3,248 matches
-
a continuității (ascunse, căci inerentă structurii înseși a gîndirii umane) față de Tradiție. Sursa ei dublă se află în logica de-ductivă, obligatoriu asociativă, și în intuiție, care nu este asociativă. În fine, la un nivel mai subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care au marcat constituirea filosofiei lui Lupasco. Principiul dualismului antagonist este deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ei dublă se află în logica de-ductivă, obligatoriu asociativă, și în intuiție, care nu este asociativă. În fine, la un nivel mai subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care au marcat constituirea filosofiei lui Lupasco. Principiul dualismului antagonist este deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai fie absurde într-o logică fondată pe postulatul "și asta și cealaltă" sau, mai degrabă, "nici asta nici cealaltă"13. Dezvoltarea riguroasă a formalismului său axiomatic îl conduce pe Lupasco la postularea existenței unui al treilea tip de dinamică antagonistă, ce coexistă cu cea a eterogenității, care guvernează materia vie, și cu cea a omogenizării, care guvernează materia fizică macroscopică. Acest nou mecanism dinamic presupune existența unei stări de echilibru riguros, exact între polii unei contradicții, într-o semi-actualizare și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acționează ca dinamism de individuație. O eterogenizare absolută conduce spre o ordine statică, de unde orice mișcare e absentă, spre moarte prin diferențierea extremă. Pentru ca mișcarea să fie posibilă, trebuie ca omogenul și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
coincizînd aproximativ cu cele "trei logici" pe care Roger Bastide și cu mine le-am constatat în cercetarea noastră antropologică. Astfel, coerența (isotopismul) concretă a simbolurilor în sînul constelațiilor de imagini revela și acest sistem dinamic de "forțe de coeziune" antagoniste, pentru care logicile nu constituie decît formalizarea"27. NAȘTEREA ȘI DINAMICA SISTEMELOR: SISTEMOGENEZA LUI LUPASCO Dinamismele antagoniste, în echilibrele lor variate, dau naștere sistemelor. Aceste sisteme reprezintă structurarea energiei, percepția prin organele de simț nefiind decît o aparență, o iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cercetarea noastră antropologică. Astfel, coerența (isotopismul) concretă a simbolurilor în sînul constelațiilor de imagini revela și acest sistem dinamic de "forțe de coeziune" antagoniste, pentru care logicile nu constituie decît formalizarea"27. NAȘTEREA ȘI DINAMICA SISTEMELOR: SISTEMOGENEZA LUI LUPASCO Dinamismele antagoniste, în echilibrele lor variate, dau naștere sistemelor. Aceste sisteme reprezintă structurarea energiei, percepția prin organele de simț nefiind decît o aparență, o iluzie. "Mai greu încă... scrie Lupasco este să crezi realmente, să trăiești convingerea teoretică că toate obiectele care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de "neant", este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco la dezvoltarea gîn-dirii sistemice (chiar dacă el preferă termenul de sistemologie celui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco la dezvoltarea gîn-dirii sistemice (chiar dacă el preferă termenul de sistemologie celui de sistemică) este consi-derabilă30. CELE TREI MATERII Structura ternară a sistematizărilor energetice se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
contradictorii în orice manifestare. Noțiunea de sistem la Lupasco este net diferită de cea de sinteză la Hegel: "Lupasco a arătat cu prisosință scrie Gilbert Durand că e vorba mult mai mult de un sistem, în care subzistă intacte polaritățile antagoniste, decît de o sinteză, în care teza și antiteză își pierd chiar potențialitatea de contradicție"33. Hegel încearcă să depășească/să abolească (aufheben) polaritățile antagonice, în vreme ce Lupasco încearcă mai degrabă să le asume și să le integreze. NON-SEPARABILITATE ȘI UNITATEA
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
logică..."34. Această afirmație nu este un postulat, ci un rezultat pe care orice cititor familiar cu logica lui Lupasco l-ar putea verifica și singur. Rezultatul acesta e comprehensibil chiar și intuitiv: cum orice sistem implică existența unui sistem antagonist, rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
familiar cu logica lui Lupasco l-ar putea verifica și singur. Rezultatul acesta e comprehensibil chiar și intuitiv: cum orice sistem implică existența unui sistem antagonist, rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI Fizica pe care se bazează filosofia lui Lupasco este în esență cea dinainte de 1950. De
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particulelor confirmă pe deplin viziunea antagonismului energetic din punct de vedere calitativ. Ea confirmă faptul că "... contradicția este un principiu de concentrare și de intensificare a energiei..." și că "... un sistem este cu atît mai rezistent cu cît forțelor sale antagoniste le e mai greu să se elibereze de echilibrul pe care îl antrenează intensitatea lor egală..."35. Lumea particulelor apare astfel ca una din manifestările experimentale posibile ale stării T postulate de Lupasco. Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a constituenților ultimi ai materiei. Lupasco a abordat problema constituenților ultimi ai materiei încă din 1951, mult înaintea modei quarcilor. El demonstrează că logica antagonismului energetic nu tolerează existența experimentală a unui sistem format dintr-un singur cuplu de dinamisme antagoniste, sistem care ar fi, prin urmare, cărămida fundamentală a universului: "... nu există sistem experimental pe care să-l putem considera simplu, primar sau elementar, adică fiind compus dintr-un singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice sistem se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
