3,538 matches
-
cinematografie mai bună ? De ce am merita-o ? Ce facem ca s o merităm ? Suntem suma defectelor, nu a calităților noastre. Mai întâi să umblăm acolo, la defecte, și-apoi să pretindem că merităm altfel de cinematografie. Mi se pare chiar amuzant ce s-a întâmplat. în primul rând, pentru că a scos la iveală încă o dată ceea ce aș numi un deficit de inteligență. Carevasăzică domnul Mihnea Gheorghiu, cel mai longeviv președinte din această țară, se-ntâlnește în conclav, la fapt de seară
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mult ca autor al câtorva scurtmetraje de succes premiate la CineMAiubit sau DaKINO. De data asta, el se aruncă în ”mare” fără a o încerca cu degetul ! și reușește un prim film remarcabil (solid, ușor amar, dar mai ales foarte amuzant), care este în egală măsură de autor și de public. Dacă primele secvențe ne introduc într-o Românie mizerabilistă, pe care-am ajuns s-o vedem de atâtea ori încât a devenit aproape un clișeu (noroaie, gunoaie și-un cuplu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și dărâmător de comic nu doar pentru că spectatorul știe cum și-a pregătit Jderescu discursul (luându-și notițe) și nu numai pentru că Platon și Heraclit, în gura lui Jderescu (cu figura lui iramplasabilă de inginer silvic), sună al dracu de amuzant, ci și mai ales pentru că numele acelea sforăitoare și pildele acelea răsunătoare nu fac altceva decât să pregătească terenul non-glorioasei înfrângeri finale. ̨ ncepute în forță (sub privirile stupefiate ale convivilor), discursul și emisiunea nu pot decât să capoteze la fel de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bine scris, interpretări excelente, mici momente cine-verite și visare adolescentină (neorealismul magic propriu lui Nemescu) reușește să facă din California Dreamin unul dintre cele mai consistente și mai personale debuturi în filmul românesc. Este un thriller comic rând pe rând amuzant, antrenant și emoționant, care duce gluma inițială până la punctul de fierbere din final, când derizoriul devine tragic. într-un fel, este aidoma poveștii din afara ecranului : un film a cărui materie fierbinte nu a mai putut fi modelată prin montaj... Ceea ce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și natural, ea având cercul ei de tineret. Eri seară au venit la masa noastră - la Comino, unde erau raci - și Ina și Alecu, care s-au hotărât să mănânce din banii de drum, fiindu le prea foame. Erau foarte amuzanți, se hărțuiesc mereu, Ina îl tiranizează, dar am impresia că Alecu o iubește mult, deși îi simte uneori inferioritatea, mai ales când ea este dibaciu subliniată. La masa de alături erau Bob Negulescu cu d-na, Lisette, Piticu, Marcu (Studio
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
alături erau Bob Negulescu cu d-na, Lisette, Piticu, Marcu (Studio 42), Călin și o d-nă Reck. E grupul cu care mă văd de zece ori pe zi. Șucuran e pe primul plan al vieței mele de aici; e f. amuzantă. Dan i-a trimis o rochie foarte lungă, pe care o poartă Amidée; ea însă a oprit cordonul alb de pichet cu agrafă argintie, pe care îl pune pe piele înainte de a intra în apă; i-a mai trimes și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Pal[eologu] și Dron (secretarul lui Hur.), pe care Lucia îl numește religios „Profesorul“. După masă, cum stam tristă și pustie la o masă, înăuntrul cafenelei au năvălit Lisette, Piticu și Mița R., cu trei domni zăpăciți și teribil de amuzanți: unul, tatăl Dinei Manole, din clasa V-a A. Am râs nervos și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tristă și pustie la o masă, înăuntrul cafenelei au năvălit Lisette, Piticu și Mița R., cu trei domni zăpăciți și teribil de amuzanți: unul, tatăl Dinei Manole, din clasa V-a A. Am râs nervos și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masa lor M. Rosetti. Am stat cu ei până la 11, când dându-se avertismentul - trei sclipiri - că se va închide lumina peste