3,312 matches
-
mai mic, și pot vedea cu ochii minții cum o să arăt. Slabă. Și frumoasă. Cum am fost odată, mă gândesc. Când eram copil, înainte să ne părăsească tata, înainte să descopăr că mâncarea era singurul lucru care putea să-mi aline durerea de a fi abandonată de un tată nepăsător. Mă urc într-un taxi - măi, măi, Jemima, ce extravagantă ai devenit în ultima vreme - și-i spun șoferului să mă ducă la Whiteleys, unde ignor magazinele de îmbrăcăminte, pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-mi mai domolească neliniștea aceea îngrozitoare ce mă cuprindea gândindu-mă la Luke. Era absolut inuman ca cineva să se aștepte să pot depăși drama asta amoroasă, fără a apela la nici un fel de substanțe care să-mi mai aline durerea, mă gândeam eu furioasă. Nimeni n-ar trebui lăsat să sufere în halul ăla. în lumea reală, nimeni nu s-ar chinui în felul ăla. La Cloisters, se întinsese prea mult coarda pe faza cu abstinența. Știam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post de Cealaltă Persoană Implicată. Și-așa mi-e greu să dorm. împotriva dorinței ei, Celine mi-a dat două pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat durerea nici măcar cu o câtime, și mi-a zis: — Mâine dimineață să te duci la dentist. Teama era aproape la fel de grozavă ca durerea. Nu vreau să mă duc la dentist, m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi spuneam încercând să transform constatarea asta într-o virtute. Suntem o pereche potrivită. Apropierea de Chris m-a făcut să mă simt mai bine în legătură cu Luke. M-a ajutat să-mi potolesc teama că întâlnise pe altcineva. Mi-a alinat durerile. Cel puțin pe moment, îl doream așa de tare pe Chris încât toate amintirile neplăcute legate de Luke erau blocate. îmi doream ca el să mă sărute. Dorința mă amețise. Aproape înnebunisem de disperare. Ce n-aș da... Alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar a trebuit să le faci, i-am spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-am urât, mi-a replicat Luke. Nu trebuia, l-am consolat eu. Dar eu tot m-am urât, s-a lamentat el. — N-ar fi trebuit. Am fost îngrozitoare. —Ei, n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ALINA PURCARU este redactor al revistei Observator cultural. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București și a lucrat în presă, ca redactor la departamentul de cultură al ziarului Cotidianul. Este coautoare a romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
de regrete Și te-aș ruga și te-aș iubi... Spre Tine mâinile-aș întinde, Și în genunchi aș implora, Aș cere să privești spre mine Ți-aș mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept pe strada mea, Cu ochii prinși de zarea-ntinsă Zăresc Lumina, dalbă stea Aș vrea să Te-ntâlnesc, Isuse, Pe strada
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
a visat că nevasta ia născut un prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tone. Spune ce vrei și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o ființă care să sămi aline anii bătrâneții, se tânguia bătrânul. Puterea nu vine de la mine, trebuie să mergi să vorbești cu sora mea, Crăiasa Pădurii. Ea va putea să -ți desfacă legământul, spuse Uriașul și plecă spre marginea codrului, unde zărise o turmă de mistreți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se întorsese de la Cotu Donului!” Așa petrecu Safta vreo doi ani, neîncredințându-și apăsările nimănui, muncindu-și pământul, fiind ajutată de Vasile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
parte, ridicând umerii, semn că așa e cum spune ea. Dacă trebuie să fiu... musai eu sunt Alin, i-am zis, apoi mi-am continuat ideea în gând: ”sau măcar am să încerc, când îmi va fi greu, să mă alin cu una ca tine.” Mă bucur că o să fim împreună... o să fie perfect, ai să vezi, continuă ea să vorbească de parcă nu m-ar fi auzit. Eu sunt Elena, dar mi se spune Creața. Cum de era posibil să simțim
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mersul biped. Să-nveți să spui „te iubesc“, să-nveți să fii femeie. * Mă faci fericită. Mâinile tale în părul meu capătă nuanțe de albastru. * Mama n-a mai iubit pe nimeni. Sau nu destul ca s-o și spună. Alina Radu Născută în 1970 la Iași. Este absolventă a Facultății de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza“ Iași (1994). Studii de master, specializarea „Literatură română și intertextualitate“, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității de Vest Timișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i poezia, În lumea basmului m-ai dus, Iar toate hainele frumoase Tu ai muncit și mi-ai adus. Din mâna ta am luat creionul Și-am scris, apoi am socotit, Cu-aceeași mână până-n școală
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
primit ciudata veste. Eram, așadar, sfâșiat între teama de a jigni sentimentele unei femei agreabile și aceea de a o inoportuna. Simțeam că trebuie să sufere și nu voiam să fiu martor al unei dureri pe care n-o puteam alina. Dar în adâncul inimii mele era dorința - de care mă simțeam puțin rușinat - de a vedea cum suporta lovitura. Nu știam prea bine ce să fac. În cele din urmă mi-a venit în gând că aș putea să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lăzi cu haine și a câtorva cărți. Îmi pare bine că te duci acasă, i-am zis. Simțeam că asta e șansa lui, să lase trecutul în urmă. Speram că tristețea care acum i se părea insuportabilă avea să fie alinată de scurgerea timpului și că o uitare blândă o să-l ajute să preia din nou povara vieții. Era încă tânăr și peste câțiva ani avea să privească în urmă la toate chinurile acestea cu o tristețe nu lipsită de oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
schimbare în bine. Cum s-ar fi produs dacă după un sfert de oră uitam de orice remușcare? Spuneam adesea, dialogând cu mine: Dacă mi-ar păsa de suferința pe care o las în urmă și aș căta s-o alin, nu m-aș abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre. II După terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din București. Tatei i-ar fi plăcut să urmez
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu totul altceva, atunci când îl vezi în fața ochilor. Uneori, este de ajuns chiar și numai o singură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002, Filantropica. trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi, nu trebuie. Chiar dacă vrei să mă alini, asta este o născocire mult prea stângace, pentru a putea privi cu încredere la ea. Să nu uiți vreodată că, în ochii mei, praful nu intră niciodată ușor! Cu toate că el era sănătos, atât trupește, cât și mintal, sănătos și încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
omului să-l ajute să se ridice. — Ce credeți? se interesă un ajutor, privindu-l pe doctor. Medicul nu putu răspunde. Hideyoshi înțelese ce dorea Hanbei. — Ce e? Vrei să te ridici? De ce nu rămâi în pat? îl întrebă el, alinându-l ca și cum ar fi fost un copil. Hanbei clătină încet din cap și, din nou, își mustră vasalii. Nu putea vorbi tare, dar dorința i se citea clar în ochii adânciți în orbite. Oamenii ridicară încetișor partea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ani, suporta copiii și năzbâtiile lor. De când plecase din Azuchi, Mitsuhide nu găsise nicăieri o mângâiere mai mare decât acasă și, în noaptea aceea, dormi liniștit. Chiar și a doua zi, voioșia copiilor și surâsul credincioasei sale soții îi alinară inima. S-ar fi putut crede că o asemenea noapte avea să-i schimbe gândul. Dar Mitsuhide nu ezita câtuși de puțin. Dimpotrivă, acum avea curajul de a-și realiza o ambiție și mai tainică ce-i ocupa inima. Teruko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Yamazaki. Dar, după aceea, n-am mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele ei păreau rezervate și rostite fără iubire, dar Hideyoshi tremura de fericire, ca și cum sângele i-ar fi năvălit prin tot trupul. În loc să fie alinat de fireasca dragoste maternă, simțea că dojana mamei sale arăta o iubire mult mai mare și îl încuraja pentru viitor. Atunci, le povesti în amănunt evenimentele care se întâmplaseră după moartea lui Nobunaga și marile fapte pe care dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el a zis că știe că sunt un laș și c-o să-mi arate el cum se face. Apa curgea printr-o țeavă de fier orizontală, care ieșea din zidul de sub placa memorială, pe placă scria că aici și-a alinat setea Iancu Jianu, faimosul haiduc, ocrotitorul săracilor, pe când fugea de poteră, și mai scria că e apă minerală, nu se recomandă femeilor gravide și celor care alăptează, când Szabi s-a aplecat să bea, i-am și zis s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]