5,016 matches
-
timp”, „am 30 de ani de moarte de la naștere încoace”, „ca ieri știu că mâine n-o să fie nici mâine decât/ tot azi și azi și azi mereu/ și de azi pe azi nu se mai poate face mare lucru”, „amurgul zeilor ne-a găsit gata/ nepregătiți”, „doamne, ce de viață mai avea și el în el!/ toată numai bună de murit”. Fără să îi lipsească savoarea „(neo)realistă” ori rafinamentul ludic-livresc, poezia „blestemată” a lui P. se impune prin forța
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
îngrijit Antologia poeților olteni (1929), bogată în referințe asupra mișcării lirice a zonei. În 1935 i-a dedicat lui Cincinat Pavelescu o broșură evocativă, dar fără valoare istorico-literară. SCRIERI: Viorele, Craiova, 1904; Zări albastre, Craiova, 1913; La vale, Craiova, 1913; Amurg de toamnă, Craiova, 1925; Epigrame, Craiova, 1932; Epigrame, Craiova, 1934; Cincinat Pavelescu (Omul și opera), Craiova, 1935; Epigrame și epitafuri, Craiova, 1936; Reliefuri, Craiova, f.a.; În picaj, Craiova, 1942. Antologii: Antologia poeților olteni, Craiova, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Tare
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
iar la paris london siracusa/ în birtul unei provincii camuflate sub haina/ minoritarului angoasă și galerii/ angst und seele (fără majuscule) că/ n-am ajuns la fitil - spune scribul montalian -/ pe pârleazul grijii de azi: bani puteri japonezi (orbiți de amurgul occidentului)/ chinezi peșin la kilogram” (Magna Impuritas). Critica lui P. atestă o predilecție similară pentru textualismul de sorginte italiană, coroborat cu alte achiziții din teoria literară contemporană. Acest eclectism metodologic se observă îndeosebi în Tensiunea esențială (1997), probabil cea mai
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
Impresia generală e una de frondă juvenilă, însă aici se întrezărește un lirism structural. Acesta trece în prim-planul romanțelor sentimentale (și ele subminate de acorduri burlești) din Licențe emotive și din volumele care vor urma: Poezii (1988), Paletă de amurg (1991), General Museum (2001). Amprenta timpului ajuns în impasul amiezii, moment simbolic ce desparte sensul ascendent al existenței de coborâș, este omniprezentă. Mișcarea e lentă, chipurile sunt fără umbră, farmecul liniștii înșelător: în oglindă câine, dublul său evocă „umbra altcuiva
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
să evite capriciile unor asociații alese pentru efect, P. găsește în poezie un spațiu care e numai al său prin balansul, convingător, între ușurința jocului și tristețe. SCRIERI: Izobare, București, 1946; Licențe emotive, Iași, 1987; Poezii, București, 1988; Paletă de amurg, Iași, 1991; General Museum, Iași, 2001. Repere bibliografice: Streinu, Pagini, II, 133-139; G. Ivașcu, Doi poeți premiați, CNT, 1946, 5; Călinescu, Literatura, 40-44; Piru, Panorama, 176-178; Barbu, O ist., 63-65; Crohmălniceanu, Literatura, III, 209-210; Manu, Eseu, 145-146; Al. Călinescu, Recuperări
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire vie”, înăuntrul căreia se trăiește în absolut. Repetarea prin veacuri a unor situații fundamentale, dar în decor schimbat, e modul participării la eternitate: o stare în care eternul și vremelnicul se confruntă tulburător. Poetul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife, București, 1992. Traduceri: Imnuri vedice, pref. Sergiu Al. George, București, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante); Texte alese din lirica sanscrită, București, 1973 (în colaborare cu Charlotte Filotti); Poezia Egiptului faraonic, pref.
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Larian Postolache], „Prepoem”, 1940, 9; D. Karnabatt, Poetul Ion Postolache, SE, 1943, 1634; D. Micu, „Grădina cu cactuși”, RL, 1969, 38; Adrian Beldeanu, „Orații”, CRC, 1973, 4; Mircea Iorgulescu, „Orații”, LCF, 1973, 8; Lit. rom. cont., I, 511-512; Gh. Bulgăr, „Amurgul zăpezilor”, RL, 1984, 8; Al. Raicu, Un baladist autentic, RL, 1986, 46; Rotaru, O ist., III, 148-149; Dicț. scriit. rom., III, 874-875. I.R.
