25,860 matches
-
și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății. Acest gol în filmul lui Alfonso Cuarón este spațiul sideral având drept fundal imensitatea planetei albastre care accentuează senzația de insignifianță pe care o au aceste minuscule ființe laborioase, cosmonauții unei misiuni americane. Ei devin puncte flotante în spațiu în urma impactului cu o ploaie de reziduuri provenite de la pulverizarea unui satelit rusesc, probabil un satelit destinat
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
odaie, vin la vatră toți motanii să s'adune, si'mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune, torc cu ochii'nchisi de lene, lângă focul ros, si torsul lor, se'ngână lung cu torsul fusului - și cu întorsul fir albastru depanat de rischitorul cel din tinda. Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă, și în murmurul de torsuri și de fire'nvârtitoare pe când valuri de zăpadă către geamuri cad ușoare, eu cu capul lângă mata sura care mie
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
publicată de eminescologul Nicolae Georgescu, lansată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști la Muzeul Literaturii Române din București pe 28 mai 2013. Este vorba de O zi din viața lui Eminescu (28 iunie 1883) - dosar de presă, publicată de Casa Editorială „Floare albastră”, București, 2013. Tema deloc indiferentă participanților a stârnit vii comentarii În sală. A urmat un eseu despre poezia lui Dumitru Ichim, cu o punctuală referire la Ideograma sufletului meu, volum bilingv de versuri În traducere engleză făcută tot de Muguraș
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Iordăchescu Ionuț Jurnaliștii acreditați la Palatul Victoria au primit, după ultima ședință de Guvern din 2013, un cadou de la purtătorul de cuvânt al premierului, Mirel Palada. Palada le-a oferit ziariștilor tricouri albastre inscripționate cu mesajul "Antiguvernamențesc, deci transmit". Unii ziariști au primit cadoul, în timp ce alții nu au agreat ideea și i-au înapoiat sociologului tricourile. Guvernul s-a reunit astăzi în ultima ședință din acest an. Prima întâlnire a Executivului de anul
Mirel Palada le-a făcut un cadou ciudat jurnaliștilor de la Guvern by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33371_a_34696]
-
1899, familia s-a trezit într-o casă pregătită să fie abandonată. Tot ce era mai important fusese ambalat. Obiectele aflate încă la locul lor, erau pândite de riscul de a rămâne acolo. O armată de muncitori, îmbrăcați în salopete albastre, au venit încă din zori și au început să încarce totul în căruțe. Doamna s-a trezit mai devreme decât obișnuia, astfel că la șapte era deja îmbrăcată, parfumată și dădea ordine. Don Rodolfo se hotărâse să meargă mai devreme
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
și mergi rar, trebuie să fii foarte calm, și de aceea amabil cu toată lumea, un om simpatic”, pasajul și capitolul încheindu-se sugestiv, într-o notă romantică: „când ploaia a stat cu totul (...), cerul a rămas câteva clipe cu desăvârșire albastru”.
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
mai reușite poeme - ar fi trebuit să se desfășoare într-o luminozitate arcadiană. „Naiadă înainte de-a fi nai, Ții minte, Sirinx, cînd cutreierai Arcadia prin lunci și prin poiene? Cînta lumina-n părul tău bălai Și zări de cer albastru printre gene Se revărsau cînd, veselă, zîmbeai“. Intrînd el însuși în ambianța mitologiei, poetul intervine direct („Te-am întrebat odată, în care veac nu știu,/ Căci anii tot mai deși se strîng sub frunte”); Sirinx decade lent, își pierde strălucirea
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
epistolă trimisă de Zizi (în orice caz, singura care ne-a parvenit), același joc (schimbând ce e de schimbat): a se vedea, spre edificare, vecinătatea sublim / derizoriu din secvența „Roma sfântă al cărui pământ e călcat de piciorul tău. Cerul albastru și azuriu, delicioasele macaroane văzute și mâncate de tine”. Prima misivă (pe care, preluând caracterizarea călinesciană a memorialului grecesc scris de Al. Rosetti, aș defini-o drept o „telegramă sugrumată de emoție”, lipsită totalmente de vreun artificiu diversionist de natură
