3,221 matches
-
și nord-est, aducând cantități importante de zăpadă și valuri de ger. Cantitatea medie multianuală de precipitații este cuprinsă între 750 mm. (în etajul premontan), ajungând la 1.200 mm. în etajul climatic montan. Situl Piatra Mare încadrat în regiunea biogeografică alpină a Carpaților de Curbură prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale de
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
izvoare; Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion") pe versanți cu înclinații medii și mici și pe platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu răchită albă ("Salix eleagnos") de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Vegetație arboricolă cu răchită albă ("Salix eleagnos") de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Specii de flori și ierburi rare semnalate în arealul sitului: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), clopoțel de munte (cu specii de "Campanula carpatica" și "Campanula alpina"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), siminic ("Antennaria dioica"), o subspecie de coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), pufuliță ("Epilobium alpestre"), mixandre sălbatice ("Erysimum witmannii ssp. transsilvanicum"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), bulbuc de
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Aria protejată reprezintă zonă montană încadrată în bioregiune alpină (mlaștini, turbării, luciu de apă, păduri de foioase și păduri în tranziție), aflată în Subcarpații de Curbură (o subdiviziune a Carpaților Orientali); ce adăpostește o gamă floristică diversă și asigură condiții de hrană și viețuire pentru o mare varietate de
Lacul Bâlbâitoarea (sit SCI) () [Corola-website/Science/330331_a_331660]
-
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.654 hectare. Situl reprezintă o zona montană (încadrată în regiunea biogeografica alpina a Muntelui Mare, grupa montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali), arie protejată (păduri de conifere, pajiști naturale, stepe, tufișuri și tufărișuri) ce adăpostește o mare diversitate faunistica și conserva habitate naturale de interes comunitar de
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
Occidentali), arie protejată (păduri de conifere, pajiști naturale, stepe, tufișuri și tufărișuri) ce adăpostește o mare diversitate faunistica și conserva habitate naturale de interes comunitar de tip: "- Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Turbării active, Tufărișuri alpine și boreale" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane". Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), rață-cu-cap-castaniu ("Aythya ferina"), rața moțată ("Aythya fuligula"), rață roșie ("Aythya nyroca"), gâsca cu piept roșu ("Branta ruficollis"), barză neagră ("Ciconia nigra"), barză albă ("Ciconia ciconia"), fugaci de țărm ("Calidris alpina"), prundaș nisipar ("Calidris alba"), fugaci mic ("Calidris minuta"), fugaci roșcat ("Calidris ferruginea"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), prundăraș de sărătură ("Charadrius alexandrinus"), prundașul gulerat mic ("Charadrius dubius"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-aripi-albe ("Chlidonias leucopterus"), erete
Lacul Beibugeac (sit SPA) () [Corola-website/Science/330355_a_331684]
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 858 hectare. Situl reprezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Vrancei, unitate de relief a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali) cu pajiști naturale, stepe, râuri, păduri de foioase și păduri în amestec; ce adăpostește floră (măcrișul iepurelui - "Oxalis acetosella", mur - "Rubus hirtus") și
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
