KorAP: Find »[drukola/base=antichitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...349 >

8,708 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

din secolul precedent și pe fondul preferinței comune pentru poezia vechilor greci și latini. Ambii simțeau o admirație de netăgăduit pentru scrierile celor din vechime, la care, firește, se raportau în maniera diferită; deosebirile țin atât de tipologia cunoștințelor despre antichitate dobândite, cât și de profunzimea și complexitatea acestora. Îndrumat de abatele Sebastiano Sanchini, extrem de tânărul Giacomo, la vârsta de numai zece-unsprezece ani, tradusese Odele lui Horațiu și scrisese sonetul Moartea lui Hector (inspirat din versurile Iliadei, pe care o citise

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
început să lucreze la Fragmentele părinților greci.417 Până în anul primelor creații originale în versuri, 1817, Giacomo a dobândit, prin studiu neîncetat, asadar printr-un mare efort ce își va lăsa amprenta asupra constituției sale fizice, o viziune complexă despre antichitate, pe care a definit-o, de la bun început, în opoziție cu modernitatea.418 Este vorba despre cunoscută valorizare a epocilor apuse și accentuarea decadentei modernității, idee leopardiană durabilă, dar nu ferita de nuanțări, deci nu imobila, ci modulata în funcție de ritmul

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
bogată. Dragostea pentru vremurile străvechi, trebuie sa subliniem, a fost, în cazul lui Leopardi, dobândită, cucerita prin ore lungi de studii istovitoare. De o cu totul altă factura, aproape instinctuala, de substrat, moștenita este apropierea lui Salvatore Quasimodo de civilizațiile antichității. Născut în Sicilia poetul făcea parte dintr-o familie cu origini în Peloponez, care se stabilise în Italia în urmă cu trei generații: bunica să, Roșa Papandreu era fiica unor refugiați cu rădăcini în Patras. De-a lungul vieții, poetul

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
în versuri. Dimpotrivă, Salvatore Quasimodo a început prin a scrie versuri, a continuat traducând însă nu a ajuns niciodată filolog. La origine, condeiul sau nu s-a modelat, asemenea celui leopardian, pornind de la limbile străvechi. Deși bagajul de cunoștințe despre antichitate acumulat de-a lungul timpului de autorul din Recanati îl depășește cu mult pe cel al sicilianului există o asemănare în maniera de raportare la acestea: niciunul nu a considerat că posedă o sumă de informații imobile, enciclopedice, o literă

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
al carei titlu aduce un omagiu filologului care descoperise recent manuscrisul Republicii lui Cicero, după Brutus cel tânăr (1821), după Primăverii sau despre legendele antice (1822) sau după Ultimul cânt al lui Safo (1822), toate compoziții originale ce amintesc de antichitatea greacă sau latină, a scris, în 1823, o variantă a Satirei lui Simonide din Amorgos despre femei. Au urmat Micile opere morale, dialoguri filosofice dintre care o parte sunt animate de gânditori antici transformați în personaje (precum Plotin sau Porfir

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
cunoscut pe filologul elvețian Louis De Sinner căruia i-a încredințat tot materialul filologic elaborat. În 1831 a început să lucreze la Paralipomenele Batrahomiomahiei, poem inspirat, după cum ne indică titlul, de cel pseudohomeric. Operele enumerate constituie dovadă interesului constant pentru antichitate, ev cu care menține o legatura neîntreruptă pe tot parcursul vieții, transpunând în versurile sale originale personaje străvechi, traducând din clasici sau abordând scrierile acestora în diferite studii filologice. Antichitatea, trebuie repetat, a jucat un rol decisiv în conturarea personalității

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de cel pseudohomeric. Operele enumerate constituie dovadă interesului constant pentru antichitate, ev cu care menține o legatura neîntreruptă pe tot parcursul vieții, transpunând în versurile sale originale personaje străvechi, traducând din clasici sau abordând scrierile acestora în diferite studii filologice. Antichitatea, trebuie repetat, a jucat un rol decisiv în conturarea personalității, gândirii și activității sale literare, iar literaturile greacă și latină și-au pus amprenta asupra versurilor de sine stătătoare și au constituit un termen de comparație pentru acestea, așa cum amintește

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ajutor poeților cu un alt timbru, lui Leopardi, de exemplu, poeților dulcelui stil nou și, în cele din urmă, poeților greci cu fragmentele lor senine și pline de prospețime.423 Reînnoirea se înfăptuia așadar prin întoarcerea la Leopardi și la antichitate, ce dăduseră omenirii versuri de o puritate către care Quasimodo tindea instinctiv. 4.2. Traducerile din literatura antică Rămânând în sfera activității de traducere, care poate oferi indicii mai exacte cu privire la elementele preluate de cei doi autori din textele vechi