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
haina geloziei, am renunțat definitiv la cei 275 tipi. În sufletul meu nu se află decât „unul” care e departe. În visele mele apare Veneția cu gondolele, Roma - cetatea sfântă, al cărui (sic!) pământ e călcat de piciorul tău. Cerul albastru și azuriu, delicioasele macaroane văzute și mâncate de tine „Vous êtes un coin de ciel dans ma vie” «De Anul Nou îți gândesc o fericire feerică.» Cu dor mare, Zizi 6 [Roma2], 18 aprilie 1925 Urări călduroase de sărbători unor
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
studii detaliate care preced pictura în ulei. Capete, mâini sau draperii izolate există sub dublul semn al realismului și al unei vitalități pline de senzualitate. Tot acum folosește tot mai intens efecte de chiaroscuro - Cap de apostol (1508) - pe hârtie albastră produsă în nordul Italiei. Oricât de perfecționate ar fi tehnicile de astăzi, nicio copie fotografică nu poate capta varietatea de nuanțe, „viața” unei picturi. Văzute de aproape în expoziția de la Washington, desenele și gravurile lui Dürer demonstrează că, nici măcar în
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
intră singură, este unul de lesbiene. Adèle pare în căutarea a ceva, a cuiva, în felul în care-și rotește cercetător privirile, iar lipsa ei de experiență, inocența ei, captează priviri doritoare. La timp se ivește și fata cu păr albastru, Emma, și, din acest moment, Adèle se regăsește pe deplin în cuplul care se formează treptat, prin apropieri subtile, prin întârzieri și tatonări care sunt comune oricărei relații dintre tinerii îndrăgostiți. Jocul este condus de Emma, care relevă un eros
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
să se supună unei inteligențe sigure de ea și aptă să controleze, pînă la urmă, totul. Această explozie de vitalitate țanțoșă deturnată spiritual explică pesemne forma de seducție, redutabilă, de care beneficia Dragomir. Dacă la acest portret adăugăm o privire albastră cu inflexiuni metalice, ne putem imagina ce a însemnat prezența sa vreme de doi ani într-o Germanie cvasigolită de populația masculină. Printre fotografiile păstrate se află două portrete executate „artistic“ (Kunst-Photo, Lemberg, Akademiestrasse 12), înfățișînd o frumusețe feminină gen
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Germanie cvasigolită de populația masculină. Printre fotografiile păstrate se află două portrete executate „artistic“ (Kunst-Photo, Lemberg, Akademiestrasse 12), înfățișînd o frumusețe feminină gen Ingrid Bergman, severă și caldă în același timp. Pe spatele uneia dintre ele stă scris cu cerneală albastră: Ich bin immer Dein. Weihnachten ’43. Rosita („Pentru totdeauna a ta. Crăciunul lui ’43. Rosita“), iar pe cealaltă Für Alex, zur Weihnachten ’43, von Deiner Rosita („Pentru Alex, de Crăciunul lui ’43, de la a ta Rosita“). Adio, Heidegger! Din acest
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
empatică, intuitivă, dovadă a talentului literar al traducătoarei dar și a unei culturi filologice care se simte în fiecare frază, întregește experiența unei lecturi ideale, la sfârșitul căreia cititorul rămâne să mediteze îndelung la întrebări precum: Cum arată trei scaune albastre aranjate de mâna unui copil? Ce e pupila verde din centrul picăturilor de ploaie? Cum e în sufletul lui mme Cernîșevski? Măcar la aceasta din urmă găsește răspuns în cel dintâi capitol al cărții: „Iar atunci când Feodor s-a mutat
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
arată că nu a fost singurul incident de acest fel. De-a lungul vremii, președinții României au trecut prin situații asemănătoare. În anul 2000, Faur Isaia a reușit să ajungă în preajma lui Emil Constantinescu și l-a stropit cu cerneală albastră pe barbă. Un an mai târziu, la Arad, a reușit să se apropie de Ion Iliescu și să-i înmâneze un plic. În 2002, Isaia a tăiat cablurile la un spectacol al unei televiziuni din Timișoara și s-a urcat
Istoria se repetă. Precedent în episodul "Băsescu-Zglobiu" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29998_a_31323]
-