Testudo hermanni". Insulele de Aur sunt o parte geologică șistoasă din ansamblul Tirenidei, o insulă care până acum 35 de milioane de ani (Miocen) era scăldată de apele oceanului Tetizian ("Tethys ocean" sau "Océan Téthysien") și care, în decursul orogenezei Alpine care a colmatat parțial acest ocean, a fost fărâmițată în mai multe fragmente printre care acest arhipelag, Corsica, Sardinia, dar și Munții Maurilor ("Massif des Maures") și Estérel din Provența. În ultima perioadă glaciară, actualele insule erau doar niște dealuri
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
iulie 2003, București) a fost un inginer silvic și scriitor român, personalitate incontestabilă a salmoniculturii românești din ultima jumătate de secol. Acesta, a inițiat o amplă repopulare cu salmonide a apelor de munte, a lacurilor de baraj și a celor alpine și a dezvoltat baza materială, a păstrăvăriilor. Ca scriitor, a publicat și s-a făcut remarcat atât prin broșuri și cărți de specialitate în domeniul salmoniculturii, cât și prin schițe de drumeție de-a lungul apelor de munte. A absolvit
Paul Decei () [Corola-website/Science/329112_a_330441]
-
muncă - în mare măsură de pionierat, a abordat munca de gospodărire a apelor de munte cu devotament și curaj, drept care autoritățile i-au dat în grijă fondul piscicol al apelor de munte. Astfel, a reușit populare cu salmonide a lacurilor alpine, amenajarea și repopularea cu puiet a râurilor de munte, precum și modernizarea păstravariilor care existau și construirea altora noi. De asemenea, a sprijinit inaugurarea unor zone de protecție ecologică. Datorită măsurilor sale și a rolului pe care și l-a asumat
Paul Decei () [Corola-website/Science/329112_a_330441]
-
sportive de patinaj artistic s-au desfășurat în perioada 20-22 februarie 2013 la Patinoarul din Poiana Brașov. Probele sportive de sărituri cu schiurile s-au desfășurat în perioada 18-22 februarie 2013 la Valea Cărbunării din Râșnov. Probele sportive de schi alpin s-au desfășurat în perioada 18-22 februarie 2013 la Subtelefericul din Poiana Brașov. Probele sportive de schi fond s-au desfășurat în perioada 18-21 februarie 2013 la Valea Râșnoavei din Predeal. Probele sportive de short track s-au desfășurat în
Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European 2013 () [Corola-website/Science/328553_a_329882]
-
Muntelui Hermon se extind spre Înălțimile Golan, cuprinzând la 2,236 metri înălțime, punctul cel mai înalt de pe teritoriile aflate sub control israelian. La est de ea, la o înălțime de 2,224 m, se află o stațiune de schi alpin și un teleferic care deservesc Israelul. „Denumirea antică Hermon apare deja în Biblie, în cartea Deuteronomului (Dvarim) 3,8-9: Am luat în vremea aceea din mâinile celor doi regi amorei pământul acesta care este dincoace de Iordan, de la râul Arnon
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
Fugaciul de țărm ("Calidris alpina") este o pasăre circumpolară migratoare limicolă de talie mică din familia scolopacidelor ("Scolopacidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes"). În România este o pasăre de pasaj. Au o lungime de 17-21 cm, anvergura aripilor 32-36 cm, greutatea 40-60 g. Vara au abdomenul negru
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
litoral și lângă apele dulci din Dobrogea, venind din tundra eurasiatică, unde cuibărește. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar nu clocesc la noi. Mici stoluri rămân și iarna pe litoral românesc. În România este prezentă subspecia "Calidris alpina alpina".
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
și lângă apele dulci din Dobrogea, venind din tundra eurasiatică, unde cuibărește. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar nu clocesc la noi. Mici stoluri rămân și iarna pe litoral românesc. În România este prezentă subspecia "Calidris alpina alpina".