o jumătate de oră, m’am urcat în camera mea, după ce, două ore, Bob Neg[ulescu] a fost amuzant, briliant. A venit și Suchi, cu inteligența lui vie mult scăzută, dar extem de drăguț cu mine. Iată pentru eri. Azi, dimineață identică, cu o familie numeroasă, cu toți copiii semănând supărător. Mare brouhaha: a plecat Mița R. și Suchi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Era un tablou ca din Pêcheur d’Islande. De poale i se ținea Cassim, băiatul de 3 ani, și în brațe era o minune de fetiță cu ochi albaștri, Nazmié. Stă lângă barca mea uneori Peter (citește Piter), cel mai amuzant câine mangaliot, alb, cu urechi punctate cu negru, și cu aceleași pete, ascunse sub părul alb, pe corp. Mă caută și mă găsește chiar când schimb restaurantul și e celebru în Mangalia. Mai e unu, mai puțin obraznic, Sârmescu sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
disant să-și citească singur pasagiile care îl priveau, cu comentariile cunoscute: la țigări: „s’o crezi tu“, când spui că nu depășești numărul, „gauloises denicotinizate“ - „ha, ha, ha!!! Mai serioasă ca la Buc[urești]“ - nu zău, te crede poire. Amuzant cum îl știi; și dacă nu aș avea mereu impresia că descopăr ceva nou la fiecare lectură a scrisorilor tale, aș fi avut curiozitatea să-i urmăresc jocul impresiilor pe față, atât era de „ciulită, ca urechile“ fața să prindă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e frig și plouă; nu am mai scris în pat, era aproape ininteligibil. Spune mulțumirile mele lui Georges și Greg et mon affectueux souvenir. I-am scris lui G. la tine. Ai primit. Continuă cu relatarea întâmplărilor Cinci, e f. amuzant. Eu nu sunt contra lui Cinci. Mi-e gândul la tine în fiecare secundă de o mie de ori; îți mângâi părul și sprâncenele sburlite uneori, ca să le așez. Te iubesc, Mamina 11/1947 I 27 octombrie [1947], luni seara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vorbă, aproape un ceas, Bi[emel] era vis-à vis, chemat de Reb. Am vorbit atât de mult de ceea ce ne interesa pe toți; regret că nu ai fost cu noi, iubita mea. O atmosferă de familie: Anne-Marie drăgălașe, intimă, amuzantă; la un moment dat trebuia să conducă un gros-bonnet la concertul de la Ateneu dat de o franceză, Colette (?), și cum i se pusese pe ea o rochie verde de catifea, și cum se constată că a crescut și rochia e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
săptămână întreagă. Face supe din zeama de conserve!! Mâine de dimineață se duce Dorina la el acasă, să aducă praf de lapte amer[ican] și cartofi noui să fac garnitură la friptură, și cu lapte cremă de castane. E însă amuzant și vrea să-mi îndepărteze starea sufletească ușor în depresiune. Poate îți scriu astea și ca să te pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mabell va veni să jumulească de pene jalnica pasăre care voi fi! Nici o ființă alături de mine, în clipa aceea! Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte.[...] M. c. p. 6 iunie [1950], marți [...] Ieri, ceva amuzant, dacă n-ar fi tragic. Eram cu Ly. Părul ei alb, umerii lăsați, faimosul baston și, cu siguranță, mersul ei obosit - era după exact opt ore de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
La cumpărături în rochie de mireasă Pentru Abigail, care ar fi găsit soluția cea mai inteligentă întro fracțiune de secundă. MULȚUMIRI Să scriu această carte a fost cât se poate de amuzant; să mă documentez pentru ea a fost și mai și. Le sunt extrem de recunoscătoare atât celor din Anglia, cât și celor din Statele Unite, care mi-au permis să vin să le pun tot felul de întrebări prostești, oferindu-mi atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