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
o serie de ode anacreontice, o oda de Safo: Nerăbdarea.425 În anul următor, 1816, a tălmăcit prima carte a Odiseei și pe cea de a doua a Eneidei, Inscripțiile triopee grecești, micul poem pseudovergilian Moretum și, în cel succesiv, Antichități române de Dionis din Halicarnas și Titanomahia de Hesiod. Numeroase variante datează din perioada 1814-1817, premergătoare compunerii Canturilor, în care gânditorul-poet a trecut de la erudiție la frumusețe, de la studiile exclusiv de filologie și traducere la poezie.426 Al doilea răstimp

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
al unei lumi simple, sincere, fericite: Homer readuce în sufletele noastre acea afecțiune trezita uneori de amintirea emoționantă a propriei copilării; și aceasta tresărire interioară ce se îmbină cu imaginile epocii de aur, face ca cel mai vechi dintre poeții antichității să fie înălțat de noi deasupra tuturor celorlalți.444 Afirmațiile nu puteau rămâne fără ecou în sufletul lui Leopardi, care cunoștea bine scrierile Doamnei de Staël, care a vibrat citind aceste rânduri atât de bine calate pe propriile-i opinii

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
care cunoștea bine scrierile Doamnei de Staël, care a vibrat citind aceste rânduri atât de bine calate pe propriile-i opinii. Probabil că unele teme caracteristice pentru creația să originală, ce țin de pesimismul sau structural, precum poetica amintirii, valorizarea antichității și decăderea lumii contemporane, își au rădăcinile și în dragostea pentru Homer, ce se înscria, în orice caz, în mai amplă tendința neoclasica a epocii.445 Spre deosebire de recanatez, care a dorit să traducă primul cânt cu intenția de a continua

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
stela funerară și La portretul unei femei frumoase sculptat în propria-i stela funerară, din Micile opere morale (Corul morților în biroul lui Frederic Ruysch), din Silviei, Brutus cel tânăr, Catre Angelo Mai sau Sieși; apoi respingerea prezentului în favoarea vârstelor antichității, motiv prezent în Mormintele.448 Din Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis (scrisoarea de la Ventimiglia din 19 și 20 februarie 1799) recanatezul a preluat accentele patriotice ce se regăsesc în cantul Italiei. În Către Angelo Mai reapare motivul mormintelor, adevărate

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
niște compoziții originale, așa cum a procedat Edoardo Sanguineti care a inclus numeroase tălmăciri, ca și când acestea ar fi fost versuri de sine stătătoare, în antologia poeziei italiene coordonată de el (Poezia italiană de secol XX, 1969). 4.4. Poeții greci ai antichității și influența lor asupra operei quasimodiene și leopardiene Alegând să îi traducă pe liricii greci din antichitate, Quasimodo a răspuns unei duble solicitări: cea dintâi, de factură emoțională, pare strict legată de rădăcinile sale de greco-sicilian; cea de-a doua

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
fost versuri de sine stătătoare, în antologia poeziei italiene coordonată de el (Poezia italiană de secol XX, 1969). 4.4. Poeții greci ai antichității și influența lor asupra operei quasimodiene și leopardiene Alegând să îi traducă pe liricii greci din antichitate, Quasimodo a răspuns unei duble solicitări: cea dintâi, de factură emoțională, pare strict legată de rădăcinile sale de greco-sicilian; cea de-a doua ține de mediul literar al epocii. La începutul anilor douăzeci ai secolului trecut revista română 'La Ronda

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
cu cei din vechime, scriitorul proiectează faima eroilor greci asupra eului, ce se identifică întâi cu aceștia, apoi cu figură lui Simonide. Quasimodo rămâne în acest caz, mai aproape de textul inițial. Leopardi îndrăgea să replăsmuiască și să reactualizeze personaje ale antichității, transformându-le în alter ego-uri: Brutus din Brutus cel tânăr sau Safo din Ultimul cânt al lui Safo sunt, cel dintâi proiecția dorinței de a stabili vechile valori republicane, iar cea din urmă oglindă condiției existențiale a poetului: ființă tânără

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
care studia textele poetei, identificând activitatea de traducător cu cea mai intimă dintre experiențele sale personale: Eu mă gândeam să îți spun ție acele cuvinte (vei găsi traducerea din greacă pe spatele acestei foi) din cea mai înaltă poezie a antichității, și acel ceva grecesc din sângele meu s-a trezit la viață. (...) poate că am reusit (dar încă nu sunt mulțumit) să regăsesc vocea poetei: în câteva locuri, cu siguranta.490 O altă epistola din aceeași perioadă dezvăluie faptul că

