7,971 matches
-
răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
Ecouri viitoare”, Poeme de duh și duh de poeme. Da, aici totul miroase a Poezie și are gust de Poezie. E foarte plăcut. Totul te inspiră și te îmbie la scris. Abia dacă-ți poți ține ideile în frâu. Condeiele alunecă pe hârtie, fără să mai țină cont de mână care abia le stăpânește. Aici s-au nascut creații inedited care ulterior și-au găsit locul în cărți de versuri și proza eseistica. Ceea ce cu adevarat frapează, în această plăcută locație
REALIZAT DE ANGELA BACIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359916_a_361245]
-
Acasă > Versuri > Istorie > GRAIUL CE POPORUL A UNIT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului Am luat o bucată de hârtie și am încercat să vorbesc cu ea, dar scrisul alunecă și lateral și bucuros în dreapta. Particip, iau parte, la o mare sărbătoare, ziua graiului străbun ce însemnă dor, chemare. Ce înseamnă pentru toți și toate începutul conștiinței, zestre adusă de zei pentru neamul nostru unirea și simțirea că temei. La
GRAIUL CE POPORUL A UNIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359986_a_361315]
-
romantic, reîntâlnirea Roxaniei cu Andrei se datorează unei întâmplări imprevizibile când acceleratul 78 se oprește din cauza unei defecțiuni la frână și în vagonul 9 aflându-se Roxania îl vede pe Andrei, fiind cantonier, ,iar acesta ,la strigătul Roxaniei simțea cum alunecă”încet spre pământ,”că nu-i mai aparține... Conflictul romanului are tensiune, personajele sunt purtate prin situații dramatice, vibrând de tulburări când de suprafață ,când mocnite, și de anxietăți. Conversația are ceva din sobrietatea meditației lui Malraux. “Cobaii” este un
DUMITRU HURUBĂ- COBAII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359573_a_360902]
-
-mi vorbească, spunându-mi uneori că sunt haioasă.Cu glasul molcom,deapănă amintire după amintire. Prietenoasă, deschisă la suflet,onestă cu ea și mai ales cu cei ce intră în contact,parcă și văd cu ochii minții cum mâna ei, alunecând pe coală de scris,imediat începe să desprindă cuvânt după cuvânt,creionând și tichelind; poeme, proze, eseuri, povești sau descrieri portretistice. Toate acestea le rânduiește în cuvinte, sărbătoarea și bucuria sufletească de fiecare zi ,parcă anume păstrată în acest scop
POETEI, CEZARINA ADAMESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359589_a_360918]
-
acolo, în cer mai am un mister de nedezlegat și fără păcat dar e dureros că iarbă duios și încă timid pe cîmpul arid ce v-om seamănă ? Iarbă crudă, rea visul dintr-o stea că ninsoarea grea 5 și alunecînd pe umbră vom avea privirea sumbră valsul verii ne va da ritmuri moi de catifea și subtile fete dulci ce adună stele-n pungi și mici boabe de lumină vino, dar, și te anina Referință Bibliografica: Pe crucea din cer
PE CRUCEA DIN CER MAI ESTE O PATA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359590_a_360919]
-
de versuri, din care îmi oferise și mie un exemplar cu dedicație. Placheta în turcă, mi-a tradus titlul care însemna Trandafirul roșu, semnul rezistenței, dedicația era scrisă în franceză. I-am făcut semn să nu mai continue, ca să nu alunece discuția pe cine știe ce teren nesigur. Încercase niscaiva afaceri în România, nu reușise nicăieri și acum îl ajutau conaționalii să aibă din ce trăi. Fuma aproape țigare de la țigare și era obsedat că poliția română îl persecută sexual... I-am spus
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359591_a_360920]
-
stau nici eu degeaba. Îmi dai cartea și mai...studiez și eu câte ceva. Între timp, din odaia alăturată Viorica i-aduce fizica. -Ține, Dio! Numai să nu zică ceva mămică-ta! -Nicio grijă, îi răspunde plin de siguranță băiatul. Înserarea alunecă liniștit peste sat, fugărind și din casă ultimele raze de lumină. Dio ține cartea în mână dar ochii urmăresc trupul de șarpe al fetei. Viorica lucrează la o carpetă: n-are nevoie de foarfece decât rareori. Stătea în fața lui Dio
DEŞERTUL DE CATIFEA (22) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359691_a_361020]
-
barbiană: Paznicii la vechi tenebre/ bat cu tirsul greu de moarte/ prin dulci râpe în vertrebe/ sculând fluturii departe/ strânși ân coamă-n flori deșarte. (Luceafăr) Vrsuri memorabile sunt și în „Iarna străveche”: E verde frigul dincolo de tine Corăbii lungi alunecă pe lume Fruct înaintea florilor virgine c-un blând adio de curate brume Sau: Și baruri mari se umplu de pahare o ceață moale închizându-mi chipul ca morții fără glorie-n uitare în fața nopții-nsângerând nisipul Poet al melancoliei, Horia