neapărat să te îmbraci cu ea! zic, cu vocea ascuțită de încântare. O să fii mortală cu ea! Și e atât de romantic - să porți hainele cu care ai plecat în luna de miere! — Cred că ai dreptate, o să fie destul de amuzant. O pune pe lângă ea, cu mâini roșii, bătute de vreme, a căror vedere îmi strânge inima, de fiecare dată. Cred că îmi mai vine, ce crezi? Stai așa, trebuie să fie și o pălărie pe aici pe undeva.... Lasă compleul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi pasă, se încăpățânează Suze. Nu mai pot să aștept. O să-l arunc acum. Tu n-auzi că asta se face la sfârșit? — Cine-i mireasa aici? Tu sau eu? Dacă aștept pănă la sfârșit n-o să mai fie deloc amuzant! Acuma, fii atentă, stai aici. Îmi arată imperativ cu mâna spre o moviliță de iarbă acoperită cu zăpadă. Și lasă-ți florile jos. N-ai cum să-l prinzi dacă ai mâinile ocupate! Tarkie? Strigă tare: — Acum o să-mi arunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tati s-a dus și a băut o halbă de bere, cum face de fiecare dată. Și pe urmă am luat cu toții cina în oraș și, când am ajuns acasă, eram mult mai veseli și totul ni se părea foarte amuzant. A doua zi, când Janice a venit la o cafea, i-am povestit și ei, și s-a indignat foarte tare în numele nostru și a zis că, dacă Elinor își închipuie cumva că o s-o fardeze gratis, o să vadă ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe Elinor uitându-se îngrozită la frișcă, de parcă cineva ar fi vrut să i-l toarne în cap și am început să râdem cu toții isteric - până în clipa în care Luke a coborât și ne-a întrebat ce e atât de amuzant, și a trebuit să ne facem că râdem de o glumă de la radio. Sincer, n-am nici cea mai mică idee ce să fac cu Luke și cu maică-sa. O parte din mine e de părere că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aia în care ești adormit și nu simți nimic. Și, când mă trezesc, găsesc copilul, gata născut! Prin fața ochilor îmi trece o viziune extrem de plăcută cu Suze și cu mine plimbându-ne cu cărucioarele. Adevărul e că ar fi destul de amuzant. Plus că în ziua de azi există tone de lucrușoare pentru copii, unul mai simpatic decât celălalt! Cum sunt căciulițele alea mortale și jachețelele de denim ca pentru păpuși... Și - da - parcă am văzut la Gucci un portbebe cool de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de dimineață și îl văd pe Danny intrând în bucătărie. — Ușa era deschisă. Nu ești la serviciu? — Mi-am luat zi liberă. — A. Ia o felie de toast cu scoțișoară și mușcă din ea. Și zi, ce face pacientul? — Foarte amuzant. — Serios acuma. Preț de o clipă, Danny pare sincer preocupat și simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire de interes. — Mai are haine de dat? — Nu! zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare pe alee fără măcar să mai arunce o privire în urmă, în timp ce eu îmi flutur trena, în admirația trecătorilor. Doamne, ce amuzant e să fii mireasă. O să-mi fie dor de chestia asta. — Gata? zice tati, dându-mi buchetul. — Cred că da. Îi zâmbesc și îl iau de brațul pe care l-a întins spre mine. — Mult noroc, spune Clive, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai ales dacă nu va ploua și nu va bate vântul și ne întoarcem cu toții la plasticul comunal întâmpinați de privirile întrebătoare de „oare ce o să mai urmeze” ale lui Jo și Naomi. Jose, spre deosebire de noi, gringas, pentru care partea amuzantă nu poate trece neobservată, este deja în meditație preceremonială, cugetând serios la rezolvarea propriilor probleme. Din ce îmi povestise Alfonso, Jose este în pragul falimentului cu compania lui de țesături, aproape divorțat de nevastă, într-o ceartă non-stop cu copiii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
indiferent dacă trebuie să se întrerupă din mâncat sau stat degeaba. I-am studiat dantura de la distanță și nu am nici un dubiu că nu vreau să o studiez și de aproape; dacă aș privi dinafară mi s-ar părea extrem de amuzant văzându-l și mai ales auzindu-l alergând apăsat ca în desene animate. Privind dinăuntru însă, gheoaga a devenit prietenul meu cel mai bun, după Carola care mă însoțește peste tot până una alta. Întreb cum putem pleca de aici
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]