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
filologic de Leopardi în Ultimo canto. Cu toate acestea, consideră Lonardi, este de datoria noastră să ne întrebăm ce legătură există între lipsa acelei integrări filologice și un fapt evident: poetul a scris această operă păstrând vie imaginea poetei din antichitate.495 Fascinația exercitată de ea provenea cu siguranță și din distanță temporală ce ii separă, care sporea misterul, ambiguitatea și frumusețea textelor din vechime. Ultimul cânt conține fragmente scrise la persoana întâi, semn că eul liric se identifică, în cele

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
frecvență termenilor din aceeași categorie gramaticala, alături de bianco și lontano. În Canturi, el este folosit de 34 de ori, clasându-se, în cadrul categoriei sale morfologice, în ordine descrescătoare, pe locul cinci alături de adjectivul mortale. Dată fiind preferință ambilor poeți pentru antichitate și numărul mare de ocurente ale adjectivului antico în versurile amândurora, devine necesară o mai atentă analiză a fragmentelor în care acesta apare, studiu ce ar duce la identificarea de noi ascendente leopardiene ale versurilor sicilianului. În poeziile lui Quasimodo

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
fiecare apariție capătă o aură de sacralitate și unde omul poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă să regăsească dimensiunea fericirii proiectând în mit geografia Siciliei și plasând eul poetic în acest peisaj. El coboară în trecut, depășește copilăria, trece de pragului antichității și pătrunde în cele din urmă în această zonă atemporala, într-un loc și timp nu anterioare vremurilor, ci paralele cu ele: Caut / nu un loc al copilăriei. Mitul și aventură biografica fuzionează prin contopirea legendelor locului cu trăirile personale

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
stării originare a ființei în care iluziile, rătăcirile (error), speranțele și imaginația puternică îmbrăcau viață într-o mantie înșelătoare, dătătoare de fericire. Trecutul personal este deseori asociat în versurile sale cu cel al omenirii iar copilăria are caracteristici comune cu antichitatea. Datorită apropierii de natură, imaginația celor din vechime era energică și activă precum cea a copiilor. În viziunea sa despre trecut, Leopardi contamină miturile cu trăirile personale, așa cum a procedat mai târziu și Quasimodo: ce vreme minunată era aceea când

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
poeților greci și latini, cu siguranță și grație revistei, ce transformase figură poetului romantic în subiectul predilect al discuțiilor literare din anumite cercuri de intelectuali, ce se îndepărtau de modă futurista și dannunziană. Quasimodo s-a raportat la scrierile poeților antichității, firește, în maniera diferită de Leopardi: spre deosebire de cel din urmă, care le-a asimilat de-a lungul multor zile de studiu istovitor, sicilianul nu a ajuns niciodată un filolog în adevăratul sens al cuvântului. Artă versului sau nu s-a

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de la idiomurile antice și de la cunoașterea textelor străvechi. Aprofundarea s-a realizat ulterior, cănd Quasimodo a ajuns să integreze cuvinte, motive, personaje ale poeziei antice în propriile versuri prin intermediul traducerilor, al căror punct de pornire a fost, desigur, studierea limbilor antichității greco-romane. Numeroasele tălmăciri din poeții greci, preferați după cum se știe și de Leopardi, s-au reunit în volumul intitulat anume Lirici greci Poeți greci, publicat în anii patruzeci. Din pricina inexactității echivalentelor traductologice, variantele lui Quasimodo s-au confruntat cu numeroase

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ales pe Anacreon, pe Arhiloh, pe Simonide din Ceos și pe Safo. Ulterior, Quasimodo s-a aplecat și asupra Georgicelor lui Vergiliu, din opera căruia Leopardi preferase Eneida și asupra Odiseei homerice, traduse parțial și de antecesor. Ansamblul cunoștințelor despre antichitate asimilate de Leopardi de-a lungul timpului este, din punct de cantitativ și calitativ mai amplu decât al artistului sicilian. În ciuda acestei diferențe niciunul dintre ei nu a considerat antichitatea doar ca pe o sursă de informații enciclopedice prăfuite, ci

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Odiseei homerice, traduse parțial și de antecesor. Ansamblul cunoștințelor despre antichitate asimilate de Leopardi de-a lungul timpului este, din punct de cantitativ și calitativ mai amplu decât al artistului sicilian. În ciuda acestei diferențe niciunul dintre ei nu a considerat antichitatea doar ca pe o sursă de informații enciclopedice prăfuite, ci ca pe un tezaur demn de a fi transpus în rime noi, de sine stătătoare. Urmând și sugestiile numeroșilor critici, au fost identificată componentă antică din poezia ambilor. Amândoi au

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv. Dintre adjectivele separate de substantivul regent în versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă a contextelor în care apare adjectivul antico. Am observat că epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei poetului ermetic. Același termen

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]