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
mâinile și nici sursa de lumină. Aceasta venea de sus și atât. Tot astfel îmi închipui că trebuie să fie și drumul vieții fiecăruia dintre noi: un urcuș permanent spre lumină. Spre adevăr. Spre viață. Merge un om pe stradă, alunecă și cade. Atunci de la sine se ridică imediat, luând chiar seama în jur dacă a fost văzut sau nu de cineva, să nu fie luat în râs. Dar după orice alunecare mai mică sau mai mare de la dreptarul învățăturii, nu
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
tânărul grănicer, ajuns în dreptul lor, urmări pentru câteva clipe împreună cu ei, cum guvizii lunecau încolo și încoace, prin apa transparentă, apoi, luându-și un aer grav, se întoarse spre ei și le spuse să plece acasă, pentru că ar putea să alunece în apa rece și nu ar vrea să fie el răspunzător pentru o astfel de ispravă. Dintr-o dată bosumflați, s-au strâns iar în grup și împreună au coborât de pe dig pe plajă. Tocmai la timp, pentru că iată, la marginea
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
neastâmpărate, iar pe teritoriul nimănui, între nisipul uscat bătut de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod al unei munci perseverente de câteva ore. Din spuma valurilor, pe ale căror creste soarele aluneca ca pe un tobogan, se ridicau cu țipete ascuțite, pescărușii. În depărtare, flancată de stâncile digului, Dunărea înainta în mare și câte un vapor trecea prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște batiste. Aici
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
18 PIAȚA RAIULUI Pe vremea aceea, paradoxurile erau mirarea mea, le povesteam eu; dar, cînd le-am descifrat mecanismul interior, n-am mai putut renunța la gustul lor acidulat. Eram copil și sensurile cuvintelor erau pojghița de gheață pe care aluneci cînd nici nu te aștepți ... La internet, Licurișco, nu-ți zisei? m-a întrerupt Thomas, răspunzîndu-i Licurișcăi la o întrebare mai veche; l-am accesat și pe Dumnezeu, da' nu era acasă, era la Hollywood ... Piei, drace! l-a afurisit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
O greutate fierbinte îți mocnește în piept, inima crește, crește, sângele pulsează furios, biciuiește arterele trupului, adâncurile creierului. Explozia lichidului roșu iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă-te ... ce aștepți ? Lașule ! » « Nu asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea era lină. Mai jos de iadul remușcărilor nu era nimic ... vid ... Vârtejul nebun îți scurmă creștetul, dangăt de clopot, bubuituri insuportabile Spirala a smuls în calea ei ultima rămășiță de viață. Nemiloasă sfâșie din carnea și
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
d) personalul de deservire a sursei electrice, precum și a cablurilor, trebuie să poarte mănuși și cizme din cauciuc electroizolante; ... e) comutatorul sursei electrice trebuie să permită cuplarea și decuplarea rapidă; ... f) întrerupătorul trebuie montat astfel încât să nu poată aluneca sau să fie împins în poziția pornit; ... g) cablurile electrice trebuie să aibă izolația bună și să fie construite pentru lucrul sub apă; ... h) cablurile care alimentează portelectrodul trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite lucrul lejer și
METODOLOGIE din 25 martie 2021 (*republicată*) () [Corola-llms4eu/Law/293815]
-
mi-e sete de revisantele foiletoane ale întunericului. Rostogolesc cu flash-uri fragede, florile de lotus ale secolului. Acestea sunt momițele hadesiene, clătinate evaziv spre a respinge catharsisul, flori de lotus ce ascund patetismul și platonicul din lume. Limbile inocenților alunecă pe trotuare, mai abitir ca mâțișorii celui dintâi mărțișor. Maturii flatează cu talente diafane emulsiile rutinei. În fața mea-i un ostrov negru, acolo retorismele mele joacă „adevăr și provocare” în fiecare noapte. Referință Bibliografică: Umanu-i un orbit mișto / Mihaela Doina
UMANU-I UN ORBIT MIȘTO de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340237_a_341566]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNSERARE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului Căderea mea-i ciudată. Alunec spre azururi și parcă-am fost de-a pururi în ele nestemată, o stea incendiată și fără de cusururi, cu splendide contururi, de Dumnezeu creată. Mă cheamă începutul, căci n-am sfârșit niciunde. De chem ceru-îmi răspunde și-mi dă deplin
ÎNSERARE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340259_a_341588]
-
se împrumută. Nu se ia dobândă în nici unul dintre cazuri, doar bacșișuri mărunte de tinichea. Mereu căutam să încep prima frază, pentru că toate celelalte știam că vor curge de la sine ca niște gheizere pe pereții unei picturi rupestre mute. Tastele alunecau, se sincronizau cu emoțiile carcasei-om, sforăitorului-om , muzicalității-om, tehnologicului-om desacralizat. O mască hoinărind artistic prin subteranurile dealurilor. Masca: hominidul masculin, dealul: femeia. Ca într-un zbor invers, ochii și degetele cuprindeau arborii fără rădăcini...corpuri de bumbac
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
senine, În blânda revărsare-a florilor de mai. Plutesc apoi pe valurile fine, Ce să se joace vin, cu vara în alai Și spuma alb-a mării-ntreagă poți s-o ai, Zăpezi de parc-ar fi, diamantine. Și mai alunecăm prin toamna fără ploi, Pe pârtii reci, de frunze-ngălbenite, Cărările-s la fel de vechi, la fel de noi. Dar zilele, de iarnă nu-s grăbite Acum, să ne mai poarte iar, pe amândoi, Spre zările de dragoste-nsorite. TE UITĂ Tristețea nu te
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
le fie bine... Cine caută găsește, mai ales dacă îl caută pe dracul. Nu am nimic de spus, dar eu nu tac ca alții. Nici iarba nu crește din lipsă de fonduri. • Trebuie niște asperități pe scara vieții, ca să nu alunecăm prea des. • E bine să-ți faci multe planuri, ca să se realizeze măcar o parte. • Poți avea valori sau poți avea valoare. Mai rar pe ambele. • Ai toată stima noastră, dar nu o să-ți fie de mare folos. • Cine s-
ZICERI (211/212) – PATRIOT & FRATELE ADEVĂRULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340344_a_341673]
-
serios, pregătind cădița cu grijă ca temperatura apei să fie potrivită, presără în apă, pe rând, toate cele ce se folosesc conform tradiției și obiceiurilor din bătrâni, așezând în cădiță fașa și un prosop de bumbac pentru ca fetița să nu alunece. Au aprins lumânarea, pe care o ține Ionuț, băiatul cel mare al Angelei. Emanuela dădu crijma jos de pe finuța ei și trecu cu o crenguță de busuioc pe la ochi, menindu-i „să vadă lucruri bune și frumoase", pe la urechi - „să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
umbli noaptea! - Boierule, mă dor mădularele și le mai dezmorțesc din când în când prin ogradă! - Bine, bine, dar pe ziduri ce cauți? Cum reușești să urci acolo unde și cei mai vânjoși flăcăi se tem să se cațere? Dacă aluneci și cazi? - Sunt crescută în muncă, boierule! Sunt învățată să colind câmpurile ca să-mi dezmorțesc picioarele! - Eu nu te țin închisă. Ești liberă să te plimbi pe unde dorești. Dacă vrei, îți pun la dispoziție o caleașcă cu vizitiu. - Mulțumesc
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
vederea: „tăcerea/ urmelor de rouă”; „pierdere/ în dezvoltare / împlinire-n neîmpliniri”; „marginea/ ce o credeam sfârșit/ este începutul/ ce se termină/ într-un singur/ punct”. Iată și un poem în întregime, cel mai reușit: „Se șterg distanțele/ dintre tăceri/ absențele/ alunecă/ înlănțuite/ într-o risipă/ spre adâncuri/ se irosesc/ în margini/ creșterile/ duse/ până-n cer (Risipă spre adâncuri)”. Fiecare poet din antologie are universul propriu și cu propria percepere despre viață, cotidian. Trebuie lecturată spre a fi savurată în liniște și
DOINA DRĂGUŢ ÎN ANTOLOGIA DE POEZIE ROMÂNO-ALBANEZĂ GUSTUL NERĂBDĂRII (SHIJA E PADURIMIT) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340436_a_341765]
-
forțar și artificial impus de comunism. Cred, însă, că am plătit destul pentru a ne reveni din șablonarea la care ne-a obligat comunismul. Era firesc, pe undeva, ca după 50 de ani de lipsă de intimitate și individualism, să alunecăm cumva periculos în cealaltă extremă. Nu e nimic normal în atomizare, ca dovadă că cea mai liberală și mai individualistă dintre societăți, cea americană, e capabilă de demonstrații impresionante de solidaritate. Așadar, libertatea și individualismul democrației moderne nu sunt incompatibile
INTERVIU CU FOSTUL MINISTRU AL TURISMULUI, DAN MATEI AGATHON de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340376_a_341705]