singur cuplu de dinamisme antagoniste, sistem care ar fi, prin urmare, cărămida fundamentală a universului: "... nu există sistem experimental pe care să-l putem considera simplu, primar sau elementar, adică fiind compus dintr-un singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice sistem se dovedește a fi un sistem de sisteme..."42. Credința în constituenții ultimi ai materiei e foarte veche și e fondată pe bun-simț (în accepțiunea macroscopică a cuvîntului). Lupasco subliniază cu pertinență fundamentul metafizic al unei asemenea convingeri
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Așa cum am văzut, dacă Lupasco este de acord cu Ferdinand Gonseth în privința imposibilității unei judecăți științifice absolute, el se îndepărtează de Gonseth în planul înțelegerii acestei imposibilități 8. Pentru Lupasco, o judecată științifică este intrinsec legată de o judecată științifică antagonistă. Această contra-dicție ireductibilă, legată de subiectul însuși, reprezintă motorul progresului științific. Pro-gresul științific care s-ar produce printr-o apropiere continuă de legi absolute și imuabile este, pentru Lupasco, o simplă iluzie, tenace dar fără nici un fundament. Legile însele trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realitate, unde ceea ce apare ca dezunit (undă sau corpuscul) este de fapt unit (cuantă), iar ceea ce apare drept contradictoriu este perceput ca non-contradictoriu. Proiecția lui T pe un singur și același nivel de realitate e cea care produce aparența cuplurilor antagoniste, reciproc exclusive (A și non-A). Un singur și același nivel de realitate nu poate da naștere decît unor opoziții antagoniste. El este, prin propria sa natură, autodestructiv, dacă e separat complet de toate celelalte niveluri de realitate. Un al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca non-contradictoriu. Proiecția lui T pe un singur și același nivel de realitate e cea care produce aparența cuplurilor antagoniste, reciproc exclusive (A și non-A). Un singur și același nivel de realitate nu poate da naștere decît unor opoziții antagoniste. El este, prin propria sa natură, autodestructiv, dacă e separat complet de toate celelalte niveluri de realitate. Un al treilea termen, să spunem T', care este situat pe același nivel de realitate cu opușii A și non-A, nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acestei lucrări este surprinzător de lupascian, dar Lupasco nu este citat decît marginal. Bachelard citează teza din 1935: În sensul acestei apropieri [între dialectica filosofică și dialectica științifică], putem cita lucrările lui Stéphane Lupasco. În importanta sa teză despre Dualismul antagonist și exigențele istorice ale spiritului, Stéphane Lupasco a studiat îndelung toate dualitățile care se impun cunoașterii, atît din punct de vedere științific, cît și din punct de vedere psihologic". Și Bachelard adaugă: "Stéphane Lupasco și-a dezvoltat filosofia dualistă raportînd-o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
greu de imaginat... ". În Universul psihic, " ... vor apărea toate perechile conștiențiale: perceptive, conceptuale, noționale; conștiințele contradictorii se vor limpezi reciproc ... Iar eu voi fi, în același timp, o activitate subiectivă ambivalentă, o întreagă suită și un ansamblu de subiecte observatoare antagoniste, care ies din umbra inconștientului, pentru a palpita la baza unei fine subconștiințe în echilibru, interferînd în fiecare clipă cu conștiința conștiinței, stimulînd-o, modificînd-o"43. Cuvinte de poet, lucru firesc pînă la urmă pentru cel care a debutat cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
coexistă. Doar că există o predominanță a unuia sau altuia. În ceea ce numim "viața", există o predominanță indiscutabilă a universului macrofizic ne îndreptăm inexorabil spre moarte. Va trebui, scrie Lupasco, să se dezvolte în om materia psihică, semi-actualizările și semi-potențializările antagoniste și contradictorii în starea T pentru ca aceste două conștiințe antinomice, una luminînd-o pe cealaltă, să dea naștere la conștiința conștiinței, adică cea a vieții și cea a morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în chip confuz "suflet", este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca și eșecurile metodelor psihanalitice, inaugurate de Freud. [...] psihanalistul, dacă ajunge la rezultate fericite suprimînd nevroza, prin intermediul, după cum spune, al conștientizării de către pacient a ceea ce se află în inconștientul său, e pentru că face să coexiste cele două conștiințe contradictorii și antagoniste: cea a stării sale de veghe și cea pe care o aduce în conștiință pornind de la inconștientul său, ceea ce dă naștere unei conștiințe a conștiinței sale și o conștiință a inconștiinței sale. Din nefericire, conflictul, în virtutea logicii clasice a non-contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]