6,796 matches
-
fusese ucis; aveam să aflu curând că fusese doar luat prizonier. Dar situația nu era mai puțin dezastruoasă: oricare urma să fie soarta monarhului, era limpede că francezii nu vor mai putea ține piept pentru mult timp de acum înainte ambițiilor împăratului. Mă gândeam la Clement al VII-lea. Se arătase mult prea favorabil lui Francisc pentru a nu-și avea partea lui de suferință în înfrângerea respectivă. Oare cum avea să iasă din această strâmtoare? Avea să se împace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gătește ca mama sa. Credincioșii, privind cu gelozie, începuseră să se gândească la posibilitatea ca mâncărurile acestea să nu semene cu cele ale propriilor mame. Înainte, abia dacă se întrebaseră ce i se dădea de mâncare lui Sampath, dar, pe măsură ce ambiția lui Kulfi creștea, pe măsură ce devenea mai sigură de ceea ce făcea, un singur miros era suficient cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se urcase în copac să-și limpezească mintea, nu să și-o amețească. Și iată că își zădărnicea propriile ambiții. După câte se părea, doar cei care reușeau să se închidă în propriile lumi și să ignore luptele ce continuau reușeau să doarmă noaptea. Unul dintre acești puțini norocoși era Kulfi, însăși mama lui Baba al Maimuțelor, care reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și-a schimbat numele. Cartea lui începe cu o adunare a animalelor care dau glas suferințelor. Era o viață tare grea - numai muncă, fără odihnă, fără bani - și totuși, la ce se așteptau ele? Nu mă simt mistuit de vreo ambiție reală în legătură cu Martina Twain. Sunt mistuit de cele nerealiste. E uimitor câți bani pot să câștige nebunii azi. Dacă ești heterosexual și ai, din întâmplare, doi bani la tine, poți să le tragi pe cele mai tari gagici. Pulărăii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu realizează că frumusețea se vede doar atunci când ceea ce este considerat urât a fost uitat...abia născută, frumusețea a și îmbătrânit mi se pare c-o cunosc de vreo treizeci de ani... Data 4, ... nevoia imperioasă, alimentată de o oarecare ambiție suspendată-n nedeterminare, de a mă detașa, de a mă sustrage substanței hialine a universalului. Particularul poate fi investit în acest sens cu atributele dezordinii, pentru că ar prezenta o abatere de la normele universalului... uneori am impresia că mintea lor a
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
spuse Vultur-în-Zbor. Merge aici! Piesa fu potrivită la locul ei la capătul de jos al jocului. Știi, întotdeauna mi-am dorit să fiu arheolog, spuse Virgil Jones, schimbând subiectul. Din nefericire, viața are un fel anume de a-ți submina ambițiile cele mai mari. Pictori cu vise de artist, sfârșesc prin a zugrăvi pereți. Sculptorii sunt siliți să proiecteze toalete. Scriitorii devin critici sau jurnaliști. Arheologii, așa ca mine, ajung gropari. Ați fost gropar? îl întrebă Vultur-în-Zbor cu o uimire sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uscați. Dar n-ai nevoie de-o fântână, zise Vultur-în-Zbor. Ai izvorul, arătă el înspre râulețul cu apă proaspătă care curgea printre copaci. Virgil Jones pufni. — Era o chestie de făcut, spuse el, chiar dacă e o idee proastă. — Ai o ambiție ciudată, domnule Vultur, zise Virgil Jones. Să îmbătrânești, să mori. Cum se face că un om ca dumneata, atât de tânăr la minte și la trup, poate avea o asemenea ambiție? Vultur-în-Zbor răspunse pe un ton amar, care-l surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse el, chiar dacă e o idee proastă. — Ai o ambiție ciudată, domnule Vultur, zise Virgil Jones. Să îmbătrânești, să mori. Cum se face că un om ca dumneata, atât de tânăr la minte și la trup, poate avea o asemenea ambiție? Vultur-în-Zbor răspunse pe un ton amar, care-l surprinse până și pe el: — Vreau să mă întorc la rasa umană. O expresie întunecată străbătu chipul domnului Jones: la început șoc, apoi ceva ca un fel de... scuză? Parcă se scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
până la sosirea lui Vultur-în-Zbor se scursese mult timp de când nu mai fusese solicitat să aprobe vreun domeniu de interes. Cel mai adesea dormea, fuma, se plimba prin grădină sau mânca. Viața stârnea în el prea puține momente palpitante, prea puține ambiții. Era păunul și se mulțumea să se învârtă țanțoș. Nu l-ar fi deranjat o moarte normală. Doar teama Irinei de bătrânețe și nevoia ei de companie îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu‐ i doar act de curaj civic, dar și unul de dreptate meritată. „Istoria critică a literaturii române”, prezentă pe masa multora dintre noi, n u‐ i un triumf de judecată cumpănită, cât aducerea în prim pla n a unei ambiții nejustificate, de natură să aducă atingere idolilor noștri care sunt Eminescu, Creangă și nu numai. Coborârea l or de pe locul unde i‐ a înălțat părinții și bunicii noștri, înaintași i, se conjugă cu fapte asemănătoare pe plan local, regional, ca
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
nu mă crezi, dar sunt chiar ambițios, a spus Simon cu o voce seacă. Dacă s-ar afla, nu cred că mi-ar distruge cariera, dar toți s-ar uita la mine ciudat. Nu aș reuși niciodată să-mi ating ambițiile. Ceea ce mă face să mă întreb de ce aș vrea să rămân aici. De ce îți pierzi timpul cu ăștia, Simon? l-am întrebat. Surorile Fine și prietenii lor? Adică știu că Sebastian este prieten cu tine, dar de ce ai petrecut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ricardo, nu e așa cum credeți dumneavoastră. Dimpotrivă, e un băiat ignorant, leneș și fără alt talent decît ifosele pe care maică-sa i le-a vîrÎt În cap. Nu se va alege niciodată nimic de el, credeți-mă. Îi lipsește ambiția, caracterul. Dumneavoastră nu-l cunoașteți, iar el poate fi destul de abil ca să Înșele un străin, să-l facă să creadă că le știe pe toate, Însă el nu știe nici cît negru sub unghie. E un mediocru. Însă eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
băiatul intrase Într-o casă de corecție pierdută prin Valle de Arán, unde Îl aștepta o iarnă lungă. Văzîndu-și colegii cum o apucau Într-o direcție sau În alta, Julián se Întreba ce se va alege de el. Visele și ambițiile sale literare Îi păreau mai Îndepărtate și mai neviabile ca oricînd. Singura lui ambiție era să stea lîngă Penélope. În timp ce el se Întreba asupra viitorului său, alții Îl plănuiau În locul lui. Don Ricardo Aldaya Îi pregătea deja un post În cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aștepta o iarnă lungă. Văzîndu-și colegii cum o apucau Într-o direcție sau În alta, Julián se Întreba ce se va alege de el. Visele și ambițiile sale literare Îi păreau mai Îndepărtate și mai neviabile ca oricînd. Singura lui ambiție era să stea lîngă Penélope. În timp ce el se Întreba asupra viitorului său, alții Îl plănuiau În locul lui. Don Ricardo Aldaya Îi pregătea deja un post În cadrul firmei, pentru a-l iniția În afacere. Pălărierul, la rîndul lui, hotărîse că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
hotărît să-l cunoască pe băiat. Era prima oară În cincisprezece ani cînd dădea peste cineva căruia nu Îi era frică de el, care Îndrăznea să-l sfideze și chiar să-l ia peste picior. A recunoscut În el tăria, ambiția tăcută pe care nătîngii nu o văd, dar care te mistuie pe dinăuntru. Dumnezeu Îi Înapoiase tinerețea. Sophie, abia o umbră a femeii pe care și-o amintea, n-avea putere să se interpună Între ei. Pălărierul nu era decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
loc de frunte. E mai emancipată, mai voluntară decât Zița și Veta și poate trece, cum și afirmă Cetățeanul turmentat, în finalul comediei, drept „ damă bună”. Cu toate acestea sau din cauza aceasta, Zoe este personajul căruia satira îi dezvăluie necruțător ambiția socială, grija pentru reputație unite cu amorul pentru Tipătescu. Pompiliu Constantinescu stabilește genealogia spirituală a acestui însemnat personaj al comediei : „Într-o genealogie posibilă, Veta ar fi mamă, Zița fiica ei, iar Zoe - fiica Ziței. Trei generațiii de femei, cu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
footnote Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 38. footnote>, iar Ștefan Cazimir că ar fi un „paznic plin de vigilență a statu-quoului familial”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 133. footnote>. Această ultimă idee este ilustrată de prietenia cu prefectul Tipătescu, rezultat al ambiției politice a lui Trahanache și a Zoei, după spusele lui. Trahanache declară că a stăruit pentru rămânerea în localitate a lui Tipătescu „pentru enteresul partidului” și „la drept vorbind, Joițica a stăruit mai mult...”, atrăgând astfel comentariul lui Farfuridi „ei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
onoarea de familist”. Tipătescu îl face pe Trahanache să creadă că a rămas prefect „pentru interesul partidului”: „mi-am sacrificat cariera și am rămas între d-voastră, ca să organizez partidul”. În realitate, relația Trahanache - Zoe - Tipătescu se întemeiază pe fals. Ambiția lui este ascensiunea politică întreruptă de amorul pentru Zoe Trahanache. Din acest punct de vedere este justificată agitația lui Tipătescu în fața pretenției lui se remarcă faptul că „observația, deși acceptabilă la un nivel foarte general, e grosieră privită în detalii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
loc pentru că așa te simți în siguranță! Te plafonezi, nu te mai apreciază colegii, nu te mai vor părinții, copiii se vor plictisi! Totul trebuie să se desfășoare ca o competiție cinstită, la care se poate renunța când dorești, în funcție de ambițiile proprii și de ceea ce vrei să realizezi. Dacă aș avea căderea să vorbesc tuturor cadrelor didactice, le-aș spune: Depistați competiția și riscul, căutând succesul! Gândiți-vă profund la ceea ce trebuie schimbat, stabiliți relații interumane specifice pregătirii intelectuale și profesionale
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
competiția, rezistența la schimbare, lipsa de încredere în sine, comportamentele egocentrice, necunoașterea de sine, sentimentul de incompetență, subiectivitatea, nerealismul, pasivitatea excesivă, lipsa comunicării, marginalizarea. Să nu ne izolăm și să nu izolăm pe alții, și să fim dependenți doar de ambiția de a duce până la capăt realizarea unui vis frumos - punerea în practică a noii idei, care va trăi doar până când o altă idee va prinde viață. În concluzie, putem afirma că progresul societății ține de creativitate. Despre creativitate au scris
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
intrați În ea, cu dreptul sau cu stângul... Atenție la picioare...” Desigur, sfaturile nu Îi erau destinate lui Satanovski, ci lui Noimann, care era născut În Vărsător. „Hm”, făcu inginerul, „de când și până când Încearcă Noimann să schimbe lumea? Credeam că ambiția aceasta o are doar Oliver... Că Noimann e un om sensibil și original, aici nu avem obiecții. În fine, dacă stăm să ne gândim mai bine, totu-i posibil. Ținând cont că Noimann a reușit să domesticească peștii turnând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei și îsi îndeplinea toate îndatoririle unui academician . Fiecare membre lua numele câte unui bărbat celebru din vechime . Unul se numea Horațiu , un altul Augustus , un al treilea Pindar . Carol Magnul , care știa psalmii pe din afară și care avea ambiția să fie un rege pe placul lui Dumnezeu , a fost botezat de către colegii săi academicieni cu numele de David . Despre respectul ce i-l purtau națiunile străine avem o dovadă interesantă în solia ce i s-a trimis de către califul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
doamnă, dar când ea a insistat să ni se alăture nouă, celorlalți, În America corporatistă, s-au resemnat: era cu siguranță posibil să-și găsească un soț și lucrând În domeniul financiar, dacă ținea seama de priorități, nu-și etala ambiția și-și dădea demisia imediat după nuntă. Ca să respectăm adevărul totuși, deși se lamenta și se plângea de slujbă, cred că de fapt Îi plăcea. Scoase o bancnotă de zece dolari, care acoperea ambele feluri neidentificabile de „kebab“, iar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în așa fel încât să fiți cu adevărat început sănătos și de mare viitor al elitei române, că veți apăra întreaga mișcare legionară ca să nu alunece pe căi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfacție a ambițiilor personale sau a poftelor de mărire omenească. Veți jura că ați înțeles că nu mai există nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și Vasile Marin nu au făcut uriașa jertfă pentru ca noi, câțiva de azi sau de mâine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bage în seamă printre atâtea sute de băieți?! De pe acum începuse să mă apese o grijă la care nici nu mă gândisem până atunci! Toată vara mă meditase tata, meditație cu patimi, și le-am îndurat pe toate, numai din ambiția de a fi licean! Dictare, cetire, povestire și analiză gramaticală, și aritmetică cu geometrie ― vai de măiculița mea! Mâncam bătaie în fiecare zi! Dacă nu puneam o virgulă unde trebuia, era prăpăd! Iar cu câteva zile înainte de examenul de admitere
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]