de rădăcinile țigănești se prelungește, indiferent de izbânda măștii sociale“. Jorjan Nicolae nu este, deci, doar un Julien Sorel, ci și un Răzvan autohton, un personaj excepțional evoluând în împrejurări excepționale, un personaj romantic în esență (un țigan cu ochi albaștri, care își mistifică biografia, încă din adolescență, reușind să ajungă „ofițer român“, distins cu „Steaua României“ pentru fapte de vitejie pe frontul de Est). Numai că antieroul lui Ioan T. Morar nu sfârșește tragic, și abia spre finalul cărții intervine
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
spui că așa a fost să fie, mă tachina Cobră. Spun că este o casă transparență, cu păpuși mature, așa cum nu am văzut niciodată, drept care vreau să intru în ea, dacă sunt poftita. Cobră mă privi cel putin că Barbă Albastră, dar până la urmă intra și el în urmă mea. Aici nu există o matroana care să le patroneze pe celelalte femei, așa încât toate păpușile se strânseră în jurul nostru, coborând de la etaje și adunându-se de prin camere. Fe-meile erau zglobii
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
obrazul din zăpadă și-ai rămas fără chip pînă cînd va ninge din nou în Paradis. Atît de simplu Atît de simplu vrei să pari să spui și nu te-nduri să lași nimic pe dinafară. Cromatică Blonzi cu părul albastru brunete cu părul verde și-atîtea săruturi risipite cum picuri albi de ploaie lăptoasă întorcîndu-se-n pămîntul roșu cum moartea. Rîuri Rîuri care mor de sete rîuri cu guri deschise ca niște pești rîuri care se zbat cum înecații. Poți căuta mult
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
Constantin Abăluță in memoriam Gellu Naum 1. îmbrac scurta albastră de la gellu găsesc în buzunar o bancnotă mototolită pe care sunt scrise cîteva litere mă simt ca un pasager în tramvai cu o durere bruscă în inimă neștiind cui să mă adresez fiindu-mi jenă și rușine cu mîna stîngă
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
încă vie la subsuoară și mirosul acut de viață din jur pocnetul și flama electrică din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca atunci cînd adormi în rumoarea vocilor din tren în haina aceasta pot pleca departe simt în ea împăcarea copacilor scorburoși care pot cădea
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
împăcarea copacilor scorburoși care pot cădea în orice clipă simt că nu-i pasă de nimic în mijlocul străzii se oprește pe roșu parcă vrînd să se sinucidă și-i mîngîi încet reverele pînă cînd își revine din criză o, scurtă albastră cu ce mă aleg purtîndu-te pot oare învinge cruzimea și indiferența lumii prin bezna mînecilor în ce direcție s-apuc doar o zi dacă mai întîrzii buzunarele tale mucegăiesc ca pleoapele unui orb 3. un băiat mi-a bătut la
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
învinge cruzimea și indiferența lumii prin bezna mînecilor în ce direcție s-apuc doar o zi dacă mai întîrzii buzunarele tale mucegăiesc ca pleoapele unui orb 3. un băiat mi-a bătut la ușă i-am deschis eram cu scurta albastră pe mine băiatul i-a atins brusc reverele și a fugit nici nu-l cunoșteam pe băiat din acea zi mă simt ca un ostatic 4. scurta albastră plutea în curte la comana era plină de versuri de bîzîitul albinelor
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
băiat mi-a bătut la ușă i-am deschis eram cu scurta albastră pe mine băiatul i-a atins brusc reverele și a fugit nici nu-l cunoșteam pe băiat din acea zi mă simt ca un ostatic 4. scurta albastră plutea în curte la comana era plină de versuri de bîzîitul albinelor pescari veneau și-o salutau cizme de cauciuc undițe pe pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
cauciuc undițe pe pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd și cînd un abur de ceai îi învăluie reverele în neștire 5. pe-un pachebot rezemată de balustradă scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte: o să mă facă să aflu ce mi-e scris? 6. am observat că scurtei albastre îi
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte: o să mă facă să aflu ce mi-e scris? 6. am observat că scurtei albastre îi place să țină covrigi calzi în buzunare să-mpartă aburul cu mine să trecem pe lîngă statui cu ochii goi și-n cine știe ce colț de stradă să mă lase s-o aștept fără rost mușcînd dintr-un
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]