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
război, dar nu au avut loc acțiuni terestre de amploare pe frontul din Alpi, în regiunea de frontieră fiecare tabără aflându-se pe poziții defensive puternice. Au existat mai multe lupte de hărțuire între patrulele și forturile franceze de pe "Linia Alpină (Mica Linie Maginot)" cu inamicii italieni din "Zidul Alpin". Pe 17 iunie, Franța a anunțat că încearcă să negocieze un armistițiu cu Germania. Pe 21 iunie, în condițiile în care armistițiul franco-german era pe cale să fie semnat, italienii au lansat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
amploare pe frontul din Alpi, în regiunea de frontieră fiecare tabără aflându-se pe poziții defensive puternice. Au existat mai multe lupte de hărțuire între patrulele și forturile franceze de pe "Linia Alpină (Mica Linie Maginot)" cu inamicii italieni din "Zidul Alpin". Pe 17 iunie, Franța a anunțat că încearcă să negocieze un armistițiu cu Germania. Pe 21 iunie, în condițiile în care armistițiul franco-german era pe cale să fie semnat, italienii au lansat o ofensivă generală de-a lungul întregului front din
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mutate de sub comanda lui Orly în nord, pe frontul principal cu Germania, iar statul lui major a fost mult redus. Sub comanda generalului Olry au mai rămas „trei divizii de infanterie montană, câteva batalioane independente de infanterie montană, semibrigăzile fortărețelor alpine și două semibrigăzi de "chasseur" alpini (vânători de munte)”, adică un total de 175.000 - 185.000 de oameni. Dintre aceștia, doar 85.000 de militari erau plasați pe frontieră - 81.000 de oameni grupați în 46 de batalioane, sprijinite
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
nord, pe frontul principal cu Germania, iar statul lui major a fost mult redus. Sub comanda generalului Olry au mai rămas „trei divizii de infanterie montană, câteva batalioane independente de infanterie montană, semibrigăzile fortărețelor alpine și două semibrigăzi de "chasseur" alpini (vânători de munte)”, adică un total de 175.000 - 185.000 de oameni. Dintre aceștia, doar 85.000 de militari erau plasați pe frontieră - 81.000 de oameni grupați în 46 de batalioane, sprijinite de 65 de grupuri de artilerie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
legate de calitatea pregătirii militare asigurate de-a lungul anilor. Totuși, Armata Alpilor dispunea de 86 de plutoane de 35-40 de militari "sections d'éclaireurs-skieurs" (SES). Aceste plutoane erau formate din vânători de munte de elită, special antrenați pentru luptele alpine, buni schiori, cățărători și bine echipați. În afară de aceste forțe, defensiva franceză se baza pe fortificațiile cunoscute ca Linia Alpină sau „Mica Linie Magionot”. Față de Linia Maginot care trebuia să facă față unui atac german, fortificațiile din Alpi nu formau o
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
35-40 de militari "sections d'éclaireurs-skieurs" (SES). Aceste plutoane erau formate din vânători de munte de elită, special antrenați pentru luptele alpine, buni schiori, cățărători și bine echipați. În afară de aceste forțe, defensiva franceză se baza pe fortificațiile cunoscute ca Linia Alpină sau „Mica Linie Magionot”. Față de Linia Maginot care trebuia să facă față unui atac german, fortificațiile din Alpi nu formau o linie continuă de forturi. În sectorul fortificat Dauphiné, mai multe trecători asigurau tranzitul peste Alpi între Italia și Franța
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în fața fortificațiilor principale, fuseseră construite poziții întărite și cazemate. Mai trebuie amintit că, în momentul izbucnirii luptelor, existau poziții întărite ale Micii Linii Maginot care nu fuseseră încă finalizate și, prin comparație cu fortificațiile de pe Linia Maginot, acelea de pe Linia Alpină erau mai mici și nu la fel de puternic fortificate. Pe 31 mai, Consiliul suprem de război interaliat a decis că, dacă Roma intră în război alături de Germania, aviația aliată trebuia să execute atacuri împotriva țintelor industriale și petroliere din nordul Italiei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Aeriene din Alpi ("Zone d'Opérations Aériennes des Alpes", ZOAA), cu cartierul general la aeroportul Valence. Din fericire pentru francezi, serviciile italiene de informații militare "Servizio Informazioni Militari" (SIM) au supraestimat efectivele aeriene aliate din teatrele de operațiuni mediteranean și alpin. De fapt, în zonă se aflau mult mai puține avioane decât estimau italienii, numeroase aparate de zbor fiind retrase pentru ca să facă față atacului de pe frontul german. În ZOAA mai acționau doar 70 de avioane de vânătoare, 40 de bombardiere și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]