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Îi lipsește și combativitatea. Pasiv, „feminin”, p. nu adoptă atitudini polemice, nu cultivă ironia ce va caracteriza epoca romantică. Eminamente interiorizată, poezia preromantică instaurează climate de singurătate, dominate de liniște, posibile doar departe de zgomotul cetății, sub regimul toamnei, al amurgului, al serii, al nopții, pe fundalul unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară sau survolate de vânt, cutreierate de stafii. Dând expresie și impresiilor auditive (dar nu până la absolutizarea muzicii
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
ocupă un spațiu important în imaginarul poetic: „E foc și frig, / și lacrimă și zâmbet.// Speranță și / întuneric și lumină, / soare orbitor și umbră, / și neliniște “ (Iubirea). Erosul lasă să se întrevadă o trăire tulburătoare și în altă carte, Respir amurgul - Respiro il crepusculo (2002), unde este proiectat un microunivers obsesiv, revelatorii fiind tot poeziile de dragoste. În fine, în versurile din Singurătatea îngăduită - Solitude permise (2003) își face loc o tentativă de salvare, prin intermediul creației, dintr-o lume ce „poartă
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
portugheză, italiană, olandeză), orientându-se mai cu seamă către spații lingvistice și perioade istorice puțin sau deloc cunoscute, creând punți spirituale între acestea și cultura românească. Au fost considerate adevărate evenimente echivalențele sale la eruditele studii ale lui Johan Huizinga (Amurgul Evului Mediu, Erasm, Homo ludens, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea) sau versiunea la Cartea pictorilor, text de la 1604 aparținând lui Carel van Mander, ca și transpunerea tragediei clasice în versuri a lui Joost van den Vondel, Gijsbreght van
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
Nicolaas Beets], Camera obscura, pref. Edgar Papu, București, 1968; José Cardoso Pires, Oaspetele lui Iov, București, 1969; Lion Feuchtwanger, Arme pentru America, București, 1970; Erich Kästner, Școala dictatorilor, în Fabian. Școala dictatorilor. Versuri, pref. Romul Munteanu, București, 1970; Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, pref. Edgar Papu, București, 1970, Erasm, pref. Cornelia Comorovski, București, 1974, Homo ludens, pref. Gabriel Liiceanu, București, 1977, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea, București, 1991; Heere Heeresma, O zi la plajă, pref. Petre Solomon, București, 1970
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
romanică, pref. Mihai Pop, București, 1986; Hugo Claus, Mâhnirea Belgiei, București, 1989; Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo, pref. Thomas Kleininger, București, 1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul templierilor, București, 1993. Repere bibliografice: Marin Tarangul, Johan Huizinga, „Amurgul Evului Mediu”, RL, 1970, 19; Aurel Dragoș Munteanu, Jan Mens, „Meșterul Rembrandt”, „Scânteia”, 1972, 8 iulie; Gelu Ionescu, „Literatura mărturisirilor”, CNT, 1972, 45; Alexandru Balaci, Luis de Camões, „Sonete”, RMB
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
București, 1989; Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo, pref. Thomas Kleininger, București, 1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul templierilor, București, 1993. Repere bibliografice: Marin Tarangul, Johan Huizinga, „Amurgul Evului Mediu”, RL, 1970, 19; Aurel Dragoș Munteanu, Jan Mens, „Meșterul Rembrandt”, „Scânteia”, 1972, 8 iulie; Gelu Ionescu, „Literatura mărturisirilor”, CNT, 1972, 45; Alexandru Balaci, Luis de Camões, „Sonete”, RMB, 1974, 10 iulie; Nicolae Manolescu, Erasm și lecția umanismului, RMB
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
27 februarie; Mihai Rădulescu, Joost van den Vondel. O tragedie antirăzboinică, TTR, 1981, 10; Thomas Matteij, Brieven uit Bockarest, 1986-1990, Haga, 1991, 60, 99-100, 231; Thea Julieta Radian, In memoriam H.R. Radian, SXX, 1993, 349-351; Cornelia Maria Savu, Hanny Alders, „Amurgul templierilor”, „Curierul național”, 1993, 3 noiembrie; Andreea Deciu, Miza cea mare și o miză mai mică, RL, 1998, 43. G.Dn.
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
a timpului,/ o ancoră sau o fântână/ peste efemerida copilărie -/ existența își lasă uitarea și mâna/ ce ni se subțiază pământie.// Oștile totuși durabil ne intră în lupte,/ rosturile ni se răresc în zadar,/ între înfrângeri bătălii se câștigă/ în amurgul nostru intermediar” (Investiție în alb). Dar în Orizontul regăsirilor (1976), „volum submediocru” (Dana Dumitriu), ideologia național-comunistă se discerne ușor (Munții Apuseni, străbunii, Horea, eroii, lupta pentru patrie etc.), surprinzând însă violența acesteia: „Lumină decisiv de clară-aștept,/ pedepsitoare și înălțătoare,/ spectralul
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
Marinescu, Maria Nicolau, G. Tutoveanu, Dem. Bassarabescu ș.a. După 1920 între colaboratori figurează Lucian Blaga (Lume), Tudor Arghezi (Oraș medieval), Ion Pillat (Elegie, Recuerdo, Cules), V. Voiculescu (Avariție, Înaintea aurorei, Apocalips), Zaharia Stancu. Dintre prozatori pot fi întâlniți Ioan Slavici (Amurg de viață, Fragmente din jurnalul intim în formă epistolară), D. Anghel (Pelerinul pasionat, Povestea celor necăjiți, Tinereță), Mihail Sadoveanu (Biserica Jitarului), Liviu Rebreanu (Ordonanța domnului colonel, Mărturisire), Gib I. Mihăescu (Squarul), Victor Papilian (P.N.V., Popa ăl bătrân) ș.a. Ion Agârbiceanu
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
de alb și negru, aici poeziile aduc o varietate cromatică neașteptată. Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru (1971) e un lung poem de dragoste, alcătuit din diverse fragmente, fiecare purtând un titlu. Cele patru mari cicluri, Dimineața, Amiaza, Amurgul, Noaptea, diferențiate stilistic, marchează momentele virtuale în evoluția oricărui sentiment. Adept și al formelor fixe, R. se manifestă ca un virtuoz al genului în Rondelul grădinii de sidef (1974), unde echilibrul, armonia, muzicalitatea versurilor creează atmosferă, chiar dacă, uneori, frapează asemănarea
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
Mândrescu, Caracterul național al operei literare a lui Goethe, Victor Marian, Noul Goethe și actualitatea, Ion Sân-Georgiu - un studiu asupra personalității artistului, Bernhard Capesius, Poezii lirice de ale lui Goethe ajunse poezii populare în Ardeal, I.E. Torouțiu, Copilărie și tinerețe, Amurg și noapte (articole despre biografia poetului), Ion Gherghel, Baladele lui Goethe în românește. Notații despre Goethe sunt prezente aproape în fiecare număr, cum se întâmplă în numărul următor, când I.V. Pătrășcanu semnează Influența juridică și religioasă în opera lui Goethe
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
moralizării vieții sociale” (Șerban Ionescu, Literatura ca factor de moralizare a vieții sociale). Cuprinde rubricile „Cronică literară”, „Noutăți literare”, „Panoramă”, „Gazete și reviste”, „Vor apare”, „Noutăți străine”, „Cărți în curs de apariție”. Sunt incluse în sumar versuri de G. Bacovia (Amurg, Demult), Camil Petrescu (Cercul), V. Voiculescu, Ion Vinea, Radu Gyr, Zaharia Stancu, Horia Furtună, Virgil Carianopol, Mircea Streinul, Adrian Maniu. Proza este semnată de G. Bacovia, Tudor Mușatescu, Al. Cazaban. Predomina articolele de critică și istorie literară, avându-i că
MUNCA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288277_a_289606]
-
Beniuc. Preluând câteva dintre toposurile și motivele caracteristice, tânărul poet le utilizează doar pentru a crea o atmosferă propice reveriei. În suflet i „s-adună cerul lin,/ pădurile, [...] și cerbii” și „cântă-nsingurarea clipelor ce curg”, „precum o doină-n maiestos amurg”. Toate aceste întruchipări ale văzduhului și pământului coexistă în memoria sa afectivă cu domnițele și voievozii „din legendă și cronici”, alcătuind „țara” lui de vis, întotdeauna protectoare. Printr-o severă transformare estetică, elementele ei generice devin entități și simboluri prin
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
unei istorii convulsive, care induc neliniște și angoasă - trăiri ce formează substanța versurilor din Ovăzul sălbatic: „Cine-mi va răspunde? / Și de unde? Iată zilele curg, / ca apele curg, / ca norii se destramă timpul meu, / și cerul parcă pregătește / definitivul meu amurg.” Celălalt filon al inspirației poetice al lui M. este ludic și ironic: intelectual de mare cultură, scriitorul ilustrează și orientarea modernistă care își propune deliricizarea poeziei prin prozaism și discursivitate și în care inventarele de tot felul se constituie într-
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
Orghidan - studentă și jurnalist la revista „Universitas”, Șerban Magiru - inginer. Remarcabilă este și strategia regizorală, cvasiteatrală, de desfășurare a unei intrigi tradiționale (vechiul „triunghi” amoros): confesiunile fiecărui personaj se derulează în spațiul izolat al unui golf, într-un peisaj de amurg care, alături de dinamica sentimentală (subiectul propriu-zis al prozei), oscilând între pasiune paroxistică și gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban, Cella Serghi). SCRIERI: Orizonturi dobrogene, Constanța, 1964; Ceasul umbrei, București, 1969; Elementele, București, 1974; Poem scris
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
cont., III, 428-429; Mihail Sebastian, „Desfigurații”, RP, 1935, 5341; Constantinescu, Scrieri, IV, 77-84; E. Lovinescu, Memorii, III, București, 1937, 86-87; Piru, Panorama, 61-66; Zaharia Stancu, Pentru oamenii acestui pământ, București, 1971, 317-319; Corbea-Florescu, Biografii, I, 143-150; Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 122-127; Dicț. scriit. rom., III, 300-302. D.Mc.
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
lucrurilor”, observat de Eugen Simion, alături de fervoarea ipostazierilor, marchează materia interogativă: „și ce să fac singur cu atâta dreptate?”, dacă se va deschide o ușă, „cine va veni către noi?” Retorica lui „la ce bun?” domină maturitatea și setea de amurguri a acestei poezii. Odată cu Viața obligatorie și Spectacol amânat, detașarea lucidă de care vorbea Gheorghe Grigurcu, ironia și distanțarea postmodernă formează „o speță de malefic minor, o descompunere asimilabilă, pe alocuri suavă”: după incendiile discursive ale începutului și combustia interogativă
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]