10,591 matches
-
săi, fără însă să scape de albinele înfuriate. Ca și cum ne-am fi înțeles, am sărit în spatele dușmanilor care cărau pumni în aer spre a scăpa de înțepături. I-am omorât chiar cu armele lor. Nici n-am simțit veninul de albine, usturimea pielii parcă ne stârnea și mai tare în ceea ce făceam. Fiecare dintre noi a căutat să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doreau să-și prezinte fiii și prietenii, pe cei cărora Într-o zi aveau să le solicite ajutorul pentru aprobarea unor proiecte sau alte favoruri. În jurul lui Elio formau un fel de gard viu, care bâzâia ca un roi de albine. Emma Încercă să-și facă drum spre el, dând din coate. — Onorabile! Onorabile! Îl strigau fotografii, plasați pe ghivecele de flori ca niște babuini. Priviți În partea asta! Elio se supunea, satisfăcut să-și Încheie ziua printr-un succes personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Titulescu" Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 Pruni înfloriți bunicul bucuros spală damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku 5 pe faleză, cu prietena... printre sălciile înflorite, marea. Cora Irina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Pariul meu cu viața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de aripi albe, Aștept să înflorească pomii iar, Să ploaie cu petale dalbe. Ai venit, m-ai bucurat Și în grabă am uitat Să-ți dau un șir de mărgele Să te-mpodobești cu ele. Un joc de fluturi și albine Mă-mbie să m-avânt în zbor, Nu mă opresc să caut îmi vine... Mi-a fost de tine așa de dor! Școala mea Un loc e minunat pe lume: Locul unde-ai învățat să scrii, Să socotești, să ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i așa Că ne-ndeamnă și ne-învață Cum să trecem noi prin viață. Primăvara Primăvara iată vine! Iată vine și la mine. Toată iarna eu am stat, Am stat și te-am așteptat. Cu umbra păsărilor în zbor, Cu jocul albinelor. Copilași și copilițe, Băiețași și voi fetițe Hai cu toții să strigăm: „Primăvară cu alai Vino și la noi pe plai”. Vara Cu călduri dogoritoare Și cu ploi răcoritoare, Care se succed deodată, Vara a sosit îndată. Păsările ciripesc, Greierii toți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Jeleu. Pot să stea acolo toată dimineața fără să se plictisească. Pot să guste din licorile dulci, să bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu sirop de arțar. E minunată Câmpia de Jeleu. Când fetele ajung e liniște. Prea liniște. Nu se aud păsărelele cântând și nici susurul cascadei Sirop
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
folos stăpânului. Calmă, răbdătoare, perseverentă, nu a abandonat lupta. Nu a rămas niciun colțișor din gura necurățat, nespălat, neperiat. Cât au vrut resturile de alimente să se ascundă de privirea vigilentă a periuței, tot nu au reușit. Muncitoare ca o albină, a insistat, a reușit să se lupte cu tartrul și placa dentară. Deși era cea mai simplă, modesta periuță, ea nu era una obișnuită, fiind fermecată. Cum se atingea de dintele cariat, după ce se dădea de trei ori peste cap
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
burta lipită de copacii zeițelor locului despre care se spunea că sunt sacri. De câte ori vedea o apă curgătoare, se întindea în mijlocul ei, sperând ca viața râului să trezească viața și în ea. A înghițit o tinctură făcută din polen de albine până când limba i s-a făcut galbenă și în loc de pipi a făcut un râu de șofran. A mâncat și un șarpe - singurul animal care se naște pe sine însuși, o dată și încă o dată. Era bine știut că oricine, adult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clatine după-amiaza și să vadă umbre acolo unde nu era nimic. Inna a sfătuit-o să nu mai facă copii un timp și i-a adus semințele de chimen arătându-i și cum să facă un pesar din ceară de albine. Așa că Lea s-a odihnit. S-a bucurat iar de vigoarea fiilor ei și se oprea în fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și se oprea în fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și a plănuit o nouă grădină cu flori care să atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei ani neroditori ca pe o perioadă de mare mulțumire. Ținea rotunjimea fiecărei zile în mâinile ei, bucurându-se de dulceața copiilor și de plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a le folosi. Dulciurile făcute de ea n-au fost niciodată mai dulci ca în acel an, iar trupului lui Iacob îi răspundea cu mai multă pasiune ca niciodată. Când vorbea despre acele timpuri, spunea: „Gustul recunoștinței e ca nectarul albinelor”. După doi ani, a aruncat semințele de chimen și pesarul și a conceput un alt fiu, pe care l-a născut ușor și l-a botezat Zabulon, nume prin care Lea înțelegea „entuziasm”, pentru că Lea era entuziasmată de corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aceea fierbinte. După ce am trecut de dealul care separa curtea de pășune, m-am oprit, șocată de priveliște. Cele mai multe dintre oi erau gestante și abia se mișcau în căldura aceea înăbușitoare. Soarele care se ridica exalta mirosul trifoiului. Doar bâzâitul albinelor se auzea în aer, iar deasupra cerul era albastru și încremenit. M-am oprit, iar mama a luat-o înainte. Lumea părea atât de perfectă, de rotundă și totodată atât de trecătoare, că aproape am izbucnit în plâns. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cântec care să le aline. Și dintr-odată am avut senzația clară că ceva se schimbase în univers. Că ceva important nu mai era la fel. M-am uitat în zare; cerul era în continuare senin, trifoiul mirosea la fel de puternic, albinele bâzâiau. Mi-am dat seama că tata și mama nu erau singuri. Lea stătea cu fața înspre bărbatul ei. Lângă ea, era Rahela. Cele două femei își stabiliseră un fel de reguli de conviețuire în ultimii ani. Nu munceau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bune ierburi și mirodenii ca să le aibă la ele. Dacă ar fi vrut, mamele mele ar fi lăsat pustiu în urma lor. Ar fi putut lua fiecare bulb de ceapă, fiecare bob de grâu, ar fi putut goli fiecare stup de albine. Dar ele au vrut să ia doar ceea ce considerau că le aparține. Nu făceau asta din considerație față de Laban, ci gândindu-se la servitori și la copiii acestora care rămâneau acolo. Eram trimisă în toate părțile, să car, să aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va dăinui mai mult ca mine. A ridicat din umeri, ca și cum n-ar fi fost ceva foarte important. - Cei mari nu au nevoie de nimic de la noi. Libațiile și rugăciunile noastre nu sunt mai importante decât ciripitul păsărelelor sau zumzetul albinelor. Cel puțin ele sunt răsplătite pentru ce fac. S-a ridicat și a venit spre mine până când nasurile aproape ni s-au lipit. - Te iert că mă urăști, a mai spus ea și mi-a făcut semn să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și peștii și rațele ar fi putut leșina. La vremea nopții, floarea se ofilea, dar parfumul continua să dureze. Din ce în ce mai slab, dar niciodată dispărut de tot. Chiar și după mai multe zile, lotusul rămânea în grădină. Treceau luni și o albină se așeza pe locul unde înflorise lotusul, parfumul lui era din nou eliberat, efemer, dar de netăgăduit. Egiptul iubește lotusul pentru că nu moare niciodată. La fel se întâmplă cu oamenii care sunt iubiți. Astfel, un lucru atât de insignifiant precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plictisit și o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului Fersen și cu faptul că acesta Îi retrăsese ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de prânz, rămâne În camera lui. Citește Jules Verne, Pif le Chien sau Le Club des Cinq; dar cel mai des se cufundă În colecția revistei Tout l’Univers. Se vorbește acolo despre rezistența materialelor, despre forma norilor, despre dansul albinelor. Se mai vorbește despre Taj Mahal, palatul construit de un rege din vechime În memoria reginei sale moarte; despre moartea lui Socrate sau despre crearea geometriei de către Euclid, acum trei mii de ani. După-amiaza, stă În grădină. Sprijinit cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
licăr de Încîntare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci cînd te mușcă un cîine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie decît să-mi amintesc că am un prieten - și, brusc, lucrurile nu mai par chiar atît de oribile. Sau, mă rog, cum a zis ea. Și nu e un prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și deștept, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
misticismul, popii, mitropoliții, tot ce răspândește opium la popor. Sincer, că sunt ateu la conștiința mea. Marxist și dialectic convins. Am citit și conspectat și tot ce ne învață tovarășul Ceaușescu despre religie în societatea contemporană. Am abonament și la Albina! Dar acum... Nu i-au făcut nimic. Nici măcar la spital nu l-au băgat. L-au ținut doar trei luni la Obancea în pădure, în casa pădurarului. La două zile venea doctorul Wintris și îi făcea trei injecții din două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
faci acolo? De nicăieri apăruse un terminal. După o consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus. Poate că erau un roi de albine sau ceva de genul ăsta. Continuă programul. Animația reîncepu. Trecerea rapidă de la repaus la cădere accelerată îi prinse pe nepregătite și le tăie respirația. Înainte de deschiderea parașutei, Samuel îi arătă Margaretei că se apropie încă un stol și îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
portocaliu se întrezărea silueta albă care sărea, alerga în zig-zag, se întorcea, amenința să se prăbușească și iar se redresa, reușind să înainteze spre poartă prin toată atmosfera aceea de gloanțe care te închideau în mijlocul lor ca un roi de albine. Erau atât de multe arme care se descărcau simultan, încât soldații aplecați peste balustrada balconului își uniseră flăcările ce însoțeau fiecare tragere și acum parcă aveau în fața lor un uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
început să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar florile sunt doamnele care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și vezi cum toate viețuitoarele pădurii își strâng hrana pentru iarnă... Iată, uite vine baba friguroasă
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al florilor. Se aude glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul reavăn și bine lucrat așteaptă cu nerăbdare semințele ce vor rodi. Cântecul păsărilor, zumzetul albinelor, petalele deschise ale florilor, covorul verde al ierbii, toate acestea sub soarele strălucitor și cald vestesc un nou început: Primăvara!
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]