol agitând o pușcă; în spate, o încărcătură mare acoperită cu niște prelate murdare și, în sfârșit, doi bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară direct spre plaja minusculă ce servea drept debarcader pentru colibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ce anume găsea bărbatul în cărți. Se priviră. Apoi, ea se întoarse în hamacul ei, iar bărbatul, rușinat, ascunse revista sub pat și își căută în Perla lui Steinbeck consolarea pentru necazurile lui. O auzi scotocind neliniștită prin lăzi și agitându-se mai mult ca niciodată să pregătească prânzul. După o lungă tăcere, își dădu seama că era în picioare, lângă el. Își ridică ochii și trebui să facă un efort de necrezut ca să nu izbucnească în hohote